Imaginea de mai sus, realizata de Underwood & Underwood la data de 30 august 1916, reprezinta vechiul Palat Regal al Romaniei de pe Calea Victoriei. Amplasamentul este acelasi cu actualul palat ce avea sa il inlocuiasca in anii 30.

Palatul nu este fotografiat in intregime, vedem doar aripa centrala. Vechea casa Golescu (apripa stanga) si aripa dreapta nu sunt vizibile. Aripa centrala avea sa fie distrusa de un incendiu in 1926.

Fotografia este una generica, nu este reprezentat un eveniment special dar putem vedea cum in curte in dreptul intrarii din partea dreapta se lucra la pavajul din piatra cubica.

Unul din soldatii de garda si doi trecatori vad aparatul de fotografiat si il privesc cu o curiozitate evidenta.

O scurta istorie a vechiului Palat Regal precum si alte cateva imagini inedite gasiti pe rezistenta.net.

de Theodor E. Ulieriu-Rostás

După ce am putut vedea Bucureștiul sub ocupație germană în 1917 (link 1 și link 2), vine rândul unui revers mai pașnic al Primului Război Mondial pe Frontul de Est – caricatural sau pitoresc după gusturi – ca debut al unei serii de fotografii din colecția subsemnatului. Context: ”Grodno 1916” și nimic mai mult. Vă propun un exercițiu de detectivistică și imaginație controlată în jurul acestei imagini fără poveste.

After seeing Bucharest under German occupation in 1917 (link 1 and link 2), now it is the time for a more peaceful side of the First World War on the East Front – caricatural or quaint depending on preferences – the first photo of a series from my collection. Context: “Grodno 1916” and nothing more. I propose we use our detective skills and imagination for this image without a story.

Nivelul macro, mai întâi: orașul Grodno (rus.)/ Grodna (biel.)/ Garten (germ.), actualmente în Belarus, era la început de secol XX capitală de gubernie în cadrul Imperiului Rus și un centru industrial important. Armata germană îl ocupă la sfârșitul lui august 1915, în urma retragerii generale a rușilor de pe linia Bugului, care lasă întreaga Polonie și o bună parte din teritoriul Bielorusiei la dispoziția Germaniei; până la sfârșitul anului, întregul frontul de est se va stabiliza pe linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil, situație care nu se va schimba până în 1917 și care lăsă Grodno la mai bine de 200 de km distanță de câmpul de luptă.

First, the macro level: city of Grodno (Russian)/ Grodna (Belarusian)/ Garten (German), currently in Belarus, was a guberniya capital within the Russian Empire and an important industrial centre at the beginning of the 20^th century. The German Army occupies it at the end of August 1915 following the general retreat of the Russians along the Bug which leaves the entire territory of Poland and a large part of Belarus in the hands of Germany; by the end of the year the entire East Front would be set on the Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil line which will not change until 1917 and which leaves Grodno more than 200 km away from the battlefield.

Și liniștea din spatele frontului e cea care hrănește fotografia de față. Doi soldați germani al căror nume sau hram nu-l cunoaștem pozează degajați alături de două femei, probabil localnice bieloruse, după costume și fizionomii. Aspectul soldaților nu permite decât puțină detectivistică: cei doi par să poarte cămașa standard a armatei germane (Hemd), deși modelul absolut comun pentru anii `10 lasă loc de îndoieli, un soi de pantaloni alb (sau gri) neregulamentari și, singurul element cu adevărat militar, capela de campanie germană (Feldmütze). Teoretic, culorile cocardei inferioare a capelei indicau statul din care provenea purtătorul ei, cea superioară (negru-alb-roșu) fiind comună tuturor militarilor germani. În măsura în care se pot aproxima culorile intr-o fotografie alb-negru, cei doi par să poarte negru-alb-negrul Prusiei, ceea ce le-ar putea plasa originile în landurile estice ale Imperiului – la o distanță geografică, dar și culturală semnificativ mai mică față de acest Grodno decât, să zicem, niște bavarezi. În fundal se ghicește o clădire fără etaj, cu un acoperiș relativ înalt ce amintește de arhitectura tradițională a regiunii, dar nimic mai clar de atât. Cu siguranță, scena are un aer rural nepotrivit unui oraș ca Grodno (urbanism de secol XVIII-XIX la scară mare etc.), drept care aș presupune că poza e luată undeva în regiunile limitrofe ale orașului. Căruța cu coviltir pare mai mult o achiziție locală care amintește de vehiculele străbunicilor noștri decât un atelaj german.

