28 noiembrie 1940, barbati in port taranesc, membrii ai Garzii de Fier, defileaza in Bucuresti probabil pe Calea Victoriei. Aceasta este o alta fotografie de presa ce ilustreaza complicata viata politica din Romania din preajma si din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial.

Textul ce insoteste imaginea este urmatorul: “Wide World Photos; Please watch credit 943771 – Rumania Echoes to the Thead of the Iron Guard – Bucharest, Rumania – Peasant members of the Iron Guard are shown marching in the capital of the city of Rumania. Today, terror stalks in the Kingdom witch forced Carol to relinquish his throne, for members of the Iron Guard are self-established executioners threatening the lives of every political enemy of Rumania. At least 64 Rumanian leaders of the old regime have met violent death, and many others are expected to face firing scuads. 11-28-40 (s)”

In esenta vedem 35-40 de barbati imbracati in port national aflati in delfilare, arborand steagul Miscarii Legionare, avand antemergator un membru al miscarii imbracat in uniforma oficiala. Uniforma si steagul trebuie sa fi fost de culoare vedre.

Dupa ce fusese scoasa in afara legii de mai multe ori sau tinuta departe de posibilitate obtinerii puterii politice, in 1940 Miscarea Legionara avea reprezentanti in guvern. La acea vreme asasinasera deja mai mult de 60 de politicieni opozanti inchisi la Jilava. Nume ca Gheorghe Duca, Armand Calinescu, Nicolae Iorga sau Virgil Madgearu aveau sa cada si ei victime ale acestor crime. Mai multe detalii despre toate aceste lucruri gasiti aici.

Defilarea in sine nu pare primita cu prea mult entuziasm. Sunt oameni pe margine dar mai degraba putini si dezinteresati.

Textul integral ce insoteste imaginea este urmatorul: “A street scene in Bukharest, Romania, recently, when soldiers, war mothers and invalids staged a demonstration protesting against the official policy of the government toward those who had suffered losses in the world war. Many clashes with the police were reported and twenty-eight arrests made. Several were also reported injured, though none of these were invalids. (The Associated Press)”

Compunerea fotografica este interesanta, imaginea este practic impartita in doua. Jos avem soldatii iar sus invalizii si rudele celor disparuti. Exista o simetrie intre uniforme si haine civile, toate orientate catre trasura din mijloc unde un lider cu bratele deschise, cu bastonul intr-o mana si palaria in cealalta, pare pregatit de a sustine o cuvantare. Aspectul “desenat” al paltonulul pe care il poarta acest om se datoreaza retusului tehnic pentru imbuintatirea contrastului la tiparire.

Update! Liderul ce vorbeste multimii urcat in trasura poate fi Corneliu Zelea Codreanu, conducatorul miscarii legionare din Romania. Se pare ca in urma ciocnirilor dintre veteranii de razboi si autoritatile locale, Codreanu se inscrie ca avocat in instanta pentru apararea un grup de arestati.

Trasura, una eleganta, este trasa de multime in mijlocul ei. Exista si un steag pe ea cu o emblema ce imi este necunoscuta, probabil apartine unui sindicat.

Singurul element de identificare al amplasamentului acestei manifestatii este gardul din coltul din dreapta sus. Nu este unul comun, formele spiralate sunt asemanatoare cu portile Ateneului Roman dar dupa un scurt studiu am eliminat aceasta varianta.

Adunarea este destul de pestrita. Pe langa soldati si gradatii lor, vedem femei, batrani, tineri si copii, unii sunt imbracati elegant, altii destul de modest. Se remarca un personaj in stanga – sus. Isi agita palaria spre grupul de soldati aflandu-se urcat pe o scara.

Stirea Associated Press spune ca au fost ciocniri cu politia si s-au facut arestari dar fotografia nu prezinta nici unul din astfel de momente.

Terorismul nu este un lucru nou. Se pare ca bucurestenii experimentau pe larg acest lucru. Marturie sta imaginea de mai sus realizata in 1934 de Associated Press ce surprinde operatiunile militare de depistare a unor teroristi croato-macedonieni.

Textul ce insoteste fotografia este urmatorul: “Romanian troops are shown blocking a street in Bukharest while secret service men inspect credentials of passers-by in a recent roundup of Macedonian-Croatian “terrorists” (The Associated Presss)”

Probabil lucrurile au legatura cu activitatea unei grupari revolutionare macedonene IMRO ce a reusit in octombrie 1934 asasinarea Regelui Alexandru I al Yugoslaviei si a ministrului de externe francez, intamplare petrecuta la Marsilia.

In esenta vedem trupe ale armatei romane ce realizeaza un cordon de ordine ce blocheaza o strada pe care inca nu am reusit sa o identific. Pe langa soldati mai exista diversi pietoni, vanzatori de ziare, gura casca dar si cadre ale politiei imbracate in uniforme. Importanti sunt niste oameni ce par mai siguri pe ei, la patru ace, cu siluete grave, stapani pe situatie a la Sergiu Nicolaescu in “Cu mainile curate”. Probabil acestia sunt mai sus amintitii membri ai serviciilor secrete romanesti. Teroristi croato-macedoneni nu vedem.

Actiunea se petrece in cadrul grupurilor din dreapta si stanga imaginii, nu stiu daca si cel din fundal in stanga sus are legatura cu operatiunile. Cateva personaje par a fi legitimate dar cei mai multi sunt intr-o oarecare expectativa. Un tramvai este blocat si probabil va fi verificat in momentele urmatoare. Daca inteleg utilitatea cordonului de militari, nu inteleg pozitia lui. Oare de ce soldatii stau cu spatele la evenimente asemanator personalului de securitate de pe stadioane? Pare ca pazesc tot grupul fotografiat de o actiune exterioara lui, de o amenintare ce ar putea veni din dreapta jos.

Pe langa actiunea in sine ce pare destul de serioasa, putem observa si alte elemente ce au sau nu legatura cu subiectul. In dreapta sus vedem Beraria Racaru ce am inteles ca ar fi una dintre berariile cunoscute ale capitalei interbelice (din pacate nu am reusit sa ii aflu amplasamentul, lucru ce m-ar fi ajutat sa identific strada). Langa ea, in mijloc-sus se afla sediul Sindicatului Comerciantilor si Industriasilor, asa cum citim pe firma de la intrare iar in fundal in stanga-sus vedem ceea ce pare a fi o piata cu trafic auto.

