Este uimitor cum imagini realizate cu zeci de ani in urma de fotografi sau amatori ai fotografiei ramasi anonimi pot fi atat de contemporane. Accidentul, intamplarea sau viziunea fotografica, momentul mai mult sau mai putin deliberat al declansarii, aparent banalul sau fortat-interesantul genereaza imagini de o reala forta vizuala si de o eseistica deosebita. Vorbim de fotografie romaneasca. O selectie din materiale aflate in mai multe colectii private, sedimentata intr-un album de exceptie, “un eseu despre vernacular si accident in fotografie” numit PETITE HISTOIRE.

Este o aparitie pe care nu trebuie sa o pierdeti asa cum nu trebuie sa ratati nici lansarea ce are loc la Galeria Posibila (Str. Popa Petre 6, Bucuresti) 10 februarie 2010, ora 19:00.

Oana Tanase, Magda Radu, Matei Caltia, Eugen Alexandru Gustea si Nicu Ilfoveanu, critici, curatori, artisti vizuali si doctoranzi ai Universitatii Nationale de Arte, autorii acestui proiect precizeaza in comunicatul de presa: “Cartea PETITE HISTOIRE se concentreaza pe fotografia anonima din Romania, dar nu se vrea nici o istorie, nici un album nostalgic. Gandita pornind de la materiale selectate din diverse colectii, PETITE HISTOIRE se vrea un eseu proaspat, o privire actuala asupra imaginii fara autor, o carte care sa ne largeasca perspectiva fata de experiment si esec in fotografie. O serie de texte completeaza aceasta abordare si lamuresc relatia dintre gandirea contemporana si intimitatea experimentalismului fotografiilor unor amatori. De la bun inceput, proiectul a luat in seama drumuri parcurse de Tacita Dean, Martin Parr, Robert Flynn Johnson ori altii, insa particularitatea lui consta tocmai in geografia pe care productia fotografica o locuieste. Aceasta prima carte a unei serii mai ample, pe care si-o propun autorii, contribuie la intelegerea fotografiei in Romania si a unei estetici propuse de artistii contemporani. ”

PETITE HISTOIRE a aparut cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National, este publicata si distribuita de Galeria Posibila, se gaseste la Librariile Carturesti si Anthony Frost Bucuresti.

PE SCURT

Cartea PETITE HISTOIRE se concentrează pe fotografia anonimă din România, dar nu se vrea nicio istorie, niciun album nostalgic: Gândită pornind de la materiale selectate din diverse colecții, PETITE HISTOIRE e un eseu proaspăt, o privire actuală asupra imaginii fără autor, o carte care să lărgească perspectiva față de experiment şi eşec în fotografie.
O serie de texte completează această abordare, lămuresc relația dintre gândirea contemporană şi intimitatea experimentalismul fotografiilor unor amatori. Proiectul a luat în seamă drumuri parcurse de Tacita Dean, Michel Frizot, ori alții, însă particularitatea lui constă tocmai în geografia pe care această producție fotografică o locuieşte. Această primă carte deschide calea unei mai ample serii ce își propune să contribuie la înțelegerea fotografiei în România și a unei noi estetici propuse de artiștii contemporani.

PE LARG DESPRE CARTE ȘI INTENȚIILE SALE

Structurată în două părți, FOTOGRAFII și TEXTE, cartea țintește prin această brutală și inechivocă departajare să elibereze cititorul de constrângerile textului, propunându-i să își încarce propriile trăiri și emoții în momentul lecturii imaginilor eseului vizual.

Cartea de față prezintă o selecție de fotografii anonime din diverse colecții particulare din România. Selecția de imagini făcută de cei cinci autori se concentrează pe, așa cum spunea Oana Tănase în textul său “ întâlniri spontane si magice ale camerei fotografice cu realul, schite ale unei sinceritati cotidiene.” la care Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu țin să adauge: “am spune ca am urmarit articularea unui discurs la nivel vizual si conceptual despre memoria mediului fotografic, despre ce reuseste sa transmita imaginea fotografica atunci când autorul, subiectul, motivatia sau contextul s-au pierdut odata cu trecerea timpului.”.

Cele trei texte ce se alătură eseului vizual, analizează felul în care noi, privitorii, ne raportăm la imaginea anonimă, la fotografia vernaculară. “Ratacite accidental ori poate dislocate cu buna stiinta istoriei carora îi erau menite cândva sa se circumscrie, poate tocmai pentru ca au fost judecate prea aspru potrivit rigorilor calitative de a certifica un moment sau altul, …[fotografiile n.n.] “plutesc” la rândul lor astazi cu o nonsalanta usor cautata în paginile unui eseu vizual.” scrie Oana Tănase, subliniind astfel distanța parcursă de instantaneul golit de conținutul inițial, fie el intim, fie informativ și devenit conținut deschis speculației voyeuriste, ficțiunii literare. În plus, adaugă Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu în textul lor “în mod paradoxal, intervalul lung de tacere asternut între momentul apasarii declansatorului aparatului fotografic si cel în care astazi privim decontextualizat aceste imagini reuseste sa le confere o încarcatura si o profunzime nebanuite, în pofida pierderii continutului si sensului lor initial. Din aceasta perspectiva volumul de fata trateaza mai curând despre magia mediului fotografic, despre capacitatea acestuia de a genera continut, emotie si semnificatie dincolo de optiunea autorului sau de subiectul reprezentat.”

Pe de altă parte textele țin să sublinieze și bogăția de informație autentică și concretă pe care le conține fotografia instantanee. “În mai multe imagini se pot identifica elemente care vorbesc despre societatea timpului, nu doar prin intermediul informatiilor pe care le contin, ci si prin felul în care subiectii/subiectele sunt plasate în relatie cu actul fotografierii.” Deschizând astfel calea către reevaluarea fotografiei instantanee, fotografiei private, prin perspectiva arhivistică, documentară pe care o ilustrează, Magda Radu subliniază nu doar conținutul efectiv, obiecte, modă, produse etc… cât mai ales subiectul și contextul,  cultural și economic, dedus din alegerea subiectului, cunoașterea tehnicilor de fotografiere, gust estetic, etc.

În “Scurtă introducere” textul de încheiere al lui Nicu Ilfoveanu și Eugen Alexandru Gustea raportarea se face la un alt nivel, unul de breaslă. “Formati într-o tara în care nu se poate vorbi de o scoala cu traditie în zona fotografiei, simtim nevoia de predecesori.” Astfel cartea se centrează ca un promotor al unei noi estetici, al unei noi atitudini față de produsul/producția de artă și termenul de autor dar și cu un sens recuperator. Deși atipică și inedită în multe aspecte cartea se înscrie într-un șir mai mare de preocupări în special ale artiștilor ori instituțiilor de cultură din America și Europa. Practic în ultimul deceniu colecții și selecții cu intenții apropiate și-au găsit loc în expunere și cataloage ale SFMOMA; National Gallery, Washington; Getty Museum; ori artiști, curatori și colecționari precum Tacita Dean, Michel Frizot, Thomas Walther, Frank Maresca, etc.

Conștienți de puterea ca obiect a fotografiilor vechi, cei cinci autori au ales totuși să evite imagini a căror încărcătură obiectuală să primeze, de asemenea subiectul anecdotic, ironic a fost evitat pe cât posibil, cartea concentrându-se pe “povestea” estetică pe care imaginea o conține. Un aspect important al cărți este contribuția estetică și tehnică a lui Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu prin experiența lor în designul de carte și tipar ce completează conceptul inițial al cărții. Tiparul duotone și tritone este opțiunea cea mai fidelă de replicare a hârtiei fotografice. Decolorarea în sepia a fotografiei vernaculare pe cât de inevitabilă în original, pe atât de folosită în reproducere a fost dintru-început înlăturată într-un soi de restaurare a prospețimii inițiale a imaginii folosindu-se nuanțe gri Pantone ocolind astfel aerul de banală nostalgie.

Sperăm ca lectura eseului vizual să vă provoace, iar poveștile stârnite astfel să completeze “citirea” ei. Ne dorim mai mult decât o recenzie, să ne întâlnim cu povești, iar imagini cu cartea* le pot insoții pe acestea.