And it is the silence behind the battlefield that feeds this photograph. Two German soldiers whose name or position we are not aware of, perkily sit for the picture next to two women, probably Belarusian locals, considering their clothes and faces. The appearance of the soldiers allows us for little detective work: the two seem to wear the standard shirt of the German Army (Hemd) although the model most common around 1910 is under question, a kind of white (or gray) trousers not part of the uniform and, the only truly military item, the German campaign cap (Feldmütze). In theory the colours of the lower cockade of the cap would indicate the origin state of the bearer, the upper one (black-white-red) being common to all German militaries. To the extent to which one can approximate the colours in a black and white photo, the two seem to wear the black-white-black of Prussia which may mean that they are from the Eastern Lands of the Empire – at a significantly smaller geographical and cultural distance to this Grodno than say, some Bavarians. In the background one may assume there is a one-level building, with a relatively tall roof which reminds one of the traditional architecture of the region but nothing clearer than that. The scene certainly has a rural aspect unsuited to a city like Grodno (large scale 18-19^th century urbanism) so I am tempted to assume that this photo is taken somewhere in the outskirts of the city. The wagon seems to be more of a local purchase reminding one of the vehicles of our great grandfathers than a German harness.

Înainte de a merge mai departe în lectura atitudinilor și a gesturilor destul de semnificative ale personajelor noastre, o precizare trebuie făcută. Trista amintire a crimelor de război comise de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tinde să fie extinsă automat și asupra Primului Război Mondial. Or, cu câteva excepții din primele luni ale războiului care țin mai mult de isterie colectivă decât de vreo politică unitară, armata germană a tratat în general corect atât civilii din teritoriile ocupate, cât și prizonierii de război. Noțiuni precum agresor, colaboraționist, trădare ș.a.m.d. puteau înceta să aibă orice sens la nivelul omului simplu, combatant sau nu, și destule fenomene greu imaginabile astăzi, ca armistițiile neoficiale de Crăciun între combatanții de pe Frontul de Vest, meciurile de fotbal și bătăile cu bulgări între tranșeele de pe frontul italian vorbesc despre o solidaritate mută a oamenilor simpli în fața unei agresivități generalizate care le era în mod egal străină. Frontul de est a adus față în față oameni mult mai diferiți decât un german putea fi față de un francez, iar în interiorul imperiilor multinaționale, patriotismul era un concept cât se poate de relativ… Multe astfel de fotografii făcute pe Ostfront par la prima vedere scoase dintr-o investigație etnografică, nu dintr-un album de război – în realitate, povestesc destule despre dezrădăcinare, ciocnirea culturilor și o imensă curiozitate față de ceilalți.

Before moving on with the interpretation of the quite significant attitudes and gestures of our characters we need to mention something. The sad memory of the war crimes committed during the Second World War tends to be automatically extended to the First World War. But except a few cases in the first months of the war that are rather caused by collective hysteria than a unitary policy, in general the German Army fairly treated both civilians on the occupied territories and war prisoners. Notions such as aggressor, collaborator, treason etc. may become meaningless for ordinary people, whether belligerents or not, and quite a lot of phenomena that can hardly be imagined nowadays, such as unofficial truces on Christmas between belligerents on the West Front, the football matches and snowball fights between the trenches on the Italian front are illustrative of a tacit solidarity of ordinary people in front of a generalized aggressiveness that was alien to all of them. The East Front brought face to face people that were more different than a German from a Frenchman but inside multinational empires, patriotism was a very relative concept… At first sight, many such photographs taken on the Ostfront seem to come from an ethnographic study, not from a war album – in reality, they tell quite a lot about uprootedness, culture clashes and an immense curiosity about the other.

