De fiecare data pe sfarsit de decembrie, cam cu doua-trei zile inainte sa ne imbrancim pentru cumparaturile de sarbatori, ne aducem aminte de zilele din decembrie 1989 si de curajul unor oameni fara de care nu am fi fost ce suntem acum. Muzeuldefotografie.ro, fiind in ton cu vremurile, a asteptat aceasa ocazie si cifra rotunda pentru a va prezenta cateva fotografii realizate de Laurentiu Galmeanu in ziua de 21 decembrie. Unele dintre ele sunt cunoscute iar altele sunt prezentate in premiera. Probabil cei ce au fost acolo in acea dupa-amiaza se pot recunoaste. Ar fi interesant sa aflam povestile lor, istoria acestei zile si relatarile martorilor oculari. Este de mentionat faptul aceste imagini sunt printre putinele, daca nu chiar singurele realizate in ziua de 21 decembrie 1989. Majoritatea fotografiilor din timpul revolutiei au fost realizate dupa aceasta data.
Pe mine m-a prins revolutia fiind copil. Nu pot sa spun ca i-am inteles subtilitatile. Imi aduc aminte de un aparat de radio de buzunar de la care puteam sa ascult Vocea Americii, evident nu pentru comentariile politice ci pentru muzica “occidentala” din pauze. Asa am ascultat pe 18 decembrie primele inregistrari cu evenimentele din Timisoara. Auzeam “Jos Ceausescu!” si povestea steagului gaurit, lucru destul de socant pentru acele vremuri. In 21 mi s-a interzis sa ies din casa. Locuiam prea aproape, la zece minute de Universitate. Pe la pranz a venit fratele meu cu vesti. Tocmai fusese sa faca niste fotografii in piata ajutat de un vecin. Ne povestea lucruri uluitoare: oameni multi, tab-uri, proteste. Rapid, a developat si copiat filmele in laboratorul pe care il aveam instalat in pivnita. Dupa o ora si ceva vedeam probabil primele fotografii ale revolutiei realizate in Bucuresti. Chiar daca este greu de inteles acum, riscurile lui Laurentiu au fost uriase. Vroia sa isi rada barba pentru a nu fi recunoscut cu usurinta. Vazuse un cameraman ce filma de pe Intercontinental si presupunea ca este on om al securitatii. In 21 inca nu se stia deznodamantul evenimentelor. Daca regimul ar fi ramas in picioare, probabil pentru cei prezenti in piata repercursiunile ar fi fost dintre cele mai aspre.
Privind fotografiile de mai jos, descoperim inevitabil lucruri demne de remarcat. Printre ele s-ar putea numara si caracteristicile sociologice ale revolutionarilor. Gasim toate categoriile de varsta, gasim minoritatile ce se aduna de fiecare data la inghesuiala, reprezentanti din ambele sexe dar si variate categorii sociale. Vedem cativa ce activeaza zgomotos, multi altii “gura casca” dar probabil ii vedem si pe instigatori sau securistii aflati sub acoperire.
Astept comentariile voastre, astept mai ales martorii oculari. Ar fi interesant sa gasim oameni ce pot sa spuna “eu sunt in fotografia asta” sau “il cunosc pe omul asta”. Nu vom elucida misterele revolutiei din 89 dar macar vom afla povestile celor implicati. Have fun.
Domnule Galmeanu,
apreciez initiativa dumneavoastra si va felicit.
in anii aceea nu locuiam in Romania, dar de acolo unde eram am venit si am filmat mult material pentru o televiziune straina.
Am retrait acele momente (si) prin vizionarea imaginilor postate de dumneavoastra.
Sper ca initiativele dumneavoastra sa nu se opreasac aici.
cu stima.
razvan voiculescu
Felicitari pentru initiativa site-ului, pentru fotografiile vechi si micile povestioare din spatele fiecareia.
Si felicitari mai cu seama pentru acest articol!
Sa auzim numai de bine!
Cea mai expresiva este cea de-a doua imagine, trebuie sa repet si eu ca seria este … potrivita pentru aceste zile, cei care au ochi de vazut vor vedea, iar restul, adica majoritatea nu va vedea. au trecut 20 de ani …
felicitari d-le Galmeanu.
Am vazut in una din poze un domn pe care l-am vazut si la marsul din Bucuresti de luni.
Eroii nu mor niciodata!