Tramvaiul are o ruta spre Gara de Nord – Regie, o alta informatie ce ne poare ajuta la identificarea acestei strazi. Vagonul din spate prezinta o reclama a Galeriilor Lafayette.

Fotografia pare realizata pe rasarit sau pe apus, probabil existenta vanzatorilor de ziare ne poate duce la concluzia ca este un eveniment ce se intampla dimineata.

Fiind o imagine de presa, avand in vedere si posibilitatile tehnice de tiparire din perioada, fotografia este retusata. Cel mai bine se vede pe cabina tramvaiului. Conturul de pe partea dreapta fiind retusat cu o linie de contrast destul de grosolana. Procedeul este des intalnit chiar si in cazul materialelor fototografice mai recente.

O scurta vizita la Cabinetul de Stampe al Academiei Romane a dat roade nebanuite. Prin amabilitatea d-lui curator Emanuel Badescu avem acces la cateva panorame aeriene ale Bucurestiului anilor 1920, fotografii aflate in fondul Academiei Romane ce vor fi publicate in secvente diferite.

Intr-o prima imagine datata 1924 descoperim o zona rar fotografiata. Este vorba de partea de est a capitalei cu edificiile din zona Marasesti – Splaiul Unirii. Bulevardul Marasesti se afla in prim plan, perpendicular pe linia de orizont dar si pe Splaiul Unirii cu foarte vizibila albie a Dambovitei. La intersectie (centru-sus) observam Podul Marasesti (11.) iar in stanga lui identificam cu usutinta Biserica Bucur (1.) si Manastirea Radu Voda (2.) cu turnul clopotnitei si Institutul Teologic.

De altfel, zona fiind radical schimbata bisericile raman singurele reperele relevante. Gasim biserica Dobroteasa (3.) si biserica Tabacari (5.) in dreapta dar si biserica Slobozia (7.) in stanga jos. Vedem si doua biserici disparute: frumoasa biserica Olteni (6.) demolata de regimul comunist in 1987 si Biserica Sf. Nicolae (8.).

Piata Bucur (4.) exista si astazi asa cum mai exista si unele cladiri (9.) si (10.) dar ca ansamblu general zona este de nerecunoscut. Diversele sistematizari au modificat in mod repetat perspectiva, culminand cu demolarile din perioada comunista. In prezent ceea ce se vede in dreapta-sus a imaginii este ocupat de cladirea nefinalizata a Bibliotecii Nationale si de alte structuri comuniste incepute dar abandonate.

Evident, daca identificati si alte lucruri importante, ajutorul vostru este binevenit.

Update! Raiden ne trimite informatii suplimentare:

A – Viitoarea Piata Marasesti (aprox.actualul amplasament al Camerei de Comert)
B – Posibil Sinagoga Mare
C – Scoalele Primare “Enachita Vacarescu” din Calea Serban-Voda
D – Printre putinele case cu pridvor si coloane de drept ramase, tot pe Calea Serban-Voda. A scris despre ea si Radu Oltean: http://art-historia.blogspot.com/2008/10/case-vechi-cu-pridvor-din-bucuresti.html

Raiden ne trimite inca o fotografie uimitoare din colectia Arhivelor Statului. Avem o inedita vedere spre Piata Victoriei asa cum arata un pic inainte de Primul Razboi Mondial. Imaginea surprinde o defilare a militarilor romani ce parasesc piata pe Bulevadrul Coltei (asa cum se numea Bd. Lascar Catargiu in perioada respectiva).

Raiden sends us another surprising photograph from the State Archives Collection.  This is a novel view to Piata Victoriei as it used to look a bit before the First World War. The image captures a parade of Romanian militaries leaving the square on Coltei Blvd. (as Lascar Catargiu Blvd. used to be called back then).

Unghiul nu este foarte des intalnit. Cele mai multe dintre fotografiile realizate aici prefera vederea diametral opusa, spre Cladirea Functionarilor Publici.

The angle is not very common. Most of the photographs of this place are taken from the opposite angle, with a view to the Building of Civil Servants.

In prim plan vedem defilarea in sine, probabil este vorba de un sfarsit de eveniment, militarii nefiind aranjati chiar de parada. In centru-dreapta se afla un tramvai tras de cai, este vorba de linia nr.2 ce mergea pana pe Calea Calarasilor.

In the foreground the parade itself can be seen, it is most likely the end of an event as the militaries are no longer in parade formation. In the centre-right there is a horse-drawn tram, namely line 2 which would go up to Calea Calarasilor.

Cel mai important dintre elemente este Muzeul Antipa (Muzeul Zoologic, asa cum se numea in perioada) in stanga-sus. Fatada neoclasica se prezenta mult mai ornamentata in comparatie cu cea de azi, cu vulturi si timpan bogat decorat. Alaturi se afla biserica Mavrogheni din str. Monetariei (centru-sus), precum si silueta tuguiata a Scolii Comunale Kiseleff (sus-dreapta), actuala Scoala “Ion Heliade Radulescu“. Lipsa unor cladiri existente astazi este un alt element important. Cladirea Muzeului de Geologie precum si cladirea Muzeului Taranului Roman aveau sa fie construite mai tarziu.

The most important of the sights is the Antipa Museum (The Zoological Museum, as it used to be called back then) in the upper-left side. The neoclassic façade had more ornaments than nowadays, with vultures and a richly decorated tympanum. Next to it there is Mavrogheni Church on Monetariei Street (upper centre) as well as the pointed shape of the Kiseleff Communal School (upper right), now called Ion Heliade Radulescu School. The fact that buildings existing now were missing then is also important. The building of the Geology Museum as well as the building of the Romanian Peasant Museum would be constructed later on.