Despre autori

NICU ILFOVEANU este artist vizual si asistent universitar la Departamentul Foto-Video al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti. Este doctorand în arte vizuale cu o lucrare pe tema fotografiei. Recent a primit premiul de fotografie al ECB (Banca Centrală Europeană).

EUGEN ALEXANDRU GUSTEA este artist vizual şi conferentiar universitar, şef al Departamentului Grafica din Universitatea Nationala de Arte din Bucureşti. Are numeroase participari expozitionale, fiind interesat cu predilectie de zona desenului si a fotografiei. In paralel desfasoara o bogata activitate ca graphic designer, avand multiple proiecte in zona graficii editoriale, a ilustratiei si a designului interactiv. De asemenea, a sustinut o intensa activitate curatoriala. Detine un doctorat în arte vizuale pe tema Noilor Media.

OANA TĂNASE este critic de artă și curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, cu o teza ce priveste practicile documentaristice în arta contemporana.

MAGDA RADU este critic de arta si curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti. Sustine seminarii de estetica si istoria artei contemporane la aceeasi universitate.

MATEI CÂLȚIA este galerist și editor la Galeria Posibilă. În calitate de curator a organizat retrospective Dan Perjovschi – Chestii Tipărite, Ion Dumitriu – Diapozitive și Umbra, precum și numeroase alte expoziții din portofoliul galeriei.

Despre Galeria Posibilă

Înfiinţată în 2003 de către Matei Câlţia, Galeria Posibilă este o iniţiativă privată care a luat naştere cu scopul de a sprijini şi promova o generaţie tânără de artişti: organizarea de expoziţii şi vânzarea sunt verigi într-o serie de acţiuni care merg până la producţia efectivă de lucrări noi.  Începând cu 2007 proiectele desfăşurate au implicat tot mai mult artişti care lucrează cu medii precum fotografia și video. De asemenea interesul spre carte și obiect tipărit este unul major astfel, au apărut cataloage gândite ca obiecte în sine. Printre acestea, Groapa de gunoi – în care fotografiile până atunci necunoscute ale lui Ion Dumitriu din anii 70 intră în dialog cu relatări ale unor importanți scriitori, artiști ori istorici despre acea perioadă a României comuniste, Situaţii – un inventar al artei angajate social aşa cum a fost practicată de Matei Bejenaru din 1993 şi până azi, şi Steampunk autochrome – ultima serie de fotografii a lui Nicu Ilfoveanu. Retrospectiva Dan Perjovschi – Chestii Tipărite de la Galeria Posibilă, și itinerată mai apoi la Muzeul de Artă din Cluj, a fost deasemenea acompaniată de o carte de artist București, Brussel, Chișinău ce completa discursul politico-ironic al artistului.  La cea mai recentă publicație, Ștefan Câlţia – desene pentru Herina, dubla provocare de a prezenta expoziția de desene a cunoscutului artist împreună cu monumentul de arhitectură romanică de la Herina, ne-a pus in situația de a produce o carte a cărei parcurgeri se face mai degrabă prin privitul de aproape și departe decât prin răsfoire.

Am gasit un set de imagini ce par a ilustra evenimentele de la una din manifestarile comuniste timpurii. Initial am crezut ca sunt realizate prin anii 50 dar sunt elemente ce ma determina sa le plasez in 1940 sau un pic mai devreme.

Nu am multe date in afara de “ce se vede”. Fotografiile sunt realizate probabil in Targoviste daca este sa tinem cont de sigla fotografului aplicata pe spate “Studio Color – Elena Andreescu – Targoviste” dar nu este exclus si scenariul in care acesta s-a deplasat in alta localitate. Singurele elemente ce sustin o datare apropiata de anii 40 se regasesc in imaginea de mai sus. Este vorba de camionul ce participa la defilare ce este unul nemtesc (sigla Mercedes de pe radiator) dar si de uniforma militarului aflat cu spatele ce este usor identificabila ca fiind una de inspiratie germano-imperiala folosita in Romania in timpul domniei lui Carol al doilea (1930-1940). Sigur, rationamentul meu poate fi gresit asa ca astept opiniile voastre. Totusi pe portiera camionului vedem un afis tematic pe care se citeste foarte clar data de “1 Mai” asa ca ocazia evenimentului este usor de stabilit.

Trebuie sa remarc modestia manifestatiei, arata exact ca o parada saracacioasa de provincie. Amuzante sunt si alaturarile de simboluri: avem un militar carlist, o manifestatie socialista ce foloseste un camion german pe al carui platforma se afla o butaforie a unei sonde petroliere decorata cu steaguri sovietice iar mai tarziu o sa vedem copii ce defileaza cu steaguri americane si britanice. Chiar si defilarea prin fata bodegii “Dealul Zorilor” asa cum citim pe firma cladirii din fundal-dreapta, subliniaza amuzamentul situatiei.

Manifestatia continua cu niste domni imbracati la “patru ace” ce se deplaseaza prezentand un steag sovietic si o pancarta cu text indescifrabil. Se pot vedea mai multe dintre elementele din fundal. In cladirea din spate se afla o brutarie “de lux” iar audienta este formata preponderent din femei de diferite varste si copii.

Urmeaza muncitorii ce afisaza portrete ale lui Friedrich Engels si Stalin alaturi de lozinci potrivite: “Traiasca femeile muncitoare TARANCE si INTELECTUALE in lupta pentru MARIREA PRODUCTIEI”, “Jos specula. Sa marim productia. Sa creiem COOPERATIVE”, precum si altele indescifrabile.

Copii cu steaguri sovietice, americane si britanice. Imaginea aceasta poate plasa actiunea undeva dupa terminarea razboiului, mai aproape de 1945-1947. In fundal se intampla si alte lucruri interesante. O parte din gura casca au ocupat locuri ideale pe acoperisurile caselor din vecinatate.

Un grup de intelectuali. Par ceva mai de soi in comparatie cu cei de pana acum.

Portretul de propaganda al lui Stalin condimenteaza potrivit manifestatia.

Diversi lideri. Ar fi interesant daca reusiti sa identificati pe cineva.

O parte din liderii de mai devreme aflati intr-un grup mai larg.

Liderii iau rand pe rand cuvantul. Remarcati steagul sovietic alaturi de cel american afisate pe fundal.

Aceasta ultima fotografie pare scoasa din context. Nu stiu daca este vorba de o alta manifestatie dar tema si fotograful se pastreaza.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Continua seria fotografiilor realizate de soldatii germani in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Selectia de acum este una oarecum intima, are un aer domestic. Avem ocazia sa ii vedem pe militari in unghiuri subiective, alaturi de camarazii lor in fotografii cu abordare mai degraba familiala. Cate ocazii ati avut sa vedeti fotografii cu “bravii” soldati germani intinzandu-si rufele la uscat? Multe sau putine, mai aveti o ocazie acum.

In acest cadru de la tara vedem doi soldati aflati pe o ulita mai mult sau mai putin desfundata. In fundal se afla niste localnici iar in dreapta langa casa din prim plan, o scroafa cu purcelusi.

Tot undeva la tara, nemtii sunt adunati in jurul containerului cu mancare calda.

Se pare ca germanii preferau sa se gospodareasca singuri. Aici ii vedem in rol de tarani romani.

Pe prispa unei case tot dintr-o zona rurala. Germanii obisnuiau sa foloseasca si bicicletele pentru transport, apropo de bicicleta rezemata de perete. O sa mai vedeti cateva intr-o fotografie ce urmeaza.

Caii reprezentau inca un mijloc de transport eficient. Echipamentul pe care militarii il tracteaza, un fel de tun sau ceva asemanator, pare foarte greu avand in vedere numarul de animale folosite.

Intr-o pauza, la soare.

Intr-o alta pauza, de data asta in interiorul a ceva ce pare o sala de clasa a unei scoli rurale.

O fotografie ceva mai oficiala. Pare o depunere a unei coroane de flori. Alaturi de cei trei soldati germani din prim-plan, gasim si soldati romani, in dreapta in plan secund.