Revin la fotografia noastră: nimic anormal deci ca doi soldați germani să se fotografieze zâmbind cu două țărănci bieloruse. De altfel, după fizionomii, toți par să aparțină lumii rurale și asta le dă cu totul altă apropiere, prin comparație cu modul în care se pozează un ofițer amuzat alături de o familie de țigani de pildă, după cum se va vedea într-o altă postare. Instantaneu cu două străine, sau amintire cu două prietene de campanie? Greu de spus. Soldații pozează țanțoși, dar departe de rigiditatea fotografiilor tipice militare sau de familie, cu o picătură de flirt în fața aparatului. Palma lată a unuia se sprijină cu siguranță de lemnul căruței, țigara fumegă, în vreme ce cotul celuilalt atinge abia vizibil genunchiul uneia dintre femei. Cu mâinile în poală, picioarele strânse, broboadele bine înnodate, atitudinea femeilor e tipică decenței rurale și contrazice aparent familiaritatea germanilor, dar amândouă par încântate de poză. Ritmul scenei e sporit de faptul că doi dintre cei pozați privesc cu complicitate în obiectiv, în vreme ce ceilalți doi observă cu amuzament ceva dincolo de fotograf: soldatul privește de ceva timp, femeia pare să fi fost distrasă chiar în momentul declicului, de unde fața mai neclară. Localnici gură-cască, ”die Kamaraden” fluierând? Cât despre vârste, femeia din stânga pare mai tânără, deși nu adolescentă, în vreme ce ”companioana” ei pare trecută de prima tinerețe – dar încă o dată, ochiul secolului XXI se poate înșela în privința unor oameni care se căsătoreau încă la 16 ani… Simetric, soldatul din stânga pare simțitor mai tânăr, iar diferența dintre flăcăul solid care-și ia postura în serios și aerul amuzat al camaradului său nu e poate străină de vârsta lor. După toate aparențele, caii nu erau înhămați la car în momentul luării pozei (fotograful stă în locul lor), ceea ce dă o notă de comic întregii scene și mă face să bănuiesc că soldații le-au invitat pe țărănci, gen ”Haideți sus în căruță, să vă vedeți mai bine!”. Pot să-mi închipui și mai puțin amabilul scenariu în care soldații le văd pe femei trecând cu căruța, le opresc ca să se fotografieze în glumă și le deshamă calul ca să nu-l jeneze pe fotograf, dar puțin probabil. Pe scurt, atmosfera, micile detalii și vestimentația relaxată a soldaților mă fac să cred că suntem ”acasă” la soldați, că cele două sunt niște cunoscute, poate furnizoare de materii prime sau alimente pentru unitate, poate localnicii în gospodăria cărora au fost încartiruiți cei doi. Mai departe, ține de imaginația fiecăruia.

Coming back to our photo: so there is nothing unusual in two German soldiers sitting for a picture, smiling, with two Belarusian peasant women. Besides if we take a look at their faces, everybody seems to belong to the rural world and that occasions a different type of closeness compared to the way an amused officer poses together with a Gypsy family for example, as will be seen in another post. A snapshot with two foreigners or a memory with two campaign friends? Hard to tell. The soldiers pose haughtily but are far from the rigidity of typical military or family photos, with a flirty tinge in front of the camera. The wide palm of one of them definitely leans on the wooden body of the wagon, the cigarette is burning while one can barely notice that the other’s elbow touches the knee of one of the women. Hands in their lap, feet closed, kerchiefs well tied, the women’s attitude is typical to rural decency and apparently contradicts the Germans’ familiarity but both seem to be delighted with being photographed. The rhythm of the scene is intensified by the fact that two of the photographed people look at the lens in complicity while the other two are amused by something they are looking at beyond the photographer: the soldier has been gazing at something, the woman seems to be distracted in the very moment when the button is pushed, which accounts for the blurry face. The curious locals, “die Kamaraden” whistling? As far as the age is concerned, the woman on the left seems younger, although she is not a teenager either, while the “chaperon” seems to be no longer in her primes – but again, the 21^st century eye can be misled by people who would still marry at 16… Symmetrically the soldier on the left seems a lot younger and the difference between the bulky chap who takes his pose seriously and the amused look of his fellow-in-arms is perhaps not very far from their age. Apparently the horses were not harnessed when the photo was taken (the photographer is positioned in their place), which gives a humoristic note to the entire scene and makes me suspect that the soldiers said something like that to the peasants “Get in the wagon so that you stand out!” I can also imagine the less respectful scenario in which the soldiers see the women passing by in their wagon, stop them to photograph them for a joke and unharness their horse so as not to hinder the photographer but that is not likely. In short the atmosphere, the little details and the relaxed aspect of the soldiers make me believe that we are at the soldiers’ “house” while the two are some acquaintances of theirs, perhaps raw material or food providers for the unit or perhaps the locals in whose household the two were cantoned. The rest depends on each person’s imagination.

Nu mica mi-a fost mirarea atunci cand am descoperit fotografia aceasta. Este o vedere aeriana realizata undeva in perioada 1916-1918 dintr-un avion de recunoastere german. Este vorba de un material de spionaj din primul razboi mondial. Inclin sa cred ca imaginea este realizata inaintea ocuparii Bucurestiului de catre trupele germane si bulgare dar nu am nici un suport stiintific. Probabil ma frapeaza lipsa totala de animatie de la nivelul strazilor. Este adevarat ca fotografia pare realizata devreme, pe rasarit de soare (tinand cont de lungimea si directia umbrelor), dar chiar si asa ma asteptam la mai multa activitate. Orasul pare pustiu, parca traumatizat, pregatit de razboi. Sigur, nu cunosc nici pe departe realitatea acelor vremuri, poate ca pustiul asta era o caracteristica obisnuita a capitalei dar imi permit sa am rezervele mele.