Lipsa Muzeului Taranului Roman ne ajuta la o incercare de a data scena. Daca la prima vedere am putea spune ca este vorba de Primul Razboi Mondial undeva inaintea ocupatiei germane, lipsa acestei cladiri ne duce mai aproape de 1910-1912. Conform informatiilor de pe site-ul muzeului, edificiul a fost construită în perioada 1912 – 1941. Lucrarile au durat 29 de ani din cauza multiplelor intreruperi, probabil unele dintre ele datorate razboiului si situatiei economice din prima parte a perioadei interbelice. O dovada in plus o reprezinta si o fotografie publicata anterior unde vedem ca in timpul ocupatiei germane aceasta cladire se afla in stadiu avansat de executie.

The fact that the Romanian Peasant Museum is missing helps us in our attempt to date the scene. If at first sight we might assume that the photo  was taken during the First World War before the German Occupation, this building missing leads us to believe that it is rather 1910-1912. According to the information on the museum site the building was erected between 1912 and 1941. The works took 29 years because of the numerous interruptions, some of them probably due to the war and the economic situation in the first part of the Interwar period. An additional proof is also a previously published photograph where it can be noticed that during the German Occupation this building was in an advanced stage of construction.

Printre altele avem si o mica mostra de vestimentatie a peioadei. Vedem doua doamne cochete aflate cu spatele in partea de jos-centru a cadrului precum si un domn venind din directie opusa.

Among others we also have a taste of the clothes worn back then. We see two coquette ladies with their back to the camera, on the bottom centre of the image and a gentleman coming from the opposite direction.

Thx Raiden.

“Boom in Bucharest” sta scris pe spatele acestei fotografii. Este vorba de inca o imagine de presa realizata de data aceasta de United Press International la 21 mai 1960. Ce vedeti este strada Ion Campineanu (zona Sala Palatului) cu vedere spre celebrul bloc turn.

“Boom in Bucharest” is written on the back of this photo. This is another press image this time taken this time by United Press International on 21 May 1960. What you see is Ion Campineanu Street (the area of Sala Palatului (Palace Hall)) with a view to the famous tower block.

Textul complet ce insoteste imagine este urmatorul:

The full text accompanying the image is the following:

“Boom in Bucharest – Bucharest, Rumania: Rising to completion, this new housing project is a Communist showcase at Bucharest, Romania. Made up of seven apartment blocks set around a central congress and music hall, the project is a part of an ambitious government plan to overcome Bucharest’s serious housing shortage by building 100,000 apartments in the next five years. Credit line (UP I PHOTO)”

Ce ar mai fi interesant este un detaliu in fundal. Pe Ion Campineanu, la capatul vizibil, in partea stanga a cadrului, dupa blocul de caramida rosie existent si astazi, se mai afla o cladire cu doua sau trei etaje alaturi de un cos inalt de fum. Cladirea aceea, astazi disparuta, pare ca se afla amplasata pe spatiul unde acum se afla o parcare. Ar fi interesant daca stie cineva mai multe amanunte despre istoria ei. Detaliu mai jos.

Another element of interest is a detail in the background. On Ion Campineanu Street, at the visible end, on the left side of the photo, beyond the red brick block of flats that exists to this day, there is another two- or three-storey building with a high funnel. That building, now gone, seems to be located where a parking lot is now. It would be interesting if somebody knows further details about its history. A detail below.

UPDATE! - Cladirea in cauza pare a fi centrala termica a vechiului Teatru National disparut dupa bombardamentele din razboi. Daca este asa, este uimitor cum anexaaceasta a supravietuit inca cel putin douazeci de ani. Atasez cateva fotografii relevante.

UPDATE! – This building seems to be the heating plant of the former National Theatre destroyed by bombing during the war. If this is so, it is amazing how this annex survived for at least another twenty years. I attach a few relevant photos.

(thx Dan & Raiden)

Avem un nou cadru din Bucurestiul interbelic. Este vorba despre o fotografie realizata pe strada Smardan de catre Underwood & Underwood, una dintre cele mai vechi companii americane producatoare de vederi stereografice, de altfel companie pionier pe segmentul agentiilor de imagini de presa. Fotografia este dublu datata 15 martie 1929 si 3 aprilie 1938 asa ca imi este imposbil sa stiu varianta exacta cu toate ca inclin spre prima dintre ele.

We have a new image of Interwar Bucharest. It is a photo taken on Smardan Street by Underwood & Underwood, one of the oldest American companies manufacturing stereographic postcards, in fact a pioneer company on the press photo market. The photograph is dated both 15 March 1929 and 3 April 1938 so it is impossible for me to know which is the accurate date although I tend to believe it is the first.

Fotografia este insotita de urmatorul text:

The photograph is accompanied by the following text:

“New views if the picturesque capital of Rumania – Bucharest,  Rumania. – Photo shows: The “Wall Street” of Bucharest. Here are the important banking houses of Rumania”.

Ceea ce vedem este intr-adevar centrul bancar al Romaniei. Alaturi de Banca Nationala (este vorba de sediul vechi cu intrare pe Lipscani, aici se vede doar gardul in extrema stanga) se mai afla cladirea Bursei (in fundal) precum si alte diverse banci private.

This is indeed the banking centre of Romania. Near the Central Bank (the former offices with the entrance on Lipscani Street, here only the fence can be seen on the extreme left) there are still the Stock Exchange building (in the background) and various private banks as well.

Interesant este ca ultima cladire din stanga, amplasata intre Banca Nationala (sediul vechi) si cladirea Bursei (Str. Doamnei) este acum disparuta, fiind inlocuita de aripa noua a Bancii Nationale, cladire in care a functionat Teatrul Modern, cumparata si demolata de Banca Nationala pentru extindere.

It is interesting that the last building on the left, between the Central Bank (former offices) and the Stock Exchange building (Doamnei Street) is now gone as it was replaced by the new wing of the Central Bank, where the Modern Theatre was hosted. The building was bought and demolished by the Central Bank for extension.

Altfel, vedem inca o data animatia obisnuita a Bucurestiului interbelic. Masini, tramvaie, carute, trasuri si pietoni intr-o comuniune aproape amuzanta. Iar daca va intrebati ce este cu acel chenar desenat pe fotografie alaturi de indicatiile scrise cu stiloul in partea de sus, este vorba de un ghid de recadrare in vederea tiparirii. Se intalnesc destul de des astfel de marcaje pe fotografiile agentiilor de presa.

