Daca tot am vorbit despre statuia lui Lenin si despre ultima zi a ei pe soclu, fotografia de mai sus se potriveste excelent. Este vorba de coperta prestigioasei reviste Der Spiegel din august 1964 ce anunta un amplu reportaj despre relaxarea politicilor sovietice in tarile din blocul estic al Europei. Fotografia exprima foarte bine intreaga idee. Avem un Bucuresti curat si aerisit, cu o gasca de tineri relativ occidentalizati a la John Travolta – Grease, alaturi de doua dintre cele mai importante simboluri sovietice din capitala: statuia lui Lenin si Casa Scanteii.
Since we have talked about Lenin’s statue and its last day on the pedestal, the photograph above fits perfectly. It is the cover of the famous magazine Der Spiegel of August 1964 announcing an extensive feature report on Soviet policy relaxation in the Eastern Bloc countries. The photograph illustrates the entire idea very well. We have a clean and spacious Bucharest, with a group of relatively Westernized, John Travolta – Grease – like young people next to the most important Soviet symbols in the capital: Lenin and Casa Scanteii.
Pingback: Tweets that mention Reportaj Der Spiegel despre Romania anului 1964 « Muzeul de Fotografie -- Topsy.com
Eu cred ca tinerii aceia sunt decupati dintr-o poza nemteasca si pusi peste originalul tras in Bucuresti. Romania? august 1964? Astfel de ”burgheji”?…
Erau români, desi nu par a fi. Eu eram la liceu pe acea vreme, în comert toale nu erau de fel, dar toti traiam cu ochii spre vest, si cum în ciuda restrictiilor, câte o revista tot ajungea, plus turistii la mare, în ale modei eram destul de informati, iar croitoresele, care acum nu stiu daca mai exista, faceau minuni cu orice cârpa. Asa ca mai ales vara, când nu era nevoie de îmbracaminte prea complicata, aratam si noi destul de civilizat.
Ne pieptanam si ne fardam (cu ce era, adica mai nimic), asa cum vedeam prin reviste, filme sau dupa cum umblau turistii.
Ceea ce NU înseamna ca o duceam bine, din contra, eforturile de a fi în rând cu lumea erau mai de graba patetice, dar era singura maniera de a iesi din griul înconjurator.
Eu cred ca sunt romani, dar ori au fost arestati ori au emigrat.
Acum pe bune, nasuleala a inceput dupa vizita lui Ceausescu in China, in 66. In 64 era mai normal. Daca putem spune asa…
Parerile de mai sus sunt tipice pentru rezultatele propagandei de astazi. Stefan, intreaba niste oameni de buna credinta cand a inceput de fapt anormalitatea. In anii ’70 in Romania chiar era normal cu exceptia ditirambelor la adresa partidului si a conducatorului iubit. Iar despre cum arata tinerii din revista, nu e greu sa-ti dai seama cum se imbracau in relaitate, din poze si filme de epoca. Mie poza mi se pare realista. Mi-i aduc aminte foarte bine pe-ai mei in anii 60.
motocicletele au numere de Bucuresti dar foarte probabil fotografia sa nu fie un instantaneu ci una propagandistika ,acei tineri sa fie actori figuranti
In Romania comunista au coexistat 2 societati romanesti distincte. Citeam la un moment dat in memoriile lui Vladimir Tismaneanu despre o altfel de copilarie decat cea pe care am trait-o eu. Copiii comunistilor din nomenclatura au trait la standarde care le depaseau lejer pe cele ale tinerilor clasei medii din Occident. Tin minte amuzamentul tanarului Vladimir Tismaneanu alaturi de prietenii sai in fata unei vitrine de pantofi din Bucuresti; pantofi ieftini pentru clasa muncitoare, extrem de urati, comic de urati in comparatie cu pantofii din picioarele tinerilor din fata vitrinei. Pentru astfel de tineri ultimele aparitii in materie de muzica sau de moda vestimentara erau prezente la fel de familiare ca si pentru multi tineri occidentali.
cam ‘shocanta’ fotografia asta din Bucurestiul anilor ’64.