Imaginea cred ca este destul de rara, poate chiar unicat. Nu imi aduc aminte sa fi vazut imagini aeriene ale Bucurestiului atat de vechi. Mai exista cateva din perioada interbelica si probabil mult mai multe din cel de-al doilea razboi mondial, dar in 1916 aparatele de zbor trebuie sa fi fost inca o raritate. Fratii Wright efectuasera primul zbor cu un avion echipat cu motor nu mai devreme de 1903, iar Vuia prin 1906. Probabil ca nevoile militare au impulsionat cu adevarat industria. Se spune ca primul zbor deasupra Bucurestiului a fost realizat de Ion Ghica in 1847 intr-un balon cu aer cald dar nu cred ca s-au facut fotografii cu aceasta ocazie. Tehnic vorbind, ar fi fost destul de dificil.

La o analiza atenta descoperim lucruri uimitoare. Bucurestiul se afla inca in tranzitie spre un oras modern, asa cum se intampla inca da la venirea lui Carol. O parte din cladirile emblematice se aflau deja in picioare, altele sunt surprinse in faza de constructie iar cele mai multe lipsesc cu desavarsire. Pentru o mai buna orientare in spatiu trebuie sa identificam principalele repere.

In mijlocul imaginii (pct.1.) se afla Casa Armatei de pe Calea Victoriei, o cladire cu adevarat impunatoare in acea perioada. Statura ii confirma importanta. Pare una dintre cele mai inalte cladiri din oras si probabil cea mai inalta dintre cele ce se vad in cadru. Ceva mai jos in coltul din dreapta (pct.2.) se vede vechea cladire a Universitatii, cladire bombardata in timpul celui de al doilea razboi mondial, demolata in totalitate si refacuta in anii 50-60 in forma in care o stim acum. Este interesant ca aripile de la est si vest se afla inca in constructie (pct. 13. si 14.). Aripa de vest (pct.14.) se afla intr-un stadiu avansat dar ii lipsesc acoperisul si ferestrele iar aripa de est (mai exact nord si est) este ridicata doar pe un nivel. Cladirea Facultatii de Arhirectura de pe strada Enei se afla si ea in constructie. In fotografie este prezenta doar o carcasa. Vedem si casele pe care se vor construi in anii 60 aripile existente astazi. Este interesant ca aceste santiere nu prezinta nici o activitate, nici un om, nici o macara, nici un echipament, nici o schela. Probabil, in contextul razboiului lucrarile au fost sistate, nefiind o prioritate. Chiar si cladirea Inspectoratului General al Politiei  (pct.24.) se afla in constructie, intr-un stadiu ceva mai avansat. La o privire atenta vedem ca are acoperis dar nu si ferestre.

Mai recunoastem cladirea Casei de Economii si Consemnatiuni (pct.3.), cea mai veche banca din Romania. Recunoastem si Palatul Postelor (pct.4.) dar si sediul Bancii Nationale aripa veche (pct.5.). Pe locul unde avea sa se construiasca BNR aripa noua cu deschidere la strada Doamnei se afla o cladire de mari dimensiuni (pct.54.), probabil un hotel sau han. Putem observa ca intre Banca Nationala si cladirea de la pct.54. exista o strada ce facea legatura intre strazile Smardan si Eugen Caranda de astazi cu directie spre intrarea in Pasajul Vilacrosse (pct.51.). Strada ce in anii 1930 se numea chiar strada Bancii Nationale este acum blocata de un corp de legatura intre BNR vechi si BNR nou. In dreptul Pasajului Vilacrosse (pct.51.) pe Calea Victoriei nu se afla impunatorul sediu al Politiei Capitalei de astazi ci o cladire mai mica, cu doar doua etaje, inconjurata de doua curti mari (pct.23.), din cate stiu tot sediu al Politiei din capitala. In curtea din spate par a fi depozitate niste echipamente, nu le pot identifica dar probabil sunt ale Politiei. Este interesant ca strada Eforie nu exista, este mai degraba o intrare intr-o curte larga iar strada Alexandru Beldiman de astazi este acoperita de un parc mic ce se desfasoara si pe actualele cladiri din dreapta, mergand spre Bd. Elisabeta.