On a different note, we can notice again the usual hustle and bustle of Interwar Bucharest. Cars, trams, wagons, carriages and pedestrians in an almost amusing communion. And if you wonder what is that frame drawn on the photograph next to the pen-written indications in the upper part, it is a reframing guide for printing. It is quite often that you see such markings on photographs of press agencies.

Se pare ca noutatile se tin lant in ultima perioada. Am descoperit o fotografie – document uimitoare realizata de Mihai Gadinceanu ce surprinde momentele premergatoare demolarii bisericii Sf. Vineri din piata cu acelasi nume aflata in Bucuresti. Este un document important in contextul in care momentul a fost foarte putin fotografiat, aproape deloc. Mai exista o imagine a lui Andrei Pandele realizata de undeva de la sol din multime si cam atat. Riscurile celor ce fotografiau aceste actiuni erau uriase, porneau de la confiscarea aparatelor de fotografiat pana la arestari.

It seems that news comes one after another. I have discovered an amazing document photograph taken by Mihai Gadinceanu which captures the moments immediately before the demolition of the Sf.Vineri Church in the square bearing the same name in Bucharest. It is an important document as the event was very little photographed, if at all. There is another image of Andrei Pandele taken from somewhere from the ground and that is about everything. The risks taken by those who photographed such actions were huge, starting from the seizure of the photo cameras up to arrests.

Daca trec in revista cateva dintre amintirile din copilarie (am locuit la mai putin de 100 de mertri de biserica iar disparitia acesteia a fost un eveniment intens comentat de vecini), ceea ce vedem trebuie sa fie un cadru realizat cu cel putin o zi inaintea demolarii efective. Cateva zile a domnit o stare de confuzie, zvonurile se tineau lant. Ori ca o demoleaza, ori ca o muta, ori ca demoleaza doar anexele, soarta bisericii parea inca nehotarata. Certitudinea a venit curand in momentul in care cele doua turle au disparut distruse in miez de noapte.

If I consider some of my childhood memories (I lived at less than 100 meters away from the church and its disappearance was heavily commented by neighbours), this must be a photo taken with at least a day before the effective demolition. For a few days there was confusion, rumours would come one after another. Some said it was going to be demolished, others that it was going to be moved, others said only the annexes were going to be demolished, the destiny of the church was still undecided. Certainty came soon, when the two steeples disappeared as they had been destroyed in the middle of the night.

Procesul s-a desfasurat cu tot dichis-ul. Au fost oameni ce au protestat, postandu-se in fata buldozerelor, momente rapid rezolvate de militienii aflati in zona. Demolarea a fost amanata cateva ore de o defectiune tehnica presupusa a fi providentiala cand la prima lovitura asupra coloanelor ce sustieau bolta intrarii, aceasta avea sa rupa in cadere un furtun de presiune al sistemului hidraulic al cupei excavatorului ce participa la operatiune. Lucrarile au fost sistate, spre uimirea asistentei din ce in ce mai numeroasa. Dupa demolare, ironic, avand loc intr-o vineri, a inceput sa ploua, lucru ce a alimentat si mai mult imaginatia celor de acolo, dovada a unor lacrimi divine. Saptamani la rand zona s-a aflat intr-un pelerinaj continuu. Oameni recuperau caramizi, bucati de ornamente, diverse pietricele, cioburi sau alte resturi din corpul bisericii spre a le pastra drept amintire. Am avut si eu o astfel de caramida dar s-a pierdut in urma unei mutari fortate.

The process unfolded by the book. There were people who protested, posting themselves in front of the bulldozers and this was quickly put an end to by policemen in the area. The demolition was postponed for a few hours because of a technical malfunction which people supposed to be providential. The entrance vault fell when the columns supporting it were taken down and it broke a pressure hose of the hydraulic system of the excavator bucket. The works ceased to the amazement of the increasingly numerous public. After the demolition which ironically enough, took place on a Friday, it started raining and fuelled even more the public’s imagination, [this was] a proof of divine tears. For weeks on row the area turned into a pilgrimage site. People would recover bricks, pieces of ornaments, various cobbles, broken glass or other debris from the body of the church as keepsake. I myself had such a brick but it was lost when we were forced to move out.

Revenind la fotografie, se pare ca este realizata de undeva de la inaltime. Probabil de la etajul complexului comercial ce se afla inca in constructie, pe locul tribunalului demolat cu ceva timp in urma. Cadrul este realizat cu vedere spre Calea Calarasilor, sosea ce trecea prin stanga bisericii, in fundal in fotografia noastra. Vedem in partea dreapta anexele si casele din jur ce sunt aproape demolate, excavatoare si camioane lucrand la indepartarea molozului. Pe acoperisul bisericii vedem cativa muncitori ce studiaza modalitatile de demolare ale turlelor. Ele au fost demolate primele, corpul cladirii a cazut dupa cateva zeci de ore. In fata intrarii se afla un numar de douazeci si ceva de oameni. Lucratori responsabili de demolare, aflati intr-o oarecare pauza sau mini-sedinta. Ferestrele din partea dreapta sunt deja demontate. Prin prima dintre ele (numarand de la intrare) si prin corespondenta ei din partea opusa aveau sa treaca niste cabluri de otel ce sa ajute la sectionarea peretilor. In fotografia lui Andrei Pandele cablurile se vad deja montate. Exista o tehnica in vremea respectiva ce presupunea legarea unu cablu de otel intre doua excavatoare, cablu ce sectiona peretii cladirilor prin forta de tragere a utilajelor.

Coming back to the photograph it seems that it was taken at a height somewhere. It was probably on the second storey of the general store still under construction, on the place of the tribunal which had been demolished a while before. The photo was taken with a view to Calea Calarasilor, a road on the left of the church, in the background of our photograph. On the right side we can see the annexes and the houses around which are almost demolished, excavators and lorries used for debris removal. On the roof of the church we see some workers considering the ways to demolish the steeples. They were the first to be demolished, the body of the building fell tens of hours afterwards. In front of the entrance there are twenty-odd people – workers in charge with the demolition, in a sort of a break or a mini-meeting. The windows on the right side are already taken apart. Through one of them (counting from the entrance) and through its corresponding window on the opposite side steel cables would pass to enable wall sawing. In Andrei Pandele’s photograph the cables are already in place. Back then there used to be a technique according to which a steel cable had to be tied between the two excavators, this cable would seesaw the walls of the buildings through the pulling force of the machines.