Alex, emotionante imagini. Documente de exceptie. Felicitari! In acele zile aveam putin peste 15 ani si nu eram in Bucuresti. Dar am trait la intensitate maxima, la fel ca multi multi altii, momentele respective privind prin lentila camerelor video. Insa lentila aparatului prin care Laurentiu a privit Piata in 21 decembrie este cu totul altfel decat cele televzuale clasicizate. Si e o perspectiva mult mai “din interior”. Sunt imagini chiar de la inceputul inceputului si sunt facute din mijlocul multimii. Este o idee excelenta ca le-ai postat aici la muzeu
un muzeu virtual – este o ideea foarte buna pentru Romania. Bine ca mai avem imagini – memorie nu prea -(((
Alex,
asteptam de mult postarea unor fotografii din ’89 pe muzeuldefotografie.ro
pentru mine, Revolutia a reprezentat un eveniment pe care, la momentul intamplarii, nu l-am inteles. aveam aproape 6 ani cand a avut loc si locuiam intr-un oras de provincie. cu toate astea, memoria mea de copil a pastrat, asemenea aparatului foto, imaginile transmise la TV: tin minte cand au aratat, pe 26-27 dec (aproximativ) imagini socante de pe strazi, cand toate cadavrele fusesera aliniate langa un trotuar si erau asteptate rudele celor decedati sa vina sa ii identifice, sa si-i ia acasa si sa-i ingroape. a fost, pentru copilul care eram, o imagine socanta si mi-am dat seama ca asa arata un razboi. de asemenea, tin minte imagini din cladirile care erau bombardate, filmate in timp real, in momentul in care se intampla. erau imagini din TVR, din BCU cred ca si din CC (dar de asta nu mai sunt sigura). toate transmisiunile aratau focuri, incendii, tancuri, oameni care alergau si urlau disperati.
a fost o imagine-simbol care pe mine m-a surprins atunci: tricolorul cu o gaura in mijloc. mi se parea ca era steagul unei alte tari, nu il recunoasteam pe al nostru. timpul a demonstrat ca aveam dreptate: era imaginea unei alte tari, intr-adevar.
la momentul respectiv, nu am cerut explicatii parintilor mei despre ce se intampla pt ca am considerat ca mi-e clar ce se intampla: oamenii s-au saturat si vor altceva. si pt mine, explicatia asta era suficienta. ulterior, clevetirile privind teroristii, conspiratiile, tradatorii de tara etc nu au facut decat sa ma confuzeze si sa nu mai inteleg de ce au murit oamenii aia pe care si acum ii vad aliniati langa trotuar, cu niste paturi aruncate la nimereala peste ei.
si, in fine, imi mai aduc aminte ceva: familiile celor care murisera, care isi boceau viata, care cereau urland sa fie pedepsiti cei care le-au omorat oamenii pe care ii iubeau.
nu voi putea uita vreodata imaginile de-atunci pentru ca erau cutremuratoare. am propria colectie de fotografii mentale.
dincolo de toate astea, cand vad “Romania de dupa 20 de ani”… nu este ceea ce ma asteptam sa fie…
Buna ziua,
Ma bucur sa revad poze cu Piata Universitatii.
Eu stau acolo si am avut ‘noroclul’ sa vad totul pe viu.
Cateva poze imi arata parintii care stau pe balcon si privesc ce se intampla, mai sunt cateva siluete pe terasa..una sigur este a mea..-)
Multumesc,
Mulţumesc pentru publicarea acestor imagini, Alex!
Eu stau la Universate, intr-un loc care imi ofera o vedere panoramica asupra Pietei
Nu pot sa remarc cateva aspecte:
- ma uit prin multimea din Piata si nu recunosc pe Petre Roman, Ion iliescu si altii ce spuneau ca erau in piata.. -)
- lumea.. este de toate varstele.. clasele sociale.. se observa caracterul popular al manifestari
- vremea superba de afara, parca a fost un dat sa fie o vreme asa de frumoasa
- TAB-urile..care goneau in fuga venind dinspre Unirii .. In poze nu se vede dar unul dintre ele era deja avariat de oamenii de pe strazi (scotea fum, cred ca este cel ce este cu trapele deschise)..
- cum era imbracata lumea, nu imi vine sa cred cat de saraciti ajunsesera oameni..
- copacii de pe marginea bulevardului..-) ma fac sa zambesc.nu imi vine sa cred cati copaci erau atunci in zona..
Inca o data zic multumesc D-ului Laurentiu Galmeanu pentru aceste poze
Frumos si interesant.
An nou fericit va doresc si La multi ani !
Eu am fost in acea zi unul dintre primii demonstranti de pe Calea Victoriei (in fata la Hotel Bucuresti, care azi se cheama SAS sau asa ceva), insa am prieteni care au fost la Universitate, si o sa le trimit link-ul. Poate mai aflam cate ceva.
cele bune din Viena!
Am fost acolo pe 21 decembrie 1989.
In fotografiile 28 si 31 il recunosc pe Sorin Serb, un tinar blond (saten deschis) cu mustata. Absolvent al facultatii de filologie si poet, la vremea aceea era bibliotecar la universistate. Apoi a fost ziarist la Europa Libera si BBC.