Va spuneam de cadrul cu bicicleta, le vedeti si aici sprijinite de copacii din stanga. Interesanta pozitionarea trupei in santul de pe marginea drumului dar si vaca din extrema mijloc-dreapta din plan secund.

Un cadru realizat pe un drum la marginea unei paduri, intr-o intersectie prafuita. Vedem in centru o masina decapotabila dar si catva soldati pe motociclete.

Un portret intr-un interior de tren.

Inca un cadru realizat intr-o sala de clasa. Probabil are legatura cu fotografia anterioara. Coincid niste personaje, imaginea pare realizata din unghi opus.

De data aceasta o fotografie realizata in Bucuresti, asa cum ne indica inscriptia de pe spate. Remarcati felul special in care pozeaza militarii.

Probabil cea mai amuzanta dintre fotografii. Soldati germani intinzand rufele la uscat. Imaginea este realizata intr-un camp iar sarma de rufe este agatata intre doua camioane. Prajina pe care o tine soldatul din centru imgini ajuta la stabilitatea intregii constructii.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Hartile nu sunt specificul acestui site dar cred ca este important sa localizam unele dintre imaginile publicate. Contextul poate fi un element interesant. Totodata, o harta veche este intodeauna amuzanta. Documentul nu este datat dar pare realizat undeva in perioada 1935-1940.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Nu doar Bucurestiul a fost fotografiat de soldatii germani detasati in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, puncte strategice se aflau si in Constanta. Am gasit cinci imagini din perioada 1940-1944 realizate in port si in zona Cazinoului. Fotografiile nu au neaparat valente artistice dar cred ca pot fi interesante din punct de vedere documentar.

Imaginea de mai sus pare realizata in port. In plan indepartat vedem un dig, un far si cateva nave acostate, iar in plan apropiat o terasa-restaurant.

A doua imagine este realizata pe faleza. In fundal in pozitie centrala se afla frumoasa cladire a Cazinoului din Constanta iar venind din partea dreapta, celebrul gard ornamentat existent si astazi. In stanga pe banci par a fi asezati niste localnici iar in mijlocul imaginii gasim un personaj ce pare a fi un militar.

Urmatoarea fotografie este realizat dintr-un unghi diametral opus. Gasim in prim-plan in stanga o sectiune din cladirea Cazinoului iar in centru, in fundal, portul vechi.

Fotografia de mai sus ne prezinta cativa pescari la lucru. Ambarcatiunile lor se afla in partea dreapta-mijloc a cadrului. Numaram sase oameni si patru barci, alaturi se afla cateva navoade intinse pe niste stative. In partea de jos-stanga vedem un fel de baraca-depozit iar in fundal, in dreapta-sus, un dig de relativ mari dimensiuni.

In aceasta ultima imagine observam probabil o asezare pescareasca mai importanta. Parca sunt cateva pasarele de acces, spatii de depozitare, niste containere, o mica piata sau ceva asemanator in dreapta, un dig in fundal si o faleza inalta in stanga pe care sunt asezate discret cateva constructii. In centrul imaginii, pe o mica plaja formata dintr-o limba de nisip, vedem adunate cateva siluete umane.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Schimband un pic registrul, mergem pe taramuri hollywoodiene ca sa il intalnim pe Rudolph Valentino, un fel de Brad Pitt al anilor 1920. Povestea lui Valentino (nu are legatura cu mult mai celebrul creator de moda), este una destul de clasica. Asa cum ii sade bine unei vedete de talie internationala, a inceput de jos. S-a nascut in Italia unde nu prea i-a placut cartea, a incercat sa gaseasca de lucru in Paris si inca o data in Italia dar neavand nici un succes a preferat cai necunoscute si a emigrat. A trecut ca un anonim de rand prin centrul de triere de a Ellis Island (prin 1913) si a facut cum a facut de a ajuns sex-simbol si male-icon in industria cinematografica americana.

A murit tanar, la 31 de ani, dar a reusit sa rupa multe inimi in doar noua ani de cariera. Ca tip de imagine insa, stilistic vorbind, a resistat mult mai mult. Exista influente ale acestui sablon de sex-simbol costumat si gelat chiar si in zilele noastre. Personajele masculine din videoclipul piesei Vogue a Madonnei, ca sa aleg cel mai slab dintre exemple.  Mai multe despre Valentino gasiti pe Wikipedia.

_________________________________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem deja nenumarate fotografii realizate de germanii detasati in Bucuresti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Probabil sunt suficiente pentru a realiza o expozitie decenta. Astazi suntem in masura sa completam setul cu inca trei piese.

Prima imagine arata mai degraba a fotografie de familie. Vedem patru militari nemti, un militar roman si cinci civili. Pe spatele fotografiei este notat “Bukarest Dr. Ellenbiyen 24.07.1941″. Nu se conosc locul exact al fotografierii sau identitatea autorului.

A doua imagine este si cea mai interesanta. Este realizata in Piata Universitatii la intrarea pe actuala strada Toma Caragiu. Fanfara este formata din soldati romani si se afla in deplasare cu directia spre Biserica Rusa. Pe fundal in stanga vedem statuile de la Universitate iar in centru in departare cladirea Ministerului de Razboi (cladirea ce are cupola). Fotografia este datata 22.07.1941, autor necunoscut.

A treia imagine este realizata tot la Universitate dar la intersectia dintre Bd. Balcescu si strada Batistei (denumirile actuale). Vedem cladirea “Creditul Minier” ce exista si astazi. Fotografia nu este datata dar poarta stampila laboratorului unde a fost developata “Photographische VergroBerung PHOTO-KAGEE-Charlottenburg 652 Kantsrasse 21″. Imagine cu autor necunoscut

_________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem iar parte de o fotografie in exclusivitate. Este o imagine realizata de un militar german detasat la Bucuresti si surprinde unul din momentele dramatice prin care a trecut capitala. Operatiunile de salvare de la ruinele celebrului bloc Carlton, cazut in timpul cutremurul din 1940.

Blocul Carlton se afla intre Universitate si Romana, la intersectia Bulevardului Nicolae Balcescu cu Strada Ion Campineanu. Cu cele 14 etaje, devenise o mandrie a orasului. Avea la parter o sala de cinematograf devenita foarte rapid loc de promenada iar apartamentele erau ocupate de oameni mai cu stare. Fusese inaugurat de curand dar cu toate acestea nu a rezistat puternicuui cutremur. Tragedia a fost majora, numarul victimelor fiind urias. Din cei aproape trei sute de locatari au supravietuit o mana de oameni.

In fotografie vedem o scena in care echipele speciale debaraseaza inca molozul de la fata locului. Probabil imaginea este realizata la cateva zile dupa cutremur. Imi imaginez ca mormanul de daramaturi ar fi trebuit sa fie mult mai mare in perioada imediat urmatoare. Vedem mai multe categorii de  salvatori. De la civili, pompieri si pana la soldati. Probabil trebuie sa fie si un grup de legionari, marturiile spun ca si ei au ajutat la operatiunile de salvare. In dreapta imaginii vedem doi pompieri ce cara o targa cu resturi probabil umane pe rampa unui camion. Privind in detaliu, observam ca pompierii poarta masti albe medicinale.

In 1956 terenul ramasese inca neconstruit. Blocul de acum ce are la parter un fel de cazino sau sala de jocuri de noroc electronice, a fost construit mult mai tarziu.

Zona Carlton in 1956 si in 2008

Carlton inainte de cutremur

_________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem inca o exclusivitate. Am gasit cateva imagini realizate pe in perioada 1943-45 ce surprind lucrarile de calanizare din Piata Universitatii si Piata Romana. Instantaneele poarta semnatura lui Alex Petit, inginer de meserie, cu atelier pe B-dul Tache Ionescu la Nr.6

Cronologic, intr-o prima imagine realizata in data de 2 august 1943 (conform notelor de pe spate) observam lucrarile de canalizare din centrul rondului de la Piata Romana. In mijlocul rondului vedem statuia lui Lascar Catargiu demolata de comunisti prin anii 50.