Am impresia ca ‘decretul’ fusese deja introdus,deci mai ales adolescentii erau ‘incarcati ca niste albine’ si ca atare trebue sa le fi fost dificil sa stea calare pe motorete si CZ-uri…Pe ‘eva’ totusi trebuiau sa stea si ei calare…
Cat despre opiniile lui VT – care la 1964 probabil avea 13 ani si 4 luni – de la el de’acasa de pe Zambaccian se vedea si casa Scanteii si statuia lui Lenin,daca nu cu ochiu liber,cel putin pe legitimatie de servici a lu ta-su
E fantastica poza !!!!
@niculaie,in 1964 aveam 20 ani si pot sa-ti spun ca din punct de vedere material romanilor nu l-e lipsea nimic.Toata nenorocirea a inceput un an mai tarziu cand nemernicul a venit la putere.In 1967 s-a dat decretul cu avorturile,in 1971 a facut vizita in China si din acel moment a inceput tragedia amaratului asta de popor.Dar in 1964 tineretul nu avea nicio inhibitie,nu existau restrictii decat de morala sociala.Un singur exemplu iti dau,daca mergeam pe strada cu o fata si o tineam de mijloc sau de gat,cei mai in varsta din jurul meu ma taxau de huligan.Nu mai vorbesc ce se intampla daca o sarutam in public.O tempora…
As crede ca e contrafacuta coperta. Aveam 11-12 ani pe-atunci dar parca nu mi-amintesc atata nonsalanta in gesturile acestortineri. Parca nu-s din poza, vreau sa spun. Am si o alta nelamurire: numerele motoretei si motocicletei (parca Simson?). Remarc doua moduri distincte de numerotare. Ar fi fost posibil asta?
Ei, era Der Spiegel,
Doar nu credeţi că reporterii germani nu erau urmăriţi pe străzile Bucureştiului de către o armată de securişti care erau instruiţi să nu lase vederii lor, defectele noastre. Aşa că ori fotografia este puţin regizată, aranjată cu “localnici” , bine “aranjaţi”, ori băieţii şi fetele erau chiar nişte tineri subofiţeri de Securitate. Ce persoană normală avea curajul să stea la poză cu ţigara în mână pe scuter şi în faţa statuii lui Lenin.
Acei oameni erau sasi originari din Romania care au emigrat in Germania dupa ’70 si ’89
Nu inteleg de ce atata mirare, dubii si comentarii ironice pe net la fotografia cu niste tineri pe motociclete in Bucuresti aparuta in revista germana Der Spiegel din 1964.
Ca sa intelegem fotografia trebuie sa intelegem situatia politica reala din acei ani.
In 64 aveam 6 ani parintii mei erau tineri ingineri si locuiam intr-un bloc nou din cartierul Giulesti mai exact pe Bulevardul Constructorilor. Era un apartament cu 3 camere unde plateam o chirie simbolica accesibila tuturor categoriilor profesionale. Iarna trebuia sa deschidem des geamurile deoarece caloriferele erau atat de fierbinti incat daca lasai un tricou pe ele riscai sa il strici. Cofetaria de la intersectia cu Calea Giulesti era ticsita cu tot felul de prajituri si pateuri gustoase facute cu unt si oua, fara aditivii si margarina nenorocita introduse mai tarziu si omniprezente astazi. La alimentara inca puteai cumpara carne neinjectata cu conservanti E-uri apa si sare iar cremvurstii si sunca de Praga lasate mai mult in frigider nu se inverzeau si nu deveneau mazgoase ca acum. Se uscau si atat. La piata Matache din Bucuresti inca puteai sa cumperi pasari vii hranite cu graunte nu cu furaje pompate cu antibiotice si hormoni de crestere. Fructele si legumele aveau gust. Tinerii de astazi habar nu au ce gust avea mancarea atunci si nici ce porcarii mananca astazi. Aveam patine cu role(din otel) si mai tarziu bicicleta semicursiera(ruseasca) si nu imi mai trebuia altceva. Mergeam la inot, patinaj si la cursuri de judo. Mie nu imi lipsea nimic si nici copii din bloc nu se plangeau de ceva anume. Parintii lor erau sudori, strungari, functionari, soferi, ingineri etc. Toti mergeau vara la mare sau in statiuni balneo de la munte si nu am auzit ca parintii sa fie ingrijorati de pret. Mergeam in tabere pe gratis unde ne