Vă invităm să admirați un album inedit alcătuit din cărți poștale trimise în anii 1917-1918 de către un soldat german familiei sale din Chemnitz. Destinatarul este Frau Emma Weinreich. Fiecare mesaj de pe cărțile poștale începe cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”.

Multe din aceste cărți poștale poartă semnătura fotografului O. Miehlmann, din Hamburg, iar majoritatea au fost expediate din București.

Ilustratele prezintă țărani pitorești în costume naționale, caravane de țigani, turci pe malul Dunării, tineri sași, mașini de epocă, vânzători stradali,  case tradiționale cu pridvor, Castelul Peleș și Comandamentul German din București (Ministerul Lucrărilor Publice), un călugăr citind pe o bancă, culesul viilor.

Sursa: Povești Săsești

Mulțumim, Monica Ilea!

Marc Garanger se ocupa cu fotografia deja de zece ani când s-a trezit într-o situație cel puțin ciudată. În 1960, pe când avea 25 de ani, Garanger încerca să evite înrolarea în armata franceză. Apoi, acest lucru a devenit imposibil și Garanger s-a trezit angrenat în Războiul Algerian pentru Independență, ca fotograf.

În timpul unui asalt asupra unor sate de munte, unde locuiau în jur de două milioane de oameni, generalul Maurice Challes a ordonat ca acestea să fie distruse. Apoi, prizonierii algerieni au fost înghesuiți în lagăre de concentrare. Pentru a ține evidența deținuților, au fost comandate cărți de identitate pentru fiecare din aceștia, iar obligația de a-i fotografia a căzut pe Marc Garanger.

Sarcina cea mai dificilă cu care s-a confruntat Garanger a fost fotografierea femeilor, care au fost private de orice contact cu lumea exterioară până la acel moment. Fețele lor au stat ascunse în spatele vălurilor, care erau scoase doar în limitele căminului, de față cu soțul sau cu alte femei apropiate. Scopul vălului era de a ascunde de lumea exterioară ceea ce era considerat sacru de către musulmani. Iar realizarea fotografiilor pentru cărțile de identitate reprezenta o încălcare gravă a acestei credințe.

Privirea tăcută și sfidătoare a femeilor care apar în fotografii vorbește de la sine.

Sursa: http://www.exposureguide.com

Astăzi se împlinesc 27 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl. Pe 26 aprilie 1986, la 01:23 noaptea, a avut loc o explozie catastrofală la centrala atomo-electrică situată în apropiere de orașul Pripiat, Ucraina.

La scurt timp după explozie, zona înconjurătoare a fost contaminată radioactiv, apoi un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și Americii de Nord. Dezastrul de la Cernobîl este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.

La 27 de ani de la catastrofă, vă prezentăm un set de imagini cu Zona de Excludere a Cernobîl-ului, o suprafață cu o rază de 30 de kilometri în jurul centralei, care se estimează că va putea fi locuită din nou abia peste 20.000 de ani.

Sursa: Love These Pics

În 1906, fotograful american Edward S. Curtis a pornit într-o călătorie prin Statele Unite pentru a documenta viața nativilor americani care încă nu avuseră contact cu civilizația vestică.

Sprijinit de cunoscutul bancher și filantrop J.P. Morgan, Curtis avea să se întoarcă după 20 de ani cu peste 40.000 de fotografii cu care și-a ilustrat cele 20 de volume ale lucrării the North American Indian.

Doar 222 de seturi complete de fotografii au fost publicate și chiar dacă fotograful american a fost criticat pentru că a prezentat o imagine denaturată a nativilor americani la acel moment, munca sa are o valoare documentară imposibil de contestat.

Sursa: PetaPixel

Avem aceste imagini, proaspăt intrate în colecția noastră, ce documentează o manifestație de protest ce a avut loc în New York pe 8 mai 1976. Protestul denunță opresiunea, așa cum o numesc demonstranții, la care ar fi fost supusă populația maghiară de către autoritățile române de la acea vreme.

Bun, nu e chiar un protest la adresa românilor, ci la adresa autorităților române. Un protest împotriva comunismului, împotriva lui Ceaușescu, chiar la New York, un lucru pe care nu-l vezi în fiecare zi. Pe de altă parte, temele sunt cât se poate de actuale și astăzi. Protestatarii afișează mesaje legate de dorința de autoguvernare și de autonomie a maghiarilor din Transilvania, denunțând “opresiunea”, “stalinismul” și “fascismul’ românesc.