In data de 13 august 1945, la aproape doi ani diferenta, vedem stadiul lucrarilor executate in Pata Universitatii in jurul statuii lui Bratianu, statuie ce avea sa fie si ea demolata de comunisti. In coltul din dreapta-sus se afla gardul Palatului Sutu iar pe trotuar un chiosc de ziare.

O ultima imagine, realizata in data de 12 septembrie 1945 ne prezinta aceleasi lucrari de canalizare din rondul de la Universitate.  Langa statuia lui Bratianu, orientat catre Piata Romana, gasim un panou aniversar pe care citim “Ziua Sporturilor – 15 Septembrie 1945 – Un an de activitate O.S.P.” In centru-stanga, mergand spre Piata Romana, vedem o caleasca. Se pare ca inca mai reprezenta un mijloc de transport in acei ani. Tot in centru-stanga, un pic mai sus se afla “Floraria Bondoc” iar in centru-dreapta vedem un fel de targ de covoare amplasat oarecum pe locul viitoarei intrari in pasajul metroului. In fundal spre Pata Rossetti vedem Ministerul Agriculturii pe dreapta dar si cladirea cu o cupola rotunda din stanga (fostul Minister de Razboi), cladire ce deja isi pierduse ornamentele spectaculoase ce le prezenta inainte de primul razboi mondial. In Piata Rossetti gasim casa ce avea sa devina sediul PNT-CD dupa 1989. In centru jos, in primul plan al imaginii, se afla ordonate in perechi cateva tuburi de oxigen si gaz utilizate la aparatele de taiere-sudura autogen.

_________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Muzeul de Fotografie a depasit pragul de 4000 de fani pe Facebook. Va multumim!

Suntem la inceput de 2010, moment prielnic pentru o retrospectiva a anului trecut. In 2009 am avut parte de fotografii inedite, unele dintre ele unicat, altele cu o audienta surprinzatoare. Anul a inceput cu unul dintre cele mai vizitate articole, campion absolut al numarului de comentarii. Este vorba de un set de fotografii stereografice color realizate in 1964 in Bucuresti de catre un american aflat intr-o vizita mai mult sau mai putin oficiala in tara noastra. Seria fotografiilor stereografice continuand si cu un album mult mai formal din anii 60.

In a doua jumatate a anului am avut parte de cateva materiale interesante primite de la Cristian Malide, printre care cateva imagini din ziua imediat urmatoare cutremurului din 1977, imagini din centrul Bucurestiului din 1985 dar si din zona Cauzasi in timpul demolarilor din acelasi an.

Am mai publicat fotografii inedite realizate de regizorul Pompiliu Galmeanu. Putem enumera: Tomozei si Labis, Hotelul Intercontinental si Teatrul National in constructie in anii 1970, o comparatie 1970, 1982 si 2009 a intersectiei Stelea Spatarul cu Sf. Vineri, o imagine unicat cu strada Carol din Piata Unirii dar si o panorama a Bucurestiului anului 1985 realizata din sase cadre consecutive.

Este de remarcat seria fotografiilor realizate de soldatii germani aflati in Bucuresti in timpul celui de-al doilea razboi mondial: aici, aici, aici, aici, aici si aici. Povestea casei familiei Bossa. O foarte rara, probabil unica, fotografie aeriana a Bucurestiului din primul razboi mondial. Precum si probabil primele fotografii din Bucuresti ale revolutiei din 1989, realizate de Laurentiu Galmeanu.

Am mai avut si importante contributii ale unora dintre voi. Raiden ne-a trimis doua imagini cu aspecte din Bucurestiul aflat sub ocupatie germana in primul razboi mondial (aici si aici). Florin Bondrila ne-a trimis si el doua imagini cu scene din perioada comunista (aici si aici). Doua seturi de portrete de la 1900 au venit de la Luiza Gheorghiu (aici si aici). Dar si fotografiile gasite sub un linoleum in casa in care proaspat se mutase, de catre Cristian Stan.

Putem spune ca fost un an bogat la muzeuldefotografie.ro, in ciuda crizelor ce sunt la moda. Speram ca 2010 ne va aduce lucruri si mai interesante dar trebuie sa va reamintesc ca este nevoie si de ajutorul vostru. Aflati aici ce si cum.

De fiecare data pe sfarsit de decembrie, cam cu doua-trei zile inainte sa ne imbrancim pentru cumparaturile de sarbatori, ne aducem aminte de zilele din decembrie 1989 si de curajul unor oameni fara de care nu am fi fost ce suntem acum. Muzeuldefotografie.ro, fiind in ton cu vremurile, a asteptat aceasa ocazie si cifra rotunda pentru a va prezenta cateva fotografii realizate de Laurentiu Galmeanu in ziua de 21 decembrie. Unele dintre ele sunt cunoscute iar altele sunt prezentate in premiera. Probabil cei ce au fost acolo in acea dupa-amiaza se pot recunoaste. Ar fi interesant sa aflam povestile lor, istoria acestei zile si relatarile martorilor oculari. Este de mentionat faptul aceste imagini sunt printre putinele, daca nu chiar singurele realizate in ziua de 21 decembrie 1989. Majoritatea fotografiilor din timpul revolutiei au fost realizate dupa aceasta data.

Pe mine m-a prins revolutia fiind copil. Nu pot sa spun ca i-am inteles subtilitatile. Imi aduc aminte de un aparat de radio de buzunar de la care puteam sa ascult Vocea Americii, evident nu pentru comentariile politice ci pentru muzica “occidentala” din pauze. Asa am ascultat pe 18 decembrie primele inregistrari cu evenimentele din Timisoara. Auzeam “Jos Ceausescu!” si povestea steagului gaurit, lucru destul de socant pentru acele vremuri. In 21 mi s-a interzis sa ies din casa. Locuiam prea aproape, la zece minute de Universitate. Pe la pranz a venit fratele meu cu vesti. Tocmai fusese sa faca niste fotografii in piata ajutat de un vecin. Ne povestea lucruri uluitoare: oameni multi, tab-uri, proteste. Rapid, a developat si copiat filmele in laboratorul pe care il aveam instalat in pivnita. Dupa o ora si ceva vedeam probabil primele fotografii ale revolutiei realizate in Bucuresti. Chiar daca este greu de inteles acum, riscurile lui Laurentiu au fost uriase. Vroia sa isi rada barba pentru a nu fi recunoscut cu usurinta. Vazuse un cameraman ce filma de pe Intercontinental si presupunea ca este on om al securitatii. In 21 inca nu se stia deznodamantul evenimentelor. Daca regimul ar fi ramas in picioare, probabil pentru cei prezenti in piata repercursiunile ar fi fost dintre cele mai aspre.

Privind fotografiile de mai jos, descoperim inevitabil lucruri demne de remarcat. Printre ele s-ar putea numara si caracteristicile sociologice ale revolutionarilor. Gasim toate categoriile de varsta, gasim minoritatile ce se aduna de fiecare data la inghesuiala, reprezentanti din ambele sexe dar si variate categorii sociale. Vedem cativa ce activeaza zgomotos, multi altii “gura casca” dar probabil ii vedem si pe instigatori sau securistii aflati sub acoperire.

Astept comentariile voastre, astept mai ales martorii oculari. Ar fi interesant sa gasim oameni ce pot sa spuna “eu sunt in fotografia asta” sau “il cunosc pe omul asta”. Nu vom elucida misterele revolutiei din 89 dar macar vom afla povestile celor implicati. Have fun.

Nu mica mi-a fost mirarea atunci cand am descoperit fotografia aceasta. Este o vedere aeriana realizata undeva in perioada 1916-1918 dintr-un avion de recunoastere german. Este vorba de un material de spionaj din primul razboi mondial. Inclin sa cred ca imaginea este realizata inaintea ocuparii Bucurestiului de catre trupele germane si bulgare dar nu am nici un suport stintific. Probabil ma frapeaza lipsa totala de animatie de la nivelul strazilor. Este adevarat ca fotografia pare realizata devreme, pe rasarit de soare (tinand cont de lungimea si directia umbrelor), dar chiar si asa ma asteptam la mai multa activitate. Orasul pare pustiu, parca traumatizat, pregatit de razboi. Sigur, nu cunosc nici pe departe realitatea acelor vremuri, poate ca pustiul asta era o caracteristica obisnuita a capitalei dar imi permit sa am rezervele mele.