distram OK si organizam propriile discoteci. Era grav? Desigur ca produsele de larg consum sau electrocasnice nu erau nici ca numar sau varietate si aspect/reclama la nivelul Occidentului dar nici nu sufeream din cauza asta prea tare. Pentru apartamente, automobile, televizoare, etc erau liste de asteptare dar nu am vazut o casa fara frigider, sau televizor. Pentru apartamente ANL se asteapta si astazi deoarece celelelalte sunt prea scumpe pentru omul de rand. Sau nu ?. Bancurile sau criticile la adresa regimului politic se spuneau la petreceri doar in cercuri restranse de prieteni si exista un risc sa te toarne cineva la securitate si sa fii ”urecheat” bine. Gheorghe Gheorghiu Dej un dictator comunist el insusi, deranjat de subordonarea fata de rusi care implantasera agenti ai Moscovei in aparatul de partid si de stat, incepuse procesul de destalinizare convingandu-i pe rusi in 1958 sa isi retraga trupele de ocupatie din Romania si apoi sa stopeze jefuirea resurselor tarii la pret de nimic prin companiile mixte numite Sov-Rom prin care de fapt se plateau reparatiile de razboi catre rusi. Cam cum ne vindem resursele astazi ”de buna voie” platind favorul de a fi primiti in NATO si UE. In acelasi timp desi in inchisori si lagare de munca silnica inca mureau oameni pentru opiniile lor politice, aparent incepuse si o relaxare ideologica si culturala resimtita mai ales in mediul urban. Aceste actiuni se pare ca i-au adus lui Dej sfrsitul printr-un cancer aparut fulgerator dupa o intalnire a pactului de la Varsovia. Ceausescu vine la putere in 1965 si pare sa continue politica de dezghet repede perceputa de intelectualitate ca un semnal pentru liberalizare culturala si ideologica. In 1968 liberalizarea se radicalizeaza in Cehoslovacia dar ”primavara de la Praga” avea sa fie inabusita de tancurile sovietice ce au invadat tara alaturi de aliatii din Pactul de la Varsovia. Ceausescu refuza sa participe la invazie si acorda azil pe perioada nelimitata cehilor surprinsi de aceste evenimente in vacanta pe teritoriul Romaniei. Romanii erau in extaz si aproape ca asteptau sa li se ordone de la acelasi balcon al CC PCR sa puna mana pe arme ca sa apere tara. Apropierea de SUA prin vizita lui Nixon a dat si mai mult impresia ca dictatura comunista se relaxeaza definitiv si se opune ”razboiului rece” cu Occidentul. In perioada aceea 1964-1971 s-au importat Fiaturi din Italia, televizoare din Japonia si URSS frigidere, motociclete si masini Moskvici, din URSSS, masini Trabant, sau Vartburg din Republica Democrata Germana. Pe piata se gaseau din ce in ce mai multe produse iar clasa muncitoare de la oras era cumva tratata preferential fata de locuitorii de la sate care munceau pe nimic in Cooperativele Agricole de Productie in care ei sau parintii lor fusesera fortati sa isi cedeze/comaseze pamanturile. Tineii si nu numai preluau/imitau moda, muzica, dansurile, vestimentatia occidentala. In discoteci (putine la numar in orse dar numeroase pe litoral si la munte) sau la petrecerile private(”ceaiuri”)puteai asculta ultimele hituri, din 1970 fustele mini si pantalonii evazati, parul lung erau peste tot desi la scoala uniforma era stricta. Pe diverse cai (soferii de camioane, pilotii, stuardezele, de pe curse internationale si cei putini care mergeau in concediu sau delegatii de lucru in Occident, plus turisti straini tot mai numerosi) haine, discuri, reviste de moda si multe altele se raspandeau rapid pe piata iar aspectul vestimentatiei ca cea din fotografia din Der Spiegel atat de comentata nu era ceva neobisnuit. Personal ma amuza sa vad cum propaganda anticomunista de astazi face un efort ridicol de a se asemana cu cea anticapitalista din acea perioada. Este tot o indobitocire prin surogate de cultura ce duc la o altfel de