Nu intrăm în detalii politice, nu este nici locul și nici momentul, dar nu pot să nu mă gândesc la impactul pe care l-ar fi avut aceste fotografii în Romania la acel moment. Astăzi, acest protest n-ar depăși banalul și sunt convins că în peisajul New York-ez, nu a fost un eveniment ieșit din comun, dar în contextul dictaturii comuniste, pe plan local, apariția acestor fotografii ar fi fost echivalentul unui mic dezastru PR-istic.

Fotografiile sunt realizate de fotograful Brian Alpert de la agenția de presă Keystone, cu birouri la acea vreme pe Fifth Avenue la numarul 170. Probabil, cunoscătorii New York-ului ne vor indica exact locul evenimentului, ceea ce ne și dorim.

Robert Doisneau (1912-1994) a fost un fotograf francez, pionier al foto-jurnalismului, alături de Henri Cartier-Bresson. Doisneau este renumit pentru fotografia Kiss by the Town Hall, o imagine care înfățișează un cuplu care se sărută pe o stradă aglomerată din Paris.

Începuturile lui Robert nu au fost tocmai sub auspicii favorabile. Tatăl său a murit în timpul Primului Război Mondial, iar mama sa a murit și ea la scurt timp după asta. Doisneau a fost adoptat de o mătușă care îl neglija, dar asta i-a permis să-și cultive pasiunea pentru fotografie de la o vârstă fragedă. La 16 ani, Robert Doisneau a devenit asistent foto.

Apoi a lucrat ca fotograf pentru fabrica Renault din Billancourt din 1934 până în 1939, când a devenit independent. În timul celui de-al Doilea Război Mondial, Doisneau a activat atât ca soldat, cât și ca fotograf. După război a lucrat ca fotograf pentru revista Vogue, din 1948 până în 1951.

Robert Doisneau a câștigat premiul Kodak în 1947, apoi premiul Niepce în 1956. A lăsat în urma sa o colecție de peste 450.000 de negative.

Sursa: The Phoblographer

1937/2004, prăbușirea dirijabilului Hindenburg

În 2010, fotograful Seth Taras a creat o serie de fotografii pentru o campanie de promovarea a postului TV History Channel, cu mesajul “Know Where You Stand”.

Taras a realizat în 2004 câteva fotografii în mai multe locuri în care s-au petrecut evenimente istorice, peste care a suprapus apoi fotografii vechi cu acele evenimente. Este vorba despre același procedeu de suprapunere  care a devenit foarte popular în ultimii ani.

Sursa: PetaPixel

Vă prezentăm o colecție de fotografii cu Brăila de la începutul secolului XX, care ne-au fost puse la dispoziție de blogul Brăila Veche.

Imaginile au fost realizate de un călător german a cărui identitate nu este cunoscută, probabil în timpul Primului Război Mondial. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care au fost făcute fotografiile, singurul indiciu prezent pe spatele fotografiilor fiind locul în care au fost developate: Atelier Hermann Tietz, München.

Centrul Brăilei

Nave militare acostate în port

Ambarcațiune militară pe Dunărea Înghețată

Hamali în port

Cadru larg cu faleza și Dunărea înghețată

Strada Galați

Marinari

Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel de pe Strada polonă

Vas acostat cu echipajul pe punte

Docurile

Căruțe pe strada Împăratul Traian

Update 03.04.2013

Avem și o posibilă concluzie trimisa de dl. Adrian Craciunescu, este un studiu interesant cu un rezultat cât se poate de plauzibil, pentru care îi mulțumim:

“Atasez o fotografie aeriana circa 1927 cu Piata Victoriei in care, in dreapta ar fi putut sa intre si locul cu pricina. Am si un fragment de plan din 1927, aerofotogrametria cuprinzand la limita si aceasta artera. Am notat cu o bulina neagra locul aproximativ al persoanelor fotografiate si am indicat cu o sageata directia. Sageata se suprapune aproximativ cu continuarea strazii Doctor Felix. Cred ca e acolo pentru ca in fundalul fotografiilor se vede o cladire inalta precum si unele mai joase ce par a fi retrase din aliniere. Combinatia s-ar putea regasi pe aerofotogrametrie in situatia marcata de mine cu doua “x”. Nu cred ca ma insel foarte tare, e putin probabil sa existe un alt loc ce ar intruni toate conditiile expuse mai sus. Daca mai adaugati la asta si faptul ca locuinta ar fi fost in preajma Pietei 1 Mai, cred ca ieseau la plimbare in zona.”