Imaginea cred ca este destul de rara, poate chiar unicat. Nu imi aduc aminte sa fi vazut imagini aeriene ale Bucurestiului atat de vechi. Mai exista cateva din perioada interbelica si probabil mult mai multe din cel de-al doilea razboi mondial, dar in 1916 aparatele de zbor trebuie sa fi fost inca o raritate. Fratii Wright efectuasera primul zbor cu un avion echipat cu motor nu mai devreme de 1903, iar Vuia prin 1906. Probabil ca nevoile militare au impulsionat cu adevarat industria. Se spune ca primul zbor deasupra Bucurestiului a fost realizat de Ion Ghica in 1847 intr-un balon cu aer cald dar nu cred ca s-au facut fotografii cu aceasta ocazie. Tehnic vorbind, ar fi fost destul de dificil.

La o analiza atenta descoperim lucruri uimitoare. Bucurestiul se afla inca in tranzitie spre un oras modern, asa cum se intampla inca da la venirea lui Carol. O parte din cladirile emblematice se aflau deja in picioare, altele sunt surprinse in faza de constructie iar cele mai multe lipsesc cu desavarsire. Pentru o mai buna orientare in spatiu trebuie sa identificam principalele repere.

In mijlocul imaginii (pct.1.) se afla Casa Armatei de pe Calea Victoriei, o cladire cu adevarat impunatoare in acea perioada. Statura ii confirma importanta. Pare una dintre cele mai inalte cladiri din oras si probabil cea mai inalta dintre cele ce se vad in cadru. Ceva mai jos in coltul din dreapta (pct.2.) se vede vechea cladire a Universitatii, cladire bombardata in timpul celui de al doilea razboi mondial, demolata in totalitate si refacuta in anii 50-60 in forma in care o stim acum. Este interesant ca aripile de la est si vest se afla inca in constructie (pct. 13. si 14.). Aripa de vest (pct.14.) se afla inr-un stadiu avansat dar ii lipsesc acoperisul si ferestrele iar aripa de est (mai exact nord si est) este ridicata doar pe un nivel. Cladirea Facultatii de Arhirectura de pe strada Enei se afla si ea in constructie. In fotografie este prezenta doar o carcasa. Vedem si casele pe care se vor construi in anii 60 aripile existente astazi. Este interesant ca aceste santiere nu prezinta nici o activitate, nici un om, nici o macara, nici un echipament, nici o schela. Probabil, in contextul razboiului lucrarile au fost sistate, nefiind o prioritate. Chiar si cladirea Inspectoratului General al Politiei  (pct.24.) se afla in constructie, intr-un stadiu ceva mai avansat. La o privire atenta vedem ca are acoperis dar nu si ferestre.

Mai recunoastem cladirea Casei de Economii si Consemnatiuni (pct.3.), cea mai veche banca din Romania. Recunoastem si Palatul Postelor (pct.4.) dar si sediul Bancii Nationale aripa veche (pct.5.). Pe locul unde avea sa se construiasca BNR aripa noua cu deschidere la strada Doamnei se afla o cladire de mari dimensiuni (pct.54.), probabil un hotel sau han. Putem observa ca intre Banca Nationala si cladirea de la pct.54. exista o strada ce facea legatura intre strazile Smardan si Eugen Caranda de astazi cu directie spre intrarea in Pasajul Vilacrosse (pct.51.). Strada ce in anii 1930 se numea chiar strada Bancii Nationale este acum blocata de un corp de legatura intre BNR vechi si BNR nou. In dreptul Pasajului Vilacrosse (pct.51.) pe Calea Victoriei nu se afla impunatorul sediu al Politiei Capitalei de astazi ci o cladire mai mica, cu doar doua etaje, inconjurata de doua curti mari (pct.23.), din cate stiu tot sediu al Politiei din capitala. In curtea din spate par a fi depozitate niste echipamente, nu le pot identifica dar probabil sunt ale Politiei. Este interesant ca strada Eforie nu exista, este mai degraba o intrare intr-o curte larga iar strada Alexandru Beldiman de astazi este acoperita de un parc mic ce se desfasoara si pe actualele cladiri din dreapta, mergand spre Bd. Elisabeta.

Continuand identificarea reperelor, vedem in partea de jos a imaginii Cladirea Bursei (pct.6.) si Biserica Rusa (pct.53.). In piata din fata Universitatii indentificam amplasamentul statuii lui Mihai Viteazul (pct.32) iar un pic mai jos Palatul Sutu (pct.7.) al carui domeniu se intindea de la Bd. Elisabeta pana la Biserica Rusa si de la BCR pana la Bd. Bratianu, acaparand in intregime strada Ion Nistor de astazi dar si cladirile ce aveau sa se construiasca in imprejurime. Un pic mai in dreapta, in intersectie vedem statuia lui Bratianu ce avea sa fie demolata de comunisti.

Spre centru – dreapta vedem vechiul sediu al Teatrului National (pct.27.) ce avea sa fie demolat in urma bombardamentelor din 1944, precum si o cladire anexa a Teatrului (pct.28.), legata printr-un coridor ombilical de cladirea principala. In dreapta Teatrului vedem cladirile Beraria Teatrului (pct.36.) si Beraria Gambrinus (pct.35.), loc important de mondenitate bucuresteana, mentionat si in piesele lui Caragiale. Mai multe informatii despre acest loc gasim si la Radu Oltean pe ArtHistoria. In stanga Teatrului avem casele si gradina Otetelesanu, alt loc de maxim interes monden al vremii. Aici se va construi sediul Palatului Telefoanelor.

Mai sus pe Calea Victoriei gasim vechiul Palat Regal ce avea sa fie demolat si reconstruit in anii 30, capatand forma actuala. Gasiti pe rezistenta.net povestea foarte bine documentata a acestei cladiri. In fata ei gasim Fundatiunea Carol, BCUB de astazi (pct.34.) iar un pic mai sus hotelul Athenee Palace (pct.8.) cu decoratiunile originale. Mai jos de palat, in extrema centru-stanga mai gasim un lucru interesant. Este vorba de un amfiteatru sau un teatru de vara (pct.33) de forma dreptunghiulara aflat pe amplasamentul dintre strazile Ion Campineanu, Academiei si intrarea Cristian Popisteanu de astazi. Ar fi interesante mai multe informatii despre acest loc.

In spatele Palatului Regal, cam pe locul actualei Sali a Palatului gasim un parc de dimensiuni importante. In stanga (pct.17) gasim Biserica Kretulescu in forma ei veche. Fatada de caramida rosie, adaugarea unei a doua turle precum si modificarea celei existente aveau sa fie realizate in anii 30. In spatele palatului gasim o cladire  in forma de arc de cerc si coloane la fatada (pct.46.). Nu ii cunosc destinatia dar pot presupune ca este vorba de grajdurile regale. Cu aceasta ocazie descoperim si cateva biserici disparute (pct.19., 20., si 21.) Este probabil vorba de Biserica Sf.Ionica (pct.19.) si Biserica Stejarul (pct.21.) (info via Radu Oltean) si o a treia (pct.20.) pe care nu am reusit sa o identific. Mai sus gasim Biserica Lutherana dar un pic mai jos la intersectia Stirbei Voda cu Campineanu vedem un frumos edificiu cu turn (pct.22.), probabil o alta biserica.

Daca tot am ajuns la capitolul biserici disparute, nu putem sa nu mentionam si Biserica Enei (pct.25.), aflata aici in dreapta – centru – jos. Biserica a fost demolata dupa cutremurul din 1977. Trebuie adaugat ca tot pe strada Enei la numarul 10, Carol Pop de Szathmari, celebrul fotograf si pictor al Casei Regale, primul fotoraf de razboi din lume, a locuit si a lucrat in ultimii ani de viata. Cladirea, probabil vizibila in aceasta fotografie (din pacate nu stiu sa o identific), a fost distrusa in bombardamentele din 1944, tot atunci s-a pierdut un presupus important fond fotografic realizat de autor in decursul carierei, depozitat in cladire.