In fundal, pe Calea Calarsilor dar si in fata-stanga pe strada Sf. Vineri, vedem gardul de protectie ce delimiteaza santierul. Tin minte ca acest gard a fost instalat cu saptamani bune inaintea demolarii cand inca zvonurile sustineau ambele variante. Atat demolarea bisericii cat si o eventuala mutare a ei.

Mai multe despre biserica Sf. Vineri si despre demolarea ei gasiti la urmatoarelel link-uri [link], [link]

In the background, on Calea Calarsilor but also in the foreground on the left side on Sf. Vineri Street we can see the protection fence marking the limits of the construction site. I remember that this fence was set up a few weeks before demolition when there were still rumours about the two possibilities, namely both the demolition of the church and a possible movement of it.

More about Sf. Vineri Church and its demolition can be found at the following links [link], [link]

4 martie 1990, ultima zi in care Lenin a mai privit spre Arcul de Triumf, de atunci vede doar tarana Mogosoaiei. Daramarea acestei statui, simbol important al comunismului si al influentei sovietice in Romania, a fost probabil unul dintre cele mai importante evenimente ale primului an post-decembrist. Se intampla inainte de reclamele Adidas Torsion, de painea Paniro, de Coca Cola la sticla de 150ml adusa in sacosa de la turci, de Taxi-Parti, de Gepa, de “Sclava Isaura” sau de alte evenimente poate la fel de importante ale acelor vremuri.

4 March 1990, the last day Lenin gazed at Arcul de Triumf (Arch of Triumph), since then he only sees the dust of Mogosoaia. Pulling down this statue, an important symbol of Communism and Soviet influence in Romania, was probably one of the most important events of the first year after December 1989. This would happen before the Adidas Torsion commercial, the Paniro bread, the 150 ml Coca Cola bottle brought in bags from the Turks, Taxi-Parti, Gepa, the “Slave Isaura” soap opera or other events back then that were perhaps as important.

Opozitia isi face timid prezenta. Cineva afisaza “Jos securitatea ! – FSN = PCR – Jos comunistii !”

The opposition timidly makes its presence felt. Somebody displays a placard reading “Down with Securitate! – FSN = PCR – Down with communists!” (t.n. FSN the National Salvation Front, PCR – Romanian Communist Party)

“Demolarea” a avut parte de toate elementele cuvenite. Muncitori, schele, macarale, cameramani, fotografi, oameni de bine, gura casca dar si preoti.

The “demolition” was done by the book: workers, scaffolds, cranes, cameramen, photographers, “well-intended” people, curious people and priests too.

Fotografiile au fost realizate de Cristian Malide. Gasiti aici si alte fotografii realizate de el.

The photographs were taken by Cristian Malide. Here you can find other photographs he took.

Ceea ce vedeti este o imagine surprinsa in timpul paradei militare ce a avut loc cu prilejul implinirii a 10 ani de la celebrul 23 august 1944.  Trupele aflate in defilare fac parte din regimentele sovietice ramase pe teritoriul Romaniei, garantie a derularii etapelor necesare implinirii idealurilor comuniste spre care ne indreptam cu hotarare.

Here is a photo taken during the military parade on the 10th anniversary of 23 August 1944. The marching troops are part of the Soviet regiments that remained in Romania as a guarantee to going through the stages necessary for fulfilling the Communist ideals we would determinedly make our way to.

Imaginea este una de presa realizata la comanda Keystone Press Agency cu sediul in Viena si reprezentante in Londra si New York.  Imaginea este insotita de urmatoarea explicatie:

This is a press image commissioned by Keystone Press Agency with head offices in Vienna and with offices in London and New York. The image is accompanied by the following note:

“Tenth anniversary of  Rumania’s  liberation !!! – On August 30th 1944 the troops of Malinowskij’s “Third Ukrainian Front” occupied Bucharest. On occasion of the Tenth anniversary of Rumania’s Liberation a military parade took place recently in Bucharest displaying the Force now in service. Keystone-Eastern service-photo shows: Marching past in front of the official tribune on occasion of the 10th anniversary. (Please credit Keystone – Vienna).”

Continuand seria fotografiilor ce ilustreaza evenimente din timpul celui de-al doilea razboi mondial (revedeti articolele mai vechi aici, aici si aici), am descoperit fotografia de mai sus ce documenteaza din interior distrugerile ramase in urma unui incendiu pe care l-a suferit Palatul Regal de pe Calea Victoriei cu ocazia intrarii trupelor rusesti in capitala.

To continue the series of photos illustrating events of the Second World War (revisit older articles here, here and here), I discovered the above photograph that documents from the inside the damage caused by a fire that caught the Royal Palace on Calea Victoriei (Victory Avenue) when Russian troops entered the capital.

Ceea ce vedeti este o fotografie de presa transmisa telegrafic (de aici si calitatea ei modesta) din Europa si receptionata la New York prin canalele Associated Press (AP Wirephoto). Textul ce insoteste imaginea este urmtorul:

This is a press photograph wired (which accounts for its low quality) from Europe and received in New York through Associated Press channels (AP Wirephoto). The text accompanying this image is the following:

“(NY8-Sept. 25) Damage in Romanian Royal Palace – Photo shows damage to the hall outside the throne room of the Romanian Royal Palace in Bucharest which was inflicted during fighting that accompanied the entry into the capital city by Russian troops. (APWirephoto) (OB21105APL) 44″

Imaginea este datata 26 septembrie 1944.

Mai multe despre tehnologia imaginilor fotografice transmise telegrafic gasiti aici.

The image is dated 26 September 1944.

More about the technology of wired can be found here.

Chiara daca pare foarte la moda acum, tehnonogia fotografica 3D este mult mai veche. Completand seria imaginilor tridimensionale din Bucuresti (vedeti articolele anterioare aici si aici), am gasit aceasta imagine reprezentand Palatul de Justitie de pe malul Dimbovitei vazut din zona fostului pod Rahova.