Vă mai aduceți aminte de fotografia cu incendiul din clădirea Prager (Palatul societății Agricola) din 20 mai 1927 de pe Calea Victoriei?… Acum am găsit-o și pe sora ei (aproape) geamănă. Imaginile de mai sus sunt cu siguranță realizate de același fotograf, Vaum I. Ioan, cu același aparat, din același punct de stație cu un ușor alt unghi, la o diferență de ordinul minutelor. Dar care este ordinea corectă? Care dintre imagini a fost realizată prima?

Astăzi nu ar fi nimic neobișnuit să realizezi mai multe fotografii în cadrul unui eveniment de așa natură. Incendiul într-o clădire reprezentativă, într-un loc central al capitalei, trebuie să fi fost o știre importantă. Totuși, tehnic vorbind, cu tehnologia vremii, presupunând că fotografiile au fost realizate pe plăci de sticlă, expunerea mai multor cadre presupunea eforturi suplimentare.

În altă ordine de idei, e o întrebare firească, ce contează care a fost primul cadru, de ce să ne batem capul? Răspunsul este simplu, nu este important și nu contează, dar ocazia unui joc de genul acesta este destul de rară. Nu în fiecare zi găsești astfel de imagini, ar fi păcat să nu ne implicăm un pic.

Zic să începem

Am notat imaginile în mod firesc A și B. Imaginea A reprezintă fotografia intrată mai demult în arhiva noastră, pe care am comentat-o pe lung aici. Imaginea B este fotografia nouă, motivul acestui articol.

La o analiză simplă, tentația este să spunem că imaginea B este realizată prima în cronologia evenimentelor, pare că fumul este mai puțin dens și spectatorii sunt mai puțini, dar hai să vedem dacă sunt și alte elemente care să confirme acest lucru.

Este de remarcat faptul că imaginea B este mult mai clară, detaliile sunt mult mai vizibile, descoperirea ei aduce elemente noi, fie doar și pe acest criteriu.

Primul lucru pe care îl vedem este evoluția flăcărilor în cele două imagini. Dacă din depărtare focul părea mult mai avansat în imagiea A, constatăm acum că diferența este mult mai mică. Sunt zone, cum ar fi punctul 4a în care fumul pare ceva mai dens, comparat cu punctul 4b, dar parcă nu ne ajută atât de mult în concluzia la care vrem să ajungem.

Observăm pompierii pe scările de lucru, o parte dintre ei ocupă poziții similare în cele două imagini (2a și 3a versus 2b și 3b), dar sunt și diferențe. Pompierul poziționat la 1b, aici sprijinit de scară, pare că se deplasează într-o evoluție riscantă în poziția 1a. Un alt pompier apare doar în punctul 9b, nu îl găsim într-o poziție similară în cadrul alăturat. Evident, poziția pompierilor este irelevantă în intenția de a determina cronologia fotografiilor, ei se puteau deplasa după nevoi, într-o logică greu de anticipat doar pe baza informațiilor pe care le avem.

Sunt interesante firmele aflate pe clădire, mult mai ușor de distins în fotografia B. Citim “Magasin Universel” la punctul 5b, “Oțelăriile Poldi” la 6b și “Agricola” la 7b.

Un ultim lucru de luat în seamă în acest detaliu este forma greu descifrabilă de la punctul 8a-8b. Poate fi fum, poate fi o plantă, poate fi silueta unui om, e greu de spus. Interesant este că forma are o evoluție între cele două imagini, fiind mult mai mică în punctul 8b.

Lucrurile devin mai aglomerate în detaliul de mai sus. Sunt câteva elemente ce rămân pe loc în cele două imagini și multe altele ce evoluează. O prima remarcă este legată de personajele de la punctul 10a-10b. Sunt motive destul de importante în a lansa ideea că vorbim de o singură persoană care este surprinsă în deplasare pentru că silueta, imbrăcămintea și pasul par absolut asemănătoare. Nu vom avea cum să confirmăm asta vreodată, dar este plauzibil ca un personaj să se deplazeze în direcția și pe distanță asta, iar dacă este să fie așa, intervalul între imagini trebuie să fie de ordinul minutelor și imaginea B trebuie să fi fost realizată prima.