Sunt prezente si o parte din bisericile ce exista si in vremurile noastre. Vedem Biserica Doamnei (pct.52.), Biserica Rusa (pct.53.), Biserica Sf. Ilie Gorgani (pct.42.), Biserica Schitu Magureanu (pct.39.) Parohia Sf. Constantin si Elena (pct.37.) dar si Catedrala Sf. Iosiv (pct.41.) destul de ingramadita de alte cladiri.

Se mai pot observa Liceul Lazar (pct.10.) din Parcul Cismigiu (pct.9), Palatul Kretulescu (pct.18.) de pe Stirbei Voda, Primaria Bucurestiului (pct.12.), Hotel Bulevard (pct.50.) si cladirea de forma triunghiulara (pct.55.) aflata intre strazile Stavropoleos si Lipscani. Este de remarcat faptul ca sediul pompierilor (pct.44.) de langa cheiul Dambovitei (pct.11) a ramas si astazi in forma originala. Pana si amplasamentele garajelor sunt identice. Piata Kogalniceanu (pct.30.) este diferita, toata zona aratand mai degraba a periferie. Si Piata Valter Maracineanu (pct.45.) este total schimbata, astfel ca nici o cladire din rond nu mai exista astazi. Se pare ca nici cladirea Arhivelor Statului de pe Bd. Elisabeta nu este foarte veche, in fotografie observam o alta cladire (pct.43.) existenta la 1916. Mai este interesant viitorul amplasament al cladirii Universitatii Nationale de Muzica (pct.38.) si cel al Palatului Universul (pct.49.)

Un lucru neasteptat se intampla in cazul Teatrului Odeon (pct.26.). Se pare ca la acea vreme nu avea deschidere directa catre Calea Victoriei, vederea fiind-ui obstructionata de o cladire dreptunghiulara, intrarea realizandu-se printr-un culoar lateral. Fatada principala a teatrului pare amplasata spre strada Academiei iar pasajele Majestic si Comediei sunt mai degraba strazi.

Alte descoperiri interesante ar fi o cladire de mici dimensiuni cu aspect de templu grecesc (pct.40) de pe Stirbei Voda si o cladire oarecum gotica, judecand dupa arcele exterioare, portivita pentru o sala de teatru sau catedrala (pct.29.) in apropierea Bulevardului Elizabeta. Nici una din aceste cladiri nu pare sa mai existe astazi.

Sigur, la un studiu atent se mai pot afla lucruri interesante. Eu sunt inca entuziasmat de aceasta fotografie. Va las si pe voi sa ma ajutati si sa completati.

Update !

Raiden ne propune o completare a listei de obiective. Sunt cele notate cu galben in fotografia de mai jos. Fisierul hi-res se poate consulta in aplicatia flash de mai sus.

A – Podul Mihai-Voda, disparut la recanalizarea Dambovitei in timpul lui Ceausescu
B – Blocul Prager, sediul Companiei “Agricola” (interbelica) – cel din poza cu incendiul
C – Actualul sediu al Teatrului de Comedie, cu cupola originala
D – Biserica si scuarul Zlatari, aparut dupa demolarea hanului omonim. Scuarul e ocupat azi de 2 blocuri ceausiste care incadreaza biserica.
E – Grand Hotel de France, ulterior Lafayette, avariat in 1977 la cutremur si ulterior demolat
F – Libraria Socec, ulterior demolata pentru ridicarea Galeriilor Lafayette (azi Magazinul Victoria)
G – Palatul Bancii de Scont – str. Carada x str. Lipscani
H – Palatul Societatii Generale de Asigurari (azi sediu BCR)
I – Maidanul Primariei, destinat a fi loc pentru noua Primarie Mare, actual amplasament TNB
J – Biserica Sf. Nicolae “Dintr’o zi” – str. Raimond Poincare, actuala Academiei
K – Casa Capsa
L – Hotel Lauru, Banca Belgiana, etc., (a avut mai multe denumiri), actual Hotel Capitol
M – Hotel Frascatti, pe locul Teatrului de Revista “Constantin Tanase” (Sala Savoy)
N – Eforia Spitalelor Civile, ulterior Sfatul Popular al Raionului V. I. Lenin, Sfatul Popular al Sectorului 6, Sfatul Popular al Sectorului 5, actualmente Primaria Sectorului 5
O – Teatrul Liric dela Pta. Maracineanu, bombardat si distrus in 1944 (am poze dela Arhivele Statului )
P – Hotel Imperial, strada Imperiala (disparuta) x Calea Victoriei, pe locul aripii Stirbei-Voida a noului Palat Regal
Q – Hotel Splendid, multa vreme cel mai mare din Bucuresti. Se situa cam pe locul prelungirii Stirbei-Voda de azi, la intersectia cu Calea Victoriei. Bombardat in 1944
R – Banca Natiunei – demolata in 1939 pt. largirea Pietei Palatului Regal
S – Jockey Club si Academia Comerciala (cladirea-sora a celei dela R) – demolata in 1939 pt. largirea Pietei Palatului Regal
T – Ministerul Cultelor si Instructiunii, ulterior Ministerul Cultelor si Artelor, actual Minister al Educatiei – str. Gral. Berthelot
U – Biserica Luterana
V – Restaurantul Monte Carlo din Cismigiu – forma initiala
W – Palatul Ghica de pe Splai, fost Sfat Popular al regiunii Bucuresti (ex-judet interbelic Ilfov), actualmente Judecatoria Sectorului 3 (dupa demolarea Tribunalului dela Sf. Vineri)
X – Palatul Bancii de Credit Roman – str. Stavropoleos
Y – Editura Cartea Romaneasca – disparuta in bombardamente sau la cutremurul din ‘40, nu mai stiu (!?)
Z – Clubul PNT – disparut in bombardamente
A1 – Teatrul Mic
A2 – Gradina de Vara de pe str. Sarindar (actuala Ctin. Mille)
A3 – Hotel Continental
A4 – Cladire cu cupola aflata pe locul actualului bloc “Dragomir Niculescu”
A5 – Baia comunala de pe strada Biserica Enei, demolata “la pachet” cu cvartalul de case in 1977, pentru a face loc noului bloc Dunarea
A6 – Palatul Nifon Mitropolitul
A7 – Legatia Rusa, pe locul careia este azi blocul interbelic dela intersectia Caii Victoriei cu str. Eforiei
A8 – Hotel Bristol, actual Princess Casino & Springtime
A9 – Gradina de Vara “Carpati” – pe locul blocului “Academiei”, prabusit partial in 1977 si apoi reparat
B1 – Vechiul sediu al Ministerului de Interne, inlocuit cu cladirea masiva de astazi (ca si intreg cvartalul inconjurator, desigur), fostul CC al PCR
B2 – Foarte probabil sa fie Muzeul Kalinderu
B3 – Podul Uranus (Izvor) si viitorul amplasament al Ligii Culturale (Teatrul Bulandra) si Asociatiei Studentilor in Medicina (caminele UMF)
B4 – Farmacia Stoenescu (cladita la 1897), ulteoror Farmacia nr. 51, celebra in cartierul Izvor, demolata in 1984.
B5 – Piata Anticarilor
B6 – Restaurantul Trocadero, cu cupola disparuta dupa bombardamente (Academiei x Elisabeta)
B7 – Pasajul Victoriei (localizare aprox.)
B8 – Pasajul Englez (localizare aprox.)
B9 – Casa apartinand actualmente Loteriei Romane (asre aspectul modificat) – importante sunt fundatiile si ce s-a descoperit in curtea interioara (un paraclis vechi, parca) – de vorbit cu Radu Oltean, ca stie.

Update 2!