Even if it seems to be very fashionable nowadays the 3D technology is a lot older. To add to the series of three-dimensional images of Bucharest (see previous articles here and here), I found this image with the Palace of Justice on the banks of Dimbovita seen from the area of the former Rahova Bridge.

Fotografia nu este datata dar pare realizata undeva in perioada interbelica. Pe verso este acompaniata de urmatorul text in engleza pe care il reproduc integral:

The photograph is not dated but seems to have been taken sometime in the Interwar period. On the back of it a text in English is written which I will fully quote here:

“It was seven hundred years ago, as the legend records, that Bucur, a pious shepherd, stood on the banks of the Dimbovitza River and started, with a humble and fervent heart, to build a wooden church. A church of Bucur still stands on a hill of the city, but around it has sprung up Bucharest, known for the last five centuries as “the wonderful city.” Another tradition has it that the name of the city was derived from the Rumanian word for pleasure, “the city of enjoyment.”

Bucuresti in the past has overcome the most serious reverses such as fire, famine, earth-quakes and invasion. Today it is not only the capital of Rumania but the embodiment of the spirit of the Rumanian people. It is an interesting city, built on both sides of the Dimbovitza.  The river is spanned by about  a dozen bridges, substantially built of iron or, like the one before us, of stone. Three-shaded promenades border each side of the river and along the banks of the river are to be found the open-air bookstores and the carpet and shawl bazaars that add so much of the picturesqueness of the streets. The building at the left in the Palace of Justice. As the capital of Rumania, Bucuresti is the seat of the courts, the meeting place of parliament and the winter residence of the royal family. The various government buildings are all magnificient, stately structures and, together with the many huge public gardens filled with exotic flowers, give to Bucuresti a picturesque appearance. Rumanians call it the “Paris of the East.”"

“Iustrata” tridimensionala a fost publicata de Keystone View Company, o companie americana. Mai pulte despre zona fotografiata si despre podul Rahova gasiti aici.

The three-dimensional “postcard” was published by Keystone View Company, an American company. More about the photographed area and the Rahova Bridge can be found here.

Anul 1977 va fi intodeauna un an negru in istoria Bucurestiului iar imaginile urmatoare subliniaza inca o data acest lucru. La 33 de ani de atunci noi ne bucuram de o noua exclusivitate. Nu este prima data cand avem fotografii inedite ale distrugerilor acestui cumplit cutremur (vezi aici) dar acum putem completa imaginea generala cu unghiuri de vedere noi. Cadrele de mai jos sunt trimise de Gabriel Rusu si sunt realizate de tatal sau, Emil Rusu.

1977 will always remain a dark year in the history of Bucharest and the following images underline this once more. 33 years later we enjoy a new exclusivity. It is not the first time when we have novel photographs of the destruction caused by this horrendous earthquake (see here) but now we can add new points of view to the general picture. The photos below are sent by Gabriel Rusu and are taken by his father, Emil Rusu.

de Theodor E. Ulieriu-Rostás

După ce am putut vedea Bucureștiul sub ocupație germană în 1917 (link 1 și link 2), vine rândul unui revers mai pașnic al Primului Război Mondial pe Frontul de Est – caricatural sau pitoresc după gusturi – ca debut al unei serii de fotografii din colecția subsemnatului. Context: ”Grodno 1916” și nimic mai mult. Vă propun un exercițiu de detectivistică și imaginație controlată în jurul acestei imagini fără poveste.

After seeing Bucharest under German occupation in 1917 (link 1 and link 2), now it is the time for a more peaceful side of the First World War on the East Front – caricatural or quaint depending on preferences – the first photo of a series from my collection. Context: “Grodno 1916” and nothing more. I propose we use our detective skills and imagination for this image without a story.

Nivelul macro, mai întâi: orașul Grodno (rus.)/ Grodna (biel.)/ Garten (germ.), actualmente în Belarus, era la început de secol XX capitală de gubernie în cadrul Imperiului Rus și un centru industrial important. Armata germană îl ocupă la sfârșitul lui august 1915, în urma retragerii generale a rușilor de pe linia Bugului, care lasă întreaga Polonie și o bună parte din teritoriul Bielorusiei la dispoziția Germaniei; până la sfârșitul anului, întregul frontul de est se va stabiliza pe linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil, situație care nu se va schimba până în 1917 și care lăsă Grodno la mai bine de 200 de km distanță de câmpul de luptă.

First, the macro level: city of Grodno (Russian)/ Grodna (Belarusian)/ Garten (German), currently in Belarus, was a guberniya capital within the Russian Empire and an important industrial centre at the beginning of the 20^th century. The German Army occupies it at the end of August 1915 following the general retreat of the Russians along the Bug which leaves the entire territory of Poland and a large part of Belarus in the hands of Germany; by the end of the year the entire East Front would be set on the Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil line which will not change until 1917 and which leaves Grodno more than 200 km away from the battlefield.

Și liniștea din spatele frontului e cea care hrănește fotografia de față. Doi soldați germani al căror nume sau hram nu-l cunoaștem pozează degajați alături de două femei, probabil localnice bieloruse, după costume și fizionomii. Aspectul soldaților nu permite decât puțină detectivistică: cei doi par să poarte cămașa standard a armatei germane (Hemd), deși modelul absolut comun pentru anii `10 lasă loc de îndoieli, un soi de pantaloni alb (sau gri) neregulamentari și, singurul element cu adevărat militar, capela de campanie germană (Feldmütze). Teoretic, culorile cocardei inferioare a capelei indicau statul din care provenea purtătorul ei, cea superioară (negru-alb-roșu) fiind comună tuturor militarilor germani. În măsura în care se pot aproxima culorile intr-o fotografie alb-negru, cei doi par să poarte negru-alb-negrul Prusiei, ceea ce le-ar putea plasa originile în landurile estice ale Imperiului – la o distanță geografică, dar și culturală semnificativ mai mică față de acest Grodno decât, să zicem, niște bavarezi. În fundal se ghicește o clădire fără etaj, cu un acoperiș relativ înalt ce amintește de arhitectura tradițională a regiunii, dar nimic mai clar de atât. Cu siguranță, scena are un aer rural nepotrivit unui oraș ca Grodno (urbanism de secol XVIII-XIX la scară mare etc.), drept care aș presupune că poza e luată undeva în regiunile limitrofe ale orașului. Căruța cu coviltir pare mai mult o achiziție locală care amintește de vehiculele străbunicilor noștri decât un atelaj german.