Continuand identificarea reperelor, vedem in partea de jos a imaginii Cladirea Bursei (pct.6.) si Biserica Rusa (pct.53.). In piata din fata Universitatii indentificam amplasamentul statuii lui Mihai Viteazul (pct.32) iar un pic mai jos Palatul Sutu (pct.7.) al carui domeniu se intindea de la Bd. Elisabeta pana la Biserica Rusa si de la BCR pana la Bd. Bratianu, acaparand in intregime strada Ion Nistor de astazi dar si cladirile ce aveau sa se construiasca in imprejurime. Un pic mai in dreapta, in intersectie vedem statuia lui Bratianu ce avea sa fie demolata de comunisti.

Spre centru – dreapta vedem vechiul sediu al Teatrului National (pct.27.) ce avea sa fie demolat in urma bombardamentelor din 1944, precum si o cladire anexa a Teatrului (pct.28.), legata printr-un coridor ombilical de cladirea principala. In dreapta Teatrului vedem cladirile Beraria Teatrului (pct.36.) si Beraria Gambrinus (pct.35.), loc important de mondenitate bucuresteana, mentionat si in piesele lui Caragiale. Mai multe informatii despre acest loc gasim si la Radu Oltean pe ArtHistoria. In stanga Teatrului avem casele si gradina Otetelesanu, alt loc de maxim interes monden al vremii. Aici se va construi sediul Palatului Telefoanelor.

Mai sus pe Calea Victoriei gasim vechiul Palat Regal ce avea sa fie demolat si reconstruit in anii 30, capatand forma actuala. Gasiti pe rezistenta.net povestea foarte bine documentata a acestei cladiri. In fata ei gasim Fundatiunea Carol, BCUB de astazi (pct.34.) iar un pic mai sus hotelul Athenee Palace (pct.8.) cu decoratiunile originale. Mai jos de palat, in extrema centru-stanga mai gasim un lucru interesant. Este vorba de un amfiteatru sau un teatru de vara (pct.33) de forma dreptunghiulara aflat pe amplasamentul dintre strazile Ion Campineanu, Academiei si intrarea Cristian Popisteanu de astazi. Ar fi interesante mai multe informatii despre acest loc.

In spatele Palatului Regal, cam pe locul actualei Sali a Palatului gasim un parc de dimensiuni importante. In stanga (pct.17) gasim Biserica Kretulescu in forma ei veche. Fatada de caramida rosie, adaugarea unei a doua turle precum si modificarea celei existente aveau sa fie realizate in anii 30. In spatele palatului gasim o cladire  in forma de arc de cerc si coloane la fatada (pct.46.). Nu ii cunosc destinatia dar pot presupune ca este vorba de grajdurile regale. Cu aceasta ocazie descoperim si cateva biserici disparute (pct.19., 20., si 21.) Este probabil vorba de Biserica Sf.Ionica (pct.19.) si Biserica Stejarul (pct.21.) (info via Radu Oltean) si o a treia (pct.20.) pe care nu am reusit sa o identific. Mai sus gasim Biserica Lutherana dar un pic mai jos la intersectia Stirbei Voda cu Campineanu vedem un frumos edificiu cu turn (pct.22.), probabil o alta biserica.

Daca tot am ajuns la capitolul biserici disparute, nu putem sa nu mentionam si Biserica Enei (pct.25.), aflata aici in dreapta – centru – jos. Biserica a fost demolata dupa cutremurul din 1977. Trebuie adaugat ca tot pe strada Enei la numarul 10, Carol Pop de Szathmari, celebrul fotograf si pictor al Casei Regale, primul fotoraf de razboi din lume, a locuit si a lucrat in ultimii ani de viata. Cladirea, probabil vizibila in aceasta fotografie (din pacate nu stiu sa o identific), a fost distrusa in bombardamentele din 1944, tot atunci s-a pierdut un presupus important fond fotografic realizat de autor in decursul carierei, depozitat in cladire.

Sunt prezente si o parte din bisericile ce exista si in vremurile noastre. Vedem Biserica Doamnei (pct.52.), Biserica Rusa (pct.53.), Biserica Sf. Ilie Gorgani (pct.42.), Biserica Schitu Magureanu (pct.39.) Parohia Sf. Constantin si Elena (pct.37.) dar si Catedrala Sf. Iosif (pct.41.) destul de ingramadita de alte cladiri.

Se mai pot observa Liceul Lazar (pct.10.) din Parcul Cismigiu (pct.9), Palatul Kretulescu (pct.18.) de pe Stirbei Voda, Primaria Bucurestiului (pct.12.), Hotel Bulevard (pct.50.) si cladirea de forma triunghiulara (pct.55.) aflata intre strazile Stavropoleos si Lipscani. Este de remarcat faptul ca sediul pompierilor (pct.44.) de langa cheiul Dambovitei (pct.11) a ramas si astazi in forma originala. Pana si amplasamentele garajelor sunt identice. Piata Kogalniceanu (pct.30.) este diferita, toata zona aratand mai degraba a periferie. Si Piata Valter Maracineanu (pct.45.) este total schimbata, astfel ca nici o cladire din rond nu mai exista astazi. Se pare ca nici cladirea Arhivelor Statului de pe Bd. Elisabeta nu este foarte veche, in fotografie observam o alta cladire (pct.43.) existenta la 1916. Mai este interesant viitorul amplasament al cladirii Universitatii Nationale de Muzica (pct.38.) si cel al Palatului Universul (pct.49.)