Dan (bucurestiivechi.ro) ne trimite noi completari:

***AA – Hotelul Princiar se gasea pe Bd Elisabeta colt cu Str Brezoianu (vizavi de 47) si a fost construit la 1910 pe locul Parcului Princiar. In Anuarul Bucurestilor 1935 inca figura pe lista hotelurilor, pe Bd Elisabeta nr.15, cu 60 de odai. Azi este inlocuit de un bloc mic, nou (hotel ?) care are la parter un Mc Donald’s.
***AB – Hotel High-Life (fost Hotel Manu) era situat pe Calea Victoriei intre Hotel Imperial si Hotel Splendid, vizavi de Gradina Ateneului (intre P si Q).
Hotelul fusese construit pe la 1860 prin marirea si suprainaltarea Casei Manu ce se ridicase pe locurile Marelui Ban Filipescu, in vecinatatea vechiului Palat Domnesc (Casa Golescu). In anii ‘30 a fost demolat impreuna cu Hotelul Imperial vecin cu el – atunci a disparul si Str Imperiala – pentru extinderea Palatului Regal. Azi ar fi pe locul aripii de nord a noului Palat.
***AC – Hotel Metropole era situat pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Domnesc (langa R). Hotelul fusese infiintat la 1880 si provenea din vechea Casa Assan modificata. Pana la 1908 s-a invecinat cu Casa Cretzeanu in care au functionat intai Bacania Coltescu, apoi Bacania Ciobanu. La 1908 Casa Cretzeanu a fost demolata pentru construirea noii aripi a Fundatiei Carol I. Hotelul Metropole a fost demolat in anii ‘30 odata cu Banca Danubiana (fosta Natiunii – R), cu Hanul Zlatari si cu Palatul Jockey-Club pentru largirea Pietei Palatului Regal si largirea Caii Victorii.
***AD – Hotelul Union cel vechi avea doar 2 etaje si se gasea pe acelasi loc cu cel nou, langa Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi (intre J si A4). Hotelul vechi fusese construit la 1870 pe locul Caselor boierilor Cornescu (ce pot fi vazute intr-una din fotografiile lui L.Angerer). Noul Hotel Union se va construi intre 1930-1931 de arh Arghir Culina (care cu 2 ani inainte construise vizavi Hotelul Stanescu (numit apoi Negoiu).
***AE – Hotelul Carol a fost construit pe Str Lipscani dupa demolarea in 1903 a Hanului Zlatari (intre D si G). Azi gasim aici un alt imobil ; la parter este City Grill.
***AF – Hotelul Paris, apoi modificat si devenit Hotel Muntenia, se gaseste pe Str Academiei, vizavi de Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi (intre J si B7).
***AG – Banca Marmorosch-Blank este construita intre anii 1915-1923 pe Str Doamnei, pe locul casei printului Petrovici Armis si a altor case vechi, de arh Petre Antonescu (vizavi de Palatul Nifon – A6). Banca a mai avut 2 filiale pe Calea Victoriei : una vizavi de Pasajul Roman si alta la parterul Hotelului de France. Pentru cativa ani, Str Doamnei s-a numit Str Mauriciu Blank. Dupa 1945 aici a functionat Banca de Investitii, apoi, dupa 1990 – BRD.
***AH – Filiala Bancii Marmorosch-Blank de pe Calea Victoriei, vizavi de Pasajul Roman (intre 17 si A4). A fost daramata in anii ‘30 pentru largirea Caii Victorii, impreuna cu toate casele invecinate pe toata portiunea pana la Str Regala, inclusiv Bacania Dragomir Niculescu. Pe locul lor s-au construit blocurile Dragomir Niculescu si Generala, alipite.
***AI – Palatul Societatii Dacia-Romania se afla la intersectia Caii Victorii cu Str Lipscani, vizavi de Magazinul Victoria (sub F). A fost construit in 1874 dupa planurile arh Alexandru Orascu, pe locul Hanului Filipescu (zis si Sf Gheorghe). In anii 1880 la etaj a fost redactia ziarului conservator “Timpul” la care a scris si Eminescu, apoi ziarul se muta in Casa Vanic. Pana la Primul Razboi la parter a functionat Banca Agricola, care apoi s-a mutat in Blocul Prager. Inainte-vreme imobilul avea un turnulet chiar pe colt. Azi este sediu de birouri ; la parter, Magazinul Scampolo.
***AJ – Imobilul Zaharia se gasea la coltul dintre Str E.Carada cu str Doamnei. In 1920 a fost cumparat de Banca Nationala si demolat pentru a-si construi aripa noua. Dupa 1990 BRD construieste aici un bloc ingust din otel si sticla.
***AK – Blocul Imobiliara a fost construit in 1906 pe Calea Victoriei, vizavi de Gradina Otetelesanu (azi Palatul Telefoanelor) pe locul Casei Bossel (intre M si B8). In perioada interbelica aici a fost Cinema Select ; intre anii ‘30-’40 aici a functionat – la subsol – Restaurantul Fu-Chang, primul restaurant chinezesc din Bucuresti ; dupa 1950 aici s-a mutat Teatrul Tandarica. Se mai numeste si Blocul Victoria – prin el trece Pasajul Victoria.
***AL – Sala Liedertafel fusese construita la 1900 langa coltul Str E.Quinet cu Str academiei, de o societate germana, pe locul vechii Gradini Stavri si a unui teren apartinand lui Nasturel-Herescu (sub 26). Aici aveau loc spectacole de teatru in limba germana sau romana, serate muzicale, expozitii. Aici a debutat pe scena maestrul Radu Beligan. Dupa construirea Salii Dalles a pierdut din importanta. Dupa 1945 s-a numit Sala Libertatea. A fost demolata pentru construirea aripii noi a Fac de Arhitectura.
***AM – Clubul Austro-Ungar se gaseste pe coltul Bd Elisabeta cu Str Anghel Saligny, langa Primarie (intre 12 si 47). A fost construit in 1895 de arh Rudolf Quich si este pe lista monumentelor. Cativa ani, dupa Primul Razboi, aici si-a desfasurat lucrarile Senatul Romaniei. Azi la parter este un Oficiu Postal.
***AN – Hanul Castrisoaiei modificat se afla la coltul Caii Victorii cu Str Doamnei, vizavi de Palatul Nifon (la stanga lui A6). A fost construit pe la 1800 si era mai mare decat in prezent. In anii ‘30 BNR a cumparat partea sa sudica, a demolat-o si a construit in loc Casa de Pensiuni, Imprumuturi si Ajutoare a Salariatilor BNR, vizavi de Prefectura Politiei.
***AO – Cinematograful Lux, cladirea poligonala, se gasea la intersectia Str Academiei cu Str Doamnei (sub A6). La 1890, pe locul vechii cladiri a Bancii Poumay s-a construit un mic restaurant – Restaurantul Zografi, care a fost suprainaltat si a devenit Cinema Lux. Intre 1925-1936 Societatea Adriatica construieste aici un bloc cilindric care exista si azi. Cinema Lux a functionat la parter, iar la etaj – Banca Timisoarei.
***AP – Restaurantul si Gradina Blanduziei se gasea pe coltul Str Academiei cu Str Doamnei si fusese infiintata pe la 1900 in locul mai vechii Gradini Gagel, numita apoi Gradina Edison. Azi este maidan.
***AQ – Teatrul Modern era o cladire masiva ce se gasea intre Str Bancii Nationale (azi disparuta), Str Doamnei, Str Smardan si Str E.Carada (~54).
In 1920 BNR il cumpara, il demoleaza si incepe constructia aripii noi a BNR.
***AR – Imobilul “Cafe de la Paix” de pe Calea Victoriei, cladire alipita Hotelului Louvre (azi Hotel Capitol) – (langa L). Cafenea faimoasa, asezata chiar vizavi de Capsa. Inainte se invecina si cu Hotelul Frascatti.
Azi la parter este Magazinul Lana de Aur si a mai functionat aici si Bistroul Simplon.
***AS – Una din casele latifundiarului si bancherului Niculae Neculescu, care fusese construita in 1856 langa Biserica Coltei (acelasi Neculescu a avut si alte case si locuri in Bucuresti, printre ele fiind si casa pe locul careia s-a ridicat Hotelul Athenee Palace). La rectificarea si largirea Bd Coltei ce devenea Bd Bratianu, casa nu a putut fi demolata, deoarece fiul lui Niculae, Oscar Neculescu, era Presedintele Curtii de Casatie (!). Imobilul a putut fi daramat abia in 1928. Azi avem aici parculetul de langa Biserica Coltei (sub 31).
***AT – Casa Alexandru Lahovary a fost construita pe Calea Victoriei pe locul vechii case a marelui ban Dumitrake Ghica, ce fusese folosita ca Palat Domnesc de mai multi domni dupa ce la 1812 a ars Curtea Noua.
Din 1880 aici a functionat Clubul Tinerimii. Azi pe locul ei este scuarul K.Ataturk din fata Teatrului Odeon (sub M).
***AU – Biserica Stavropoleos, cu hramul Sf Arhangheli Mihai si Gavril (deasupra lui X).
***AV – Casa si Muzeul Gh Tattarescu de pe Str Domnita Anastasia.
***AX – Casa Perdicari-Vanic de pe Calea Victoriei, colt cu Str Regala (azi Str Ion Campineanu), vizavi de Hotel Continental (intre A3 si 36). Construita in prima jumatate a sec al XIX-lea, in ea a functionat Hotelul Lazar, ziarul “Timpul” condus de Gr.Paucescu, apoi la parter a fost ani buni Bacania Dragomir Niculescu. A fost demolata in anii ‘30 si pe locul ei si a altor imobile invecinate s-a ridicat blocul Dragomir Niculescu (zis si Blocul Romarta).
***AY – Casa Greceanu (intre 50 si 52) construita in veacul XIX pe locul Casei Beizadelelor lui Serban Cantacuzino. A fost sediu temporar pentru Cercul Militar. Azi pe locul ei este un bloc ; la parter – Pizza Hut.
***AZ – Restaurantul Modern (fost Maior Mura) din fosta Str Sarindar (azi Str C-tin Mille), situat langa Hotelul Louvre, vizavi de Cercul Militar (intre 1 si L). Pe locul lui a fost ulterior Restaurantul Berlin, azi Casino Berlin.
—————————
Alte imobile:
***X1 – Casa veche monumentala, exista si azi situata la intersectia Str Schitu Magureanu cu Str Gr Cobalcesu. Aici a fost Casa a Casatoriilor, azi apartine MAPN (?).
***X2 – Imobil situat si azi la coltul Str Ing Elie Radu cu Splaiul Independentei, zona Mihai Voda, vizavi de cladirea pompierilor (deasupra lui 44).
***X3 – Imobil care exista si azi la coltul Prelungirii Lipscani cu Str Anghel Saligny (deasupra lui 24). Pare sa fie un vechi garaj.
***X4 – Imobil existent la coltul Bd Elisabeta cu Str Schitu Magureanu, vizavi de Liceul Lazar si vizavi de Restaurantul Ciresica. Fost hotel (?), la parter era Cofetaria Lamaita (deasupra lui 10).
***X5 – Imobil ce se gaseste pe coltul Str Hasdeu cu Bd Elisabeta. La parter a fost Alimentara, dupa 1990 – showroom Chrysler-Jeep.
***X6 – Imobil situat si azi pe Str Lipscani, intre Palatul Dacia si Banca de Scont (deasupra lui G).