And it is the silence behind the battlefield that feeds this photograph. Two German soldiers whose name or position we are not aware of, perkily sit for the picture next to two women, probably Belarusian locals, considering their clothes and faces. The appearance of the soldiers allows us for little detective work: the two seem to wear the standard shirt of the German Army (Hemd) although the model most common around 1910 is under question, a kind of white (or gray) trousers not part of the uniform and, the only truly military item, the German campaign cap (Feldmütze). In theory the colours of the lower cockade of the cap would indicate the origin state of the bearer, the upper one (black-white-red) being common to all German militaries. To the extent to which one can approximate the colours in a black and white photo, the two seem to wear the black-white-black of Prussia which may mean that they are from the Eastern Lands of the Empire – at a significantly smaller geographical and cultural distance to this Grodno than say, some Bavarians. In the background one may assume there is a one-level building, with a relatively tall roof which reminds one of the traditional architecture of the region but nothing clearer than that. The scene certainly has a rural aspect unsuited to a city like Grodno (large scale 18-19^th century urbanism) so I am tempted to assume that this photo is taken somewhere in the outskirts of the city. The wagon seems to be more of a local purchase reminding one of the vehicles of our great grandfathers than a German harness.

Înainte de a merge mai departe în lectura atitudinilor și a gesturilor destul de semnificative ale personajelor noastre, o precizare trebuie făcută. Trista amintire a crimelor de război comise de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tinde să fie extinsă automat și asupra Primului Război Mondial. Or, cu câteva excepții din primele luni ale războiului care țin mai mult de isterie colectivă decât de vreo politică unitară, armata germană a tratat în general corect atât civilii din teritoriile ocupate, cât și prizonierii de război. Noțiuni precum agresor, colaboraționist, trădare ș.a.m.d. puteau înceta să aibă orice sens la nivelul omului simplu, combatant sau nu, și destule fenomene greu imaginabile astăzi, ca armistițiile neoficiale de Crăciun între combatanții de pe Frontul de Vest, meciurile de fotbal și bătăile cu bulgări între tranșeele de pe frontul italian vorbesc despre o solidaritate mută a oamenilor simpli în fața unei agresivități generalizate care le era în mod egal străină. Frontul de est a adus față în față oameni mult mai diferiți decât un german putea fi față de un francez, iar în interiorul imperiilor multinaționale, patriotismul era un concept cât se poate de relativ… Multe astfel de fotografii făcute pe Ostfront par la prima vedere scoase dintr-o investigație etnografică, nu dintr-un album de război – în realitate, povestesc destule despre dezrădăcinare, ciocnirea culturilor și o imensă curiozitate față de ceilalți.

Before moving on with the interpretation of the quite significant attitudes and gestures of our characters we need to mention something. The sad memory of the war crimes committed during the Second World War tends to be automatically extended to the First World War. But except a few cases in the first months of the war that are rather caused by collective hysteria than a unitary policy, in general the German Army fairly treated both civilians on the occupied territories and war prisoners. Notions such as aggressor, collaborator, treason etc. may become meaningless for ordinary people, whether belligerents or not, and quite a lot of phenomena that can hardly be imagined nowadays, such as unofficial truces on Christmas between belligerents on the West Front, the football matches and snowball fights between the trenches on the Italian front are illustrative of a tacit solidarity of ordinary people in front of a generalized aggressiveness that was alien to all of them. The East Front brought face to face people that were more different than a German from a Frenchman but inside multinational empires, patriotism was a very relative concept… At first sight, many such photographs taken on the Ostfront seem to come from an ethnographic study, not from a war album – in reality, they tell quite a lot about uprootedness, culture clashes and an immense curiosity about the other.

Revin la fotografia noastră: nimic anormal deci ca doi soldați germani să se fotografieze zâmbind cu două țărănci bieloruse. De altfel, după fizionomii, toți par să aparțină lumii rurale și asta le dă cu totul altă apropiere, prin comparație cu modul în care se pozează un ofițer amuzat alături de o familie de țigani de pildă, după cum se va vedea într-o altă postare. Instantaneu cu două străine, sau amintire cu două prietene de campanie? Greu de spus. Soldații pozează țanțoși, dar departe de rigiditatea fotografiilor tipice militare sau de familie, cu o picătură de flirt în fața aparatului. Palma lată a unuia se sprijină cu siguranță de lemnul căruței, țigara fumegă, în vreme ce cotul celuilalt atinge abia vizibil genunchiul uneia dintre femei. Cu mâinile în poală, picioarele strânse, broboadele bine înnodate, atitudinea femeilor e tipică decenței rurale și contrazice aparent familiaritatea germanilor, dar amândouă par încântate de poză. Ritmul scenei e sporit de faptul că doi dintre cei pozați privesc cu complicitate în obiectiv, în vreme ce ceilalți doi observă cu amuzament ceva dincolo de fotograf: soldatul privește de ceva timp, femeia pare să fi fost distrasă chiar în momentul declicului, de unde fața mai neclară. Localnici gură-cască, ”die Kamaraden” fluierând? Cât despre vârste, femeia din stânga pare mai tânără, deși nu adolescentă, în vreme ce ”companioana” ei pare trecută de prima tinerețe – dar încă o dată, ochiul secolului XXI se poate înșela în privința unor oameni care se căsătoreau încă la 16 ani… Simetric, soldatul din stânga pare simțitor mai tânăr, iar diferența dintre flăcăul solid care-și ia postura în serios și aerul amuzat al camaradului său nu e poate străină de vârsta lor. După toate aparențele, caii nu erau înhămați la car în momentul luării pozei (fotograful stă în locul lor), ceea ce dă o notă de comic întregii scene și mă face să bănuiesc că soldații le-au invitat pe țărănci, gen ”Haideți sus în căruță, să vă vedeți mai bine!”. Pot să-mi închipui și mai puțin amabilul scenariu în care soldații le văd pe femei trecând cu căruța, le opresc ca să se fotografieze în glumă și le deshamă calul ca să nu-l jeneze pe fotograf, dar puțin probabil. Pe scurt, atmosfera, micile detalii și vestimentația relaxată a soldaților mă fac să cred că suntem ”acasă” la soldați, că cele două sunt niște cunoscute, poate furnizoare de materii prime sau alimente pentru unitate, poate localnicii în gospodăria cărora au fost încartiruiți cei doi. Mai departe, ține de imaginația fiecăruia.