Un lucru neasteptat se intampla in cazul Teatrului Odeon (pct.26.). Se pare ca la acea vreme nu avea deschidere directa catre Calea Victoriei, vederea fiindu-i obstructionata de o cladire dreptunghiulara, intrarea realizandu-se printr-un culoar lateral. Fatada principala a teatrului pare amplasata spre strada Academiei iar pasajele Majestic si Comediei sunt mai degraba strazi.

Alte descoperiri interesante ar fi o cladire de mici dimensiuni cu aspect de templu grecesc (pct.40) de pe Stirbei Voda si o cladire oarecum gotica, judecand dupa arcele exterioare, ptrivita pentru o sala de teatru sau catedrala (pct.29.) in apropierea Bulevardului Elizabeta. Nici una din aceste cladiri nu pare sa mai existe astazi.

Sigur, la un studiu atent se mai pot afla lucruri interesante. Eu sunt inca entuziasmat de aceasta fotografie. Va las si pe voi sa ma ajutati si sa completati.

Update !

Raiden ne propune o completare a listei de obiective. Sunt cele notate cu galben in fotografia de mai jos. Fisierul hi-res se poate consulta in aplicatia flash de mai sus.

A – Podul Mihai-Voda, disparut la recanalizarea Dambovitei in timpul lui Ceausescu
B – Blocul Prager, sediul Companiei “Agricola” (interbelica) – cel din poza cu incendiul
C – Actualul sediu al Teatrului de Comedie, cu cupola originala
D – Biserica si scuarul Zlatari, aparut dupa demolarea hanului omonim. Scuarul e ocupat azi de 2 blocuri ceausiste care incadreaza biserica.
E – Grand Hotel de France, ulterior Lafayette, avariat in 1977 la cutremur si ulterior demolat
F – Libraria Socec, ulterior demolata pentru ridicarea Galeriilor Lafayette (azi Magazinul Victoria)
G – Palatul Bancii de Scont – str. Carada x str. Lipscani
H – Palatul Societatii Generale de Asigurari (azi sediu BCR)
I – Maidanul Primariei, destinat a fi loc pentru noua Primarie Mare, actual amplasament TNB
J – Biserica Sf. Nicolae “Dintr’o zi” – str. Raimond Poincare, actuala Academiei
K – Casa Capsa
L – Hotel Lauru, Banca Belgiana, etc., (a avut mai multe denumiri), actual Hotel Capitol
M – Hotel Frascatti, pe locul Teatrului de Revista “Constantin Tanase” (Sala Savoy)
N – Eforia Spitalelor Civile, ulterior Sfatul Popular al Raionului V. I. Lenin, Sfatul Popular al Sectorului 6, Sfatul Popular al Sectorului 5, actualmente Primaria Sectorului 5
O – Teatrul Liric dela Pta. Maracineanu, bombardat si distrus in 1944 (am poze dela Arhivele Statului )
P – Hotel Imperial, strada Imperiala (disparuta) x Calea Victoriei, pe locul aripii Stirbei-Voda a noului Palat Regal
Q – Hotel Splendid, multa vreme cel mai mare din Bucuresti. Se situa cam pe locul prelungirii Stirbei-Voda de azi, la intersectia cu Calea Victoriei. Bombardat in 1944
R – Banca Natiunei – demolata in 1939 pt. largirea Pietei Palatului Regal
S – Jockey Club si Academia Comerciala (cladirea-sora a celei dela R) – demolata in 1939 pt. largirea Pietei Palatului Regal
T – Ministerul Cultelor si Instructiunii, ulterior Ministerul Cultelor si Artelor, actual Minister al Educatiei – str. Gral. Berthelot
U – Biserica Luterana
V – Restaurantul Monte Carlo din Cismigiu – forma initiala
W – Palatul Ghica de pe Splai, fost Sfat Popular al regiunii Bucuresti (ex-judet interbelic Ilfov), actualmente Judecatoria Sectorului 3 (dupa demolarea Tribunalului dela Sf. Vineri)
X – Palatul Bancii de Credit Roman – str. Stavropoleos
Y – Editura Cartea Romaneasca – disparuta in bombardamente sau la cutremurul din ’40, nu mai stiu (!?)
Z – Clubul PNT – disparut in bombardamente
A1 – Teatrul Mic
A2 – Gradina de Vara de pe str. Sarindar (actuala Ctin. Mille)
A3 – Hotel Continental
A4 – Cladire cu cupola aflata pe locul actualului bloc “Dragomir Niculescu”
A5 – Baia comunala de pe strada Biserica Enei, demolata “la pachet” cu cvartalul de case in 1977, pentru a face loc noului bloc Dunarea
A6 – Palatul Nifon Mitropolitul
A7 – Legatia Rusa, pe locul careia este azi blocul interbelic dela intersectia Caii Victoriei cu str. Eforiei
A8 – Hotel Bristol, actual Princess Casino & Springtime
A9 – Gradina de Vara “Carpati” – pe locul blocului “Academiei”, prabusit partial in 1977 si apoi reparat
B1 – Vechiul sediu al Ministerului de Interne, inlocuit cu cladirea masiva de astazi (ca si intreg cvartalul inconjurator, desigur), fostul CC al PCR
B2 – Foarte probabil sa fie Muzeul Kalinderu
B3 – Podul Uranus (Izvor) si viitorul amplasament al Ligii Culturale (Teatrul Bulandra) si Asociatiei Studentilor in Medicina (caminele UMF)
B4 – Farmacia Stoenescu (cladita la 1897), ulteoror Farmacia nr. 51, celebra in cartierul Izvor, demolata in 1984.
B5 – Piata Anticarilor
B6 – Restaurantul Trocadero, cu cupola disparuta dupa bombardamente (Academiei x Elisabeta)
B7 – Pasajul Victoriei (localizare aprox.)
B8 – Pasajul Englez (localizare aprox.)
B9 – Casa apartinand actualmente Loteriei Romane (asre aspectul modificat) – importante sunt fundatiile si ce s-a descoperit in curtea interioara (un paraclis vechi, parca) – de vorbit cu Radu Oltean, ca stie.

