“Tubele de Război” – Locatoare acustice japoneze din anii ’20 – ’30

Odată cu Primul Război Mondial, luptele aeriene au devenit din ce în ce mai importante. Dirijabilele au fost folosite pentru bombardarea coastei de Sud a Angliei, iar avioanele, cu toate că se aflau într-un stadiu incipient de evoluție, erau folosite ca bombardiere de toate părțile implicate în război.

Motoarele avioanelor produceau un zgomot foarte puternic; astfel, pentru a fi detectate, eforturile de război se îndreptau spre dezvoltarea unor dispozitive de ascultare. Unele dintre acestea erau mici și portabile, pentru a fi folosite de o singură persoană. Un operator asculta folosind niște căși-stetoscop.

Dar detectarea zgomotelor produse de motoare la distanțe mai mari îi permitea părții atacate să pregătească o apărare mai eficientă. Astfel, au fost dezvoltate detectoare imense cu o eficacitate variabilă.

Unele modele erau destul de frapante, cum ar fi locatoarele acustice japoneze, poreclite “tube de război”.

Aceste dispozitive au fost folosite până în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, dar viteza avioanelor și inventarea radarului le-au transformat în dispozitive depășite.