Coming back to our photo: so there is nothing unusual in two German soldiers sitting for a picture, smiling, with two Belarusian peasant women. Besides if we take a look at their faces, everybody seems to belong to the rural world and that occasions a different type of closeness compared to the way an amused officer poses together with a Gypsy family for example, as will be seen in another post. A snapshot with two foreigners or a memory with two campaign friends? Hard to tell. The soldiers pose haughtily but are far from the rigidity of typical military or family photos, with a flirty tinge in front of the camera. The wide palm of one of them definitely leans on the wooden body of the wagon, the cigarette is burning while one can barely notice that the other’s elbow touches the knee of one of the women. Hands in their lap, feet closed, kerchiefs well tied, the women’s attitude is typical to rural decency and apparently contradicts the Germans’ familiarity but both seem to be delighted with being photographed. The rhythm of the scene is intensified by the fact that two of the photographed people look at the lens in complicity while the other two are amused by something they are looking at beyond the photographer: the soldier has been gazing at something, the woman seems to be distracted in the very moment when the button is pushed, which accounts for the blurry face. The curious locals, “die Kamaraden” whistling? As far as the age is concerned, the woman on the left seems younger, although she is not a teenager either, while the “chaperon” seems to be no longer in her primes – but again, the 21^st century eye can be misled by people who would still marry at 16… Symmetrically the soldier on the left seems a lot younger and the difference between the bulky chap who takes his pose seriously and the amused look of his fellow-in-arms is perhaps not very far from their age. Apparently the horses were not harnessed when the photo was taken (the photographer is positioned in their place), which gives a humoristic note to the entire scene and makes me suspect that the soldiers said something like that to the peasants “Get in the wagon so that you stand out!” I can also imagine the less respectful scenario in which the soldiers see the women passing by in their wagon, stop them to photograph them for a joke and unharness their horse so as not to hinder the photographer but that is not likely. In short the atmosphere, the little details and the relaxed aspect of the soldiers make me believe that we are at the soldiers’ “house” while the two are some acquaintances of theirs, perhaps raw material or food providers for the unit or perhaps the locals in whose household the two were cantoned. The rest depends on each person’s imagination.

Am gasit un set de imagini ce par a ilustra evenimentele de la una din manifestarile comuniste timpurii. Initial am crezut ca sunt realizate prin anii 50 dar sunt elemente ce ma determina sa le plasez in 1940 sau un pic mai devreme.

Nu am multe date in afara de “ce se vede”. Fotografiile sunt realizate probabil in Targoviste daca este sa tinem cont de sigla fotografului aplicata pe spate “Studio Color – Elena Andreescu – Targoviste” dar nu este exclus si scenariul in care acesta s-a deplasat in alta localitate. Singurele elemente ce sustin o datare apropiata de anii 40 se regasesc in imaginea de mai sus. Este vorba de camionul ce participa la defilare ce este unul nemtesc (sigla Mercedes de pe radiator) dar si de uniforma militarului aflat cu spatele ce este usor identificabila ca fiind una de inspiratie germano-imperiala folosita in Romania in timpul domniei lui Carol al doilea (1930-1940). Sigur, rationamentul meu poate fi gresit asa ca astept opiniile voastre. Totusi pe portiera camionului vedem un afis tematic pe care se citeste foarte clar data de “1 Mai” asa ca ocazia evenimentului este usor de stabilit.

Trebuie sa remarc modestia manifestatiei, arata exact ca o parada saracacioasa de provincie. Amuzante sunt si alaturarile de simboluri: avem un militar carlist, o manifestatie socialista ce foloseste un camion german pe al carui platforma se afla o butaforie a unei sonde petroliere decorata cu steaguri sovietice iar mai tarziu o sa vedem copii ce defileaza cu steaguri americane si britanice. Chiar si defilarea prin fata bodegii “Dealul Zorilor” asa cum citim pe firma cladirii din fundal-dreapta, subliniaza amuzamentul situatiei.

Manifestatia continua cu niste domni imbracati la “patru ace” ce se deplaseaza prezentand un steag sovietic si o pancarta cu text indescifrabil. Se pot vedea mai multe dintre elementele din fundal. In cladirea din spate se afla o brutarie “de lux” iar audienta este formata preponderent din femei de diferite varste si copii.

Urmeaza muncitorii ce afisaza portrete ale lui Friedrich Engels si Stalin alaturi de lozinci potrivite: “Traiasca femeile muncitoare TARANCE si INTELECTUALE in lupta pentru MARIREA PRODUCTIEI”, “Jos specula. Sa marim productia. Sa creiem COOPERATIVE”, precum si altele indescifrabile.

Copii cu steaguri sovietice, americane si britanice. Imaginea aceasta poate plasa actiunea undeva dupa terminarea razboiului, mai aproape de 1945-1947. In fundal se intampla si alte lucruri interesante. O parte din gura casca au ocupat locuri ideale pe acoperisurile caselor din vecinatate.

Un grup de intelectuali. Par ceva mai de soi in comparatie cu cei de pana acum.

Portretul de propaganda al lui Stalin condimenteaza potrivit manifestatia.

Diversi lideri. Ar fi interesant daca reusiti sa identificati pe cineva.

O parte din liderii de mai devreme aflati intr-un grup mai larg.

Liderii iau rand pe rand cuvantul. Remarcati steagul sovietic alaturi de cel american afisate pe fundal.

Aceasta ultima fotografie pare scoasa din context. Nu stiu daca este vorba de o alta manifestatie dar tema si fotograful se pastreaza.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.