Update 2!

Dan (bucurestiivechi.ro) ne trimite noi completari:

***AA – Hotelul Princiar se gasea pe Bd Elisabeta colt cu Str Brezoianu (vizavi de 47) si a fost construit la 1910 pe locul Parcului Princiar. In Anuarul Bucurestilor 1935 inca figura pe lista hotelurilor, pe Bd Elisabeta nr.15, cu 60 de odai. Azi este inlocuit de un bloc mic, nou (hotel ?) care are la parter un Mc Donald’s.
***AB – Hotel High-Life (fost Hotel Manu) era situat pe Calea Victoriei intre Hotel Imperial si Hotel Splendid, vizavi de Gradina Ateneului (intre P si Q).
Hotelul fusese construit pe la 1860 prin marirea si suprainaltarea Casei Manu ce se ridicase pe locurile Marelui Ban Filipescu, in vecinatatea vechiului Palat Domnesc (Casa Golescu). In anii ‘30 a fost demolat impreuna cu Hotelul Imperial vecin cu el – atunci a disparul si Str Imperiala – pentru extinderea Palatului Regal. Azi ar fi pe locul aripii de nord a noului Palat.
***AC – Hotel Metropole era situat pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Domnesc (langa R). Hotelul fusese infiintat la 1880 si provenea din vechea Casa Assan modificata. Pana la 1908 s-a invecinat cu Casa Cretzeanu in care au functionat intai Bacania Coltescu, apoi Bacania Ciobanu. La 1908 Casa Cretzeanu a fost demolata pentru construirea noii aripi a Fundatiei Carol I. Hotelul Metropole a fost demolat in anii ‘30 odata cu Banca Danubiana (fosta Natiunii – R), cu Hanul Zlatari si cu Palatul Jockey-Club pentru largirea Pietei Palatului Regal si largirea Caii Victorii.
***AD – Hotelul Union cel vechi avea doar 2 etaje si se gasea pe acelasi loc cu cel nou, langa Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi (intre J si A4). Hotelul vechi fusese construit la 1870 pe locul Caselor boierilor Cornescu (ce pot fi vazute intr-una din fotografiile lui L.Angerer). Noul Hotel Union se va construi intre 1930-1931 de arh Arghir Culina (care cu 2 ani inainte construise vizavi Hotelul Stanescu (numit apoi Negoiu).
***AE – Hotelul Carol a fost construit pe Str Lipscani dupa demolarea in 1903 a Hanului Zlatari (intre D si G). Azi gasim aici un alt imobil ; la parter este City Grill.
***AF – Hotelul Paris, apoi modificat si devenit Hotel Muntenia, se gaseste pe Str Academiei, vizavi de Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi (intre J si B7).
***AG – Banca Marmorosch-Blank este construita intre anii 1915-1923 pe Str Doamnei, pe locul casei printului Petrovici Armis si a altor case vechi, de arh Petre Antonescu (vizavi de Palatul Nifon – A6). Banca a mai avut 2 filiale pe Calea Victoriei : una vizavi de Pasajul Roman si alta la parterul Hotelului de France. Pentru cativa ani, Str Doamnei s-a numit Str Mauriciu Blank. Dupa 1945 aici a functionat Banca de Investitii, apoi, dupa 1990 – BRD.
***AH – Filiala Bancii Marmorosch-Blank de pe Calea Victoriei, vizavi de Pasajul Roman (intre 17 si A4). A fost daramata in anii ‘30 pentru largirea Caii Victorii, impreuna cu toate casele invecinate pe toata portiunea pana la Str Regala, inclusiv Bacania Dragomir Niculescu. Pe locul lor s-au construit blocurile Dragomir Niculescu si Generala, alipite.