inrobire cea a ignorantei trufase. Aveam discuri pik-up, magnetofon Grundig iar altii aveau Maiakuri rusesti stereo unele foarte bune. Boxe HiFi poloneze ce concureaza cu succes si astazi. Inregistram pe banda ultimele hituri internationale la 2-3 saptamani dupa ce apareau sau daca eram mai grabiti si de la Radio Europa Libera sau de la Biblioteca Americana din Bucuresti. Stateam la hotel cu parintii doua saptamani la mare si iarna o saptamana la munte fara sa ramanem in pana de bani. Din anul unu de liceu mergeam singur la Costinesti Mamaia 2Mai si la ski in Busteni si Predeal. Trebuia sa rezervi din timp pentru ca atunci si pana prin 1980 nu prea aveai loc de turistii germani, francezi, englezi, belgieni, polonezi, rusi etc. Toata aceasta atmosfera ”relaxata” putea duce la dizidenta si presiuni pentru democratizarea mai accentuata a vietii politice si economice ceea ce l-a alarmat pe ‘’slavitul conducator‘’ Ceausescu care intuia ca ar putea pierde controlul absolut asupta societatii romanesti. Asa ca din 1971 a inceput sa stranga surubul si pentru a-si intari dictatura personala si independenta fata de ”fortele straine” a recurs la un program de eutarhie economica draconica reducand consumul intern pana la limita supravietuirii pentru a elimina datoria externa. Acest lucru nu a intarit economia si a dus la disperare populatia care in 1968 il aclamase ca pe un erou antisovietic. Doar anii 80 au fost foarte austeri. Asa ca nu trebuie sa ne mire acea fotografie din 1964 chiar daca este un pic aranjata hainele acelea se purtau si acele motociclete existau. Masini mult mai putine insa. Exista coruptie dar la nivel de trafic de influenta si ”maruntis” in comparatie cu ce se intampla din 1989 pana astazi. Ceausescu trebuia judecat pentru alte crime concrete nu subminarea economiei nationale. De aceasta din urma se fac vinovati lideii politici postrevolutionari dar nu ii judeca nimeni pentru ca intr-un fel sau altul toata societatea a fost corupta si mituita. Aceasta descompunere morala si institutionala isi arata roadele dar Romania pare sa fie un corp inert afundat intr-o coma vesela cu steagul UE tatuat pe frunte.
Mircea
Bravo Mircea! Ai facut un rezumat absolut adevarat al perioadei dinainte de ’89. Cei care nu au trait perioada de atunci sau erau prea mici isi inchipuie ca eram imbracati in salopete pe strada si cred ca unele fotografii sunt “aranjate” de propaganda comunista. Exista milioane de fotografii facute de oamenii obisnuiti in concedii la mare sau la munte. Pe litoral, de exemplu, verile prin anii ’70 erau coloane de masini din Cehoslovacia, DDR, Polonia, Italia…(sunt constantean si stiu foarte bine)
Nu mai vorbim de alimente, legume, fructe care aveau niste gusturi care ne-au ramas intiparite in memorie si pe care astazi nu le mai intilnesti.
Sigur ca existau multe privatiuni culturale si materiale impuse de doctrina comunista dar oamenii stiau sa treaca peste ele, se citea foarte mult, cinematografele si teatrele erau pline, de muzica si discoteci ce sa mai vorbim…
Unii ar intelege ca suntem nostalgici comunisti, departe de asa ceva, vrem doar sa-i asiguram pe tineri ca am stiut sa infruntam vremurile mai ales dupa 1980.
Mircea, ma inclin!
Pingback: România anului 1964 | Webcultura
Poza pare realista, desi fara indoiala regizata. Motocicleta din planul al doilea este un “MZ” fabricat in fosta RDG. Era un model popular in Romania pe vremea aceea, si o motocicleta buna si nezgomotoasa. Motoreta, poate sa fie “motoreta Carpati” (precursoarea Mobrei), conform stupidului slagar commercial din acea vreme:
De la Buftea la Galati,
Din Craiova la Constanta
Ce usor strabat distanta
Motoretele Carpati!
🙂
Intre 1964-70 a fost o perioada de oarecare liberalizare (vizita in China-Coreea s-a petrecut in anul 1970).