De senzatie fotografiile… Nu am destule maini sa aplaud publicarea lor… Oare pe la ce au fost facute? In text spui ca pe la pranz erau deja facute. Deci sa fie in jur de 11 – 11.30 – 12? Ma uit la scutieri, lumea e in jurul lor bine mersi, deci inca nu incepuse violenta. E probabil momentul cel mai putin documentat si cel mai interesant al revolutiei…
Excelent material. Profit de ocazie sa-mi exprim o nedumerire legata de revolutie. Sa inteleg ca din moment ce existau efective dotate cu scuturi, casti, tunuri cu apa, în fine, material anti-manifestatii, autoritatile României socialiste luasera în calcul posibilitatea nu numai teoretica de a exista aceste manifestatii? Ma îndoiesc ca acest material didactic a fost fabricat în tara. Pentru mine a fost ceva insolit acest echipament, ma asteptam de la regim sa iasa cu cadre înarmate si sa traga în carne vie, ceea ce s-a si întâmplat pâna la urma. Totusi, va sa zica cineva s-a uitat pe la straini sa vada cum procedeaza aia, a raportat ce-a vazut, s-au facut niste studii de control al maselor si de represiune, si s-a facut o comanda în exterior. Nu stiu ce echipament aveau fortele de represiune în 1987 la Brasov, si daca ce s-a vazut în 89 este o consecinta a unor posibile lipsuri observate cu doi ani înainte. Ramân la impresia ca cineva (un colectiv) acolo sus s-a gândit serios la cum trebuie procedat în cazul unor manifestatii masive contrare regimului. Probabil va ramâne o enigma. Ma mai intriga si altceva: cacealmaua si improvizatia cu care s-a facut fuga Ceausestilor. Dupa grija fata de aceste detalii cu echipamentul anti-manifestatii, nu îmi explic lipsa unui protocol strict în caz de necesitate a unei evacuari catre un loc sigur. Bizar.
EU pun fotografiile in acord cu ce se filma de la Inter. Era cam pe la orele 15-16. Se incercau metode de intimidar cu taburile trecand prin multime. “Coltul vesel” ca sa zic asa era langa Inter , la intrarea pe strada Batistei unde erau militari de la USLA , in combinezoane kaki. Ei primisera scuturi, casti antivandal si bastoane de la Militie. Nu era echipamentul lor obisnuit. Tot ei sunt cei care au primit flori in epoleti, dar pe seara i-au cam tavalit pe manifestanti. Am impresia ca regimul Ceausescu ar fi putut reusi sa se salveze daca nu folosea Armata si mai ales daca nu se tragea cu munitie de razboi in manifestanti. Daca se opera in stilul obisnuit al unor batai de strada, cum se face acum, muncitorii de la uzinele bucurestene poate nu ar fi venit a doua zi, pe 22 in piata. E o ipoteza. Dar poate ca asa s-a vrut sa se intample. Regimul comunist a venit la putere prin forta tancurilor sovietice, si a pierit tot prin forta, ca un semn al naturii extrem de violente a regimului.
Ce pacat ca aveam doar 10 ani in 89, poate ca as fi luat aparatul ca si multi altii si as fi facut o gramada de poze. Cred ca febra unor cadre interesante ar fi invins frica fata de fortele de represiune. Sau cine stie… Acum las deoparte aspectul artistic si pun accent pe valoarea documentara a acestor poze care reprezinta aur curat, numai si numai pt faptul ca au fost facute in ultimele ore ale regimului Ceausescu. Cele de dupa 22 decembrie 1989, sunt interesante dar nu prezinta parca niciun interes, pt ca deja regimul picase si oricum toata lumea fotografia fara frica. Daca fotografii de atunci (doar cei care s-au incumetat sa scoata aparatul din geaca in 21 decembrie 89) ar fi avut tehnologia din zilele noastre, poate ca am fi avut poze si mai interesante. Ma uimeste ca nimeni nu a reusit sa faca niste fotografii panoramice, de la vreun etaj. Chiar nu locuia nimeni in zona? Nu putea poza prin perdele, cumva (admitem ca i-ar fi fost frica sa iasa pe geam cu aparatul foto)??
@ George : Excelenta intrebarea ta. SI nu cunosc raspunsul, dar pot sa-l intuiesc: da. Nu se asteptau poate la ceva atat de serios si cu motivatia asta, dar sa fie in garda erau obligati. Zic asta pentru ca il cunosc pe cel care facea matritele pentru unele piese cum ar fi vizorul de la castile securistilor. Omul era civil si le-a facut numai pentru ca si Securitatea trebuia sa-si faca undeva echipamentul, nu? Si poate chiar faptul ca le faceau “in civilie” indica faptul ca nu se gandeau la o revolta generala, ci maximum la vreun pietroi aruncat la betie.
M-am vazut într-o poza, cred. E incredibil. Nu e clara imaginea, dar locul unde eram ala era, când au venit TAB-urile oamenii s-au retras în fuga din calea lor, din mijlocul drumului, si am crezut ca au sa ma calce în picioare, m-am tinut de panoul de circulatie si am ramas în primul rând. Va multumesc pentru imagini, nu-mi vine sa cred ca exista.