La 11a-11b avem o mașină ce nu s-a mișcat în intervalul dintre cele două imagini, dar sunt și altele ce apar doar într-unul din cadre, este cazul punctului 12a și a celor două mașini din prim plan. Mulțimea din jurul celor două scări mobile este ceva mai răsfirată în imaginea B, (pct. 13a-13b), încă un motiv ce sugerează că aceasta ar fi fotografia inițială, logica ar spune că nu au venit încă toți gură-cască, așa cum s-au configurat în imaginea A.

Mai vedem o siluetă a unui pompier ce apare doar în punctul 14b și un pachet “suspect” ce nu își modifică poziția între cadre la 15a-15b. Observăm și faptul că există ceea ce pare a fi o linie de tramvai ce trecea prin fața CEC-ului, în punctul 16a-16b vedem și că nu se afla chiar în cea mai bună stare de funcționare.

Dacă mergem cu detaliul un pic mai spre dreapta, descoperim lucruri noi. În centrul imaginii, doi oameni (18a-18b și 19a-19b) sunt ocupați cu rabatarea copertinei unei mașini( 17a-17b). În funcție de ordinea fotografiilor, ei montează sau demontează plafonul. Având în vedere situația, presupunând că funinginea zbura prin aer, cred că nevoia de a acoperi mașina este ipoteza plauzibilă, încă un motiv să credem că imaginea B este cea inițială. Sunt șanse mari ca personajul de la 19a-19b să fie unul dintre militarii chemați să asigure perimetrul la fața locului. Dacă tot vorbim de militari, grupul de la 23b nu îl mai regăsim în fotografia A, sau poate sunt cei ce se află în partea de jos a acestui detaliu, mai jos în punctul 27a.

Avem ocazia să distingem și un număr de înmatriculare, citim “473-B” la punctul 21b. E interesant că în fotografia A, fiind ușor neclară, plăcuța de înmatriculare nu mai este lizibilă (pct. 12a). Mai observăm și faptul că mașina din partea de jos a imaginii B este de fapt un Taxi, plăcuța cu inscripția “Tx 3″ de la punctul 22b este specifică perioadei. Fotografia B este suficient de clară încât să distingem geometria pavajului, punctul 20B.

Probabil merită să aruncăm o privire și în curtea CEC-ului, sunt și acolo personaje captivate de eveniment. În punctul 24a-24b lucrurile evoluează, e greu de spus dacă diferă numărul de oameni, dar ei se deplasează. În schimb, la punctul 25a-25b, avem un bărbat surprins practic nemișcat, încă un motiv să credem că intervalul între cele două imagini este destul de scurt.

Acest detaliu nu ne oferă foarte multe informații, dar găsim și aici câte ceva de comentat. În primul rând, doamna “misterioasă” de la punctul 26a pe care o remarcam și în urmă cu ceva timp, atunci când am despicat firul în patru în privința fotografiei A, nu este de găsit în nici un detaliu al fotografiei B, locul ei este luat de mai puțin atrăgătorul birjar de la 28b. Un al doilea birjar se află la 29b, personaj pe care nu îl mai găsim în cealaltă imagine, dar putem să remarcăm încă o data cordonul de militari de la punctul 27a, neinstalați încă în obiectiv în imaginea B.

Profităm de ocazie și de faptul că imaginea B, cea nou intrată în arhiva noastră, ne oferă informații despre proximitatea blocului Prager. Vis a vis de el găsim o clădire cu o arhitectură deosebită, foarte puțin fotografiată, în care funcționa cinematograful Pathe, la punctul 30b. Distingem foarte clar și firma acestui cinema, chiar și panoul ce anunța unul dintre filme.

Fotografia răspunde foarte bine la întrebarea logică: “de ce ar exista un calcan plictisitor cu fața către bulevard, pe Calea Victoriei, într-un punct de maxim interes arhitectural și istoric al orașului?” Răspunsul e simplu: pentru că acolo a existat “Pathe Cinema”, clădire dispărută în condiții pe care eu nu le cunosc, iar terenul a fost preluat de trotuar și de șosea. Clădirea de la 31b trebuie să existe încă.