___________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Primele au fost femeile, așa cum se cade, dar a venit și rândul barbaților. Avem o nou selecție de imagini primite de la d-na Luiza Gheorghiu. Studiul poate fi divers, atât unul vestimentar cât și unul relaționat anumitor tipologii umane. Avem și o imagine realizată la 1875. La o analiză sumară, pare cea mai veche din colecția “muzeului”.

Portret al doctorului Josef Goring realizat de A. Spulak & Bieling în București. Pe fotografie este notat: "Dr. Josef Goring tatăl mamei mele". Imagine nedatată

Portret realizat de A. Spoutil. Imagine nedatată.

Portret realizat de Rosiu & Hausler cu atelier la Bistrița. Pe verso este notat: "Manu Gavril 1890"

Fotografie realizată de H. Mosontzki în regiunea Udvarhely (estul Transilvaniei). Pe verso este notat: "Tatăl meu Lascăr Gheorghiu cu sora lui Tinca Trianolaf care locuia l Măinești, Bacău. Fotografie de pe la 1880"

Portret realizat de fotograful curții regale Franz Mandy în studioul din București din Piața Teatrului (lângă Fialkovsky). Fotografie realizată sub comanda cu numărul 8597 la data de 9 martie 1883. Pe verso este notat: "Amicului meu Anton Bârdescu spre aducerea aminte de colegialitatea din ... (indescifrabil)"

Portret realizat de fotograful curții regale Franz Mandy în studioul din București de pe Calea Victoriei nr. 21. Fotografie realizată sub comanda cu numărul 4827, nedatată.

Fotografie de F. May realizata în studioul din Târgul Ocna. Pe verso este notat: Lascăr Gheorghiu în etate de 69 ani. Decedat în 14 aprilie 1903 la Tg-Ocna." Imagine nedatată.

Fotograf anonim, imagine nedatată.

Fotografie realizată în București im martie 1875 de catre un fotograf anonim.

Vă prezint o nouă apariție editorială importanta. Este vorba de revista de fotografie Punctum. Interesant este că publicația va pune accent pe latura artistică a fotografiei fara să abordeze subiecte de tehnică sau echipamente. Revista va apărea trimestrial, într-un tiraj iniţial de 2 000 de exemplare, şi va putea fi găsită, începând cu data de 30 noiembrie, în librăriile Cărtureşti şi la magazinul de echipamente foto F64. Mai multe infotmații în comunicatul următor.

Cosmin Bumbuţ lansează revista de fotografie Punctum

Revista va apărea trimestrial, într-un tiraj iniţial de 2 000 de exemplare, şi va putea fi găsită, începând cu data de 30 noiembrie, în librăriile Cărtureşti şi la magazinul de echipamente foto F64.

Editorul publicaţiei este fotograful Cosmin Bumbuţ, iar printre colaboratori se numără Alex Gâlmeanu, Raymond Bobar, Voicu Bojan, Gicu Şerban şi Elena Stancu. Revista Punctum va prezenta în paginile sale portofolii şi serii fotografice consistente, fără să abordeze subiecte legate de tehnică sau de echipamente foto. „Vrem să arătăm că fotografia înseamnă mai mult decât informaţii tehnice, numere, timpi de expunere, diafragme sau ISO. Cred că fotografiei din România îi lipseşte decenţa şi dragostea“, spune Cosmin Bumbuţ.

Primul număr al revistei conţine un proiect amplu realizat în Crimeea de fotograful japonez Ikuru Kuwajima, o serie de fotografii ale violonistului Alexandru Tomescu, dar şi un material despre istoria fotografiei româneşti în care este prezentat Carol Szathmari, primul fotograf de război din lume.

„Am hotărât să fac o revistă tipărită acum, în epoca Internetului, pentru că m-am săturat să văd imagini pe un ecran. Mi-e dor de materialitatea fotografiilor. Dacă nu mai miros a fixator, măcar a tipar aş vrea să miroasă“, mai spune Bumbuţ.

Numele revistei este inspirat de termenul folosit de semioticianul francez Roland Barthes în volumul Camera luminoasă: „Punctum ţâşneşte din fotografie ca o săgeată, străpungându-te. Cuvântul vine din latină şi desemnează rana, incizia, semnul lăsat de un instrument ascuţit. Punctum-ul unei fotografii este întâmplarea aceea subtilă care te răneşte şi te pătrunde“.

Cosmin Bumbuţ este unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi profesionişti români. El a fost premiat, în urmă cu trei ani, la una dintre cele mai prestigioase competiţii de profil din lume, International Photography Award, denumită Oscarurile fotografiei. Lucrările sale au apărut în numeroase reviste şi campanii publicitare, dar şi în expoziţii din ţară şi străinătate – New York, Amsterdam, Luxemburg, Salonic sau Napoli. Fotografiile sale se află în colecţii private din România, Statele Unite, Olanda, Luxemburg, Franţa şi Belgia. Bumbuţ este şi autorul albumului Transit (Humanitas, 2002), desemnat Cartea de Artă a Anului de Asociaţia Editorilor Români, şi co-autor al proiectului 7 Zile – 7 Ani în Maramureş (Humanitas, 2007).

Contact:

office@punctum.ro

www.punctum.ro