La punctul 33b distingem o fundație cu un etaj al unei construcții nefinalizate. Dacă îmi aduc bine aminte, este vorba de un amplasament pe care ar fi trebuit să fie construit un sediu al primăriei, lucrare abandonată ce a folosit drept fundație pentru blocul turn rezidențial, din zilele noastre.

Un ultim lucru ce mi-a sărit în ochi, fără nici o importanță, e “tamburul” de la punctul 32b. Poate fi foarte bine un container de gunoi asemănător cu cele pe care le foloseau măturătorii de pe stradă din copilăria mea, dar poate fi și unul dintre echipamentele cu care au venit pompierii.

Ca o concluzie, am toate motivele să cred că din punct de vedere cronologic, imaginea B este realizată înaintea imaginii A, iar intervalul dintre cele două fotografii este unul scurt, de maxim câteva minute. Pe de altă parte, nu acest lucru este cu adevărat relevant ci faptul că imaginea nouă ne oferă informații în plus, o perspectivă ceva mai bogată a unui eveniment ce, cu siguranță, a fost important pentru bucureștenii acelor vremuri.

Un lucru important de menționat este că imaginea B ne-a fost pusă la dispoziție de Emanuel Erena, om de bine în privința fotografiei de colecție. Îi mulțumim.

Până acum mai puțin de un secol, femeile din Statele Unite nu aveau dreptul de a vota. Astfel, mai multe grupuri curajoase au depus nenumărate eforturi la sfârșit de secol XIX și început de secol XX pentru ca femeile să primească acest drept.

În 1913, aceste eforturi s-au extins la nivel național și s-au concretizat într-o paradă în Washington, care a avut loc pe trei martie, cu o zi înainte de investirea în funcție a președintelui american Woodrow Wilson. Organizată de către Alice Paul, o cunoscută activistă pentru drepturile femeii, parada a adunat 8.000 de demonstranți.

În timpul paradei, protestatarii au fost ridiculizați de mulțimea de pe stradă, iar poliția a rămas indiferentă. Înainte de încheierea demonstrației, 100 de protestatari au fost internați în spital. Răul tratament aplicat demonstranților nu a rămas fără urmări, evenimentul s-a transformat într-un subiect extrem de interesant al vremii. Și femeile din Statele Unite au mai trebuit să aștepte încă șapte ani pentru a-și câștiga dreptul la vot. În 1920, Amendamentul 19 le-a garantat femeilor acest drept.

Sursa: The Atlantic

În 1946, o bombă atomică de 23 de kilotone cunoscută sub numele de “Baker” a fost detonată la aproximativ 90 de metri adâncime în regiunea Micronesia din Oceanul Pacific, ca parte dintr-o serie de teste nucleare americane cunoscute sub denumirea de “Crossroads”.

Explozia, a doua și ultima din seria de teste “Crossroads”, a determinat un val mareic înalt de peste două mile. Astfel, imaginile rezultate sunt și terifiante, și fascinante în același timp. Mai mult, al treilea test al operațiunii, care era programat să aibă loc în 1947, a fost anulat din cauză că navele militare care au fost expuse la explozia din 1946, au avut mari probleme cu decontaminarea.

Aici puteți urmări o înregistrare video cu explozia bombei atomice “Baker”.

Sursa: MY MODERN MET

La metrou, Buenos Aires, noiembrie 1939

Pentru a comemora aniversarea de 125 de ani a revistei National Geographic, a fost lansat site-ul Found, o colecție de fotografii rare sau care nu au fost niciodată făcute publice, despre diferite culturi și momente din trecut.

William Bonner, cratorul arhivei foto National Geographic este inițiatorul acestei idei. fascinația sa pentru colecție continuă să crească pe măsură ce găsește noi fotografii uitate pe rafturile arhivei: “Sperăm să dăm viață din nou acestor imagini prin împărtășirea lor cu publicul larg.”

Sursa: Exposure Guide

Se estimează că aproximativ 380 de miliarde de fotografii sunt realizate în fiecare an în toată lumea, mai multe decât toate fotografiile făcute în primii 100 de ani de după inventarea acestui procedeu. Dar ce anume a pornit boom-ul culturii vizuale?

În această animație, fotografa Eva Koleva Timothy urmărește evoluția fotografiei din perspectiva inovațiilor în știință și în tehnologie, din lumea arabă a secolului IX, la Leonardo da Vinci și la George Eastman, fondatorul Kodak.

Sursa: Brain Pickings