***AI – Palatul Societatii Dacia-Romania se afla la intersectia Caii Victorii cu Str Lipscani, vizavi de Magazinul Victoria (sub F). A fost construit in 1874 dupa planurile arh Alexandru Orascu, pe locul Hanului Filipescu (zis si Sf Gheorghe). In anii 1880 la etaj a fost redactia ziarului conservator “Timpul” la care a scris si Eminescu, apoi ziarul se muta in Casa Vanic. Pana la Primul Razboi la parter a functionat Banca Agricola, care apoi s-a mutat in Blocul Prager. Inainte-vreme imobilul avea un turnulet chiar pe colt. Azi este sediu de birouri ; la parter, Magazinul Scampolo.
***AJ – Imobilul Zaharia se gasea la coltul dintre Str E.Carada cu str Doamnei. In 1920 a fost cumparat de Banca Nationala si demolat pentru a-si construi aripa noua. Dupa 1990 BRD construieste aici un bloc ingust din otel si sticla.
***AK – Blocul Imobiliara a fost construit in 1906 pe Calea Victoriei, vizavi de Gradina Otetelesanu (azi Palatul Telefoanelor) pe locul Casei Bossel (intre M si B8). In perioada interbelica aici a fost Cinema Select ; intre anii ‘30-’40 aici a functionat – la subsol – Restaurantul Fu-Chang, primul restaurant chinezesc din Bucuresti ; dupa 1950 aici s-a mutat Teatrul Tandarica. Se mai numeste si Blocul Victoria – prin el trece Pasajul Victoria.
***AL – Sala Liedertafel fusese construita la 1900 langa coltul Str E.Quinet cu Str academiei, de o societate germana, pe locul vechii Gradini Stavri si a unui teren apartinand lui Nasturel-Herescu (sub 26). Aici aveau loc spectacole de teatru in limba germana sau romana, serate muzicale, expozitii. Aici a debutat pe scena maestrul Radu Beligan. Dupa construirea Salii Dalles a pierdut din importanta. Dupa 1945 s-a numit Sala Libertatea. A fost demolata pentru construirea aripii noi a Fac de Arhitectura.
***AM – Clubul Austro-Ungar se gaseste pe coltul Bd Elisabeta cu Str Anghel Saligny, langa Primarie (intre 12 si 47). A fost construit in 1895 de arh Rudolf Quich si este pe lista monumentelor. Cativa ani, dupa Primul Razboi, aici si-a desfasurat lucrarile Senatul Romaniei. Azi la parter este un Oficiu Postal.
***AN – Hanul Castrisoaiei modificat se afla la coltul Caii Victorii cu Str Doamnei, vizavi de Palatul Nifon (la stanga lui A6). A fost construit pe la 1800 si era mai mare decat in prezent. In anii ‘30 BNR a cumparat partea sa sudica, a demolat-o si a construit in loc Casa de Pensiuni, Imprumuturi si Ajutoare a Salariatilor BNR, vizavi de Prefectura Politiei.
***AO – Cinematograful Lux, cladirea poligonala, se gasea la intersectia Str Academiei cu Str Doamnei (sub A6). La 1890, pe locul vechii cladiri a Bancii Poumay s-a construit un mic restaurant – Restaurantul Zografi, care a fost suprainaltat si a devenit Cinema Lux. Intre 1925-1936 Societatea Adriatica construieste aici un bloc cilindric care exista si azi. Cinema Lux a functionat la parter, iar la etaj – Banca Timisoarei.
***AP – Restaurantul si Gradina Blanduziei se gasea pe coltul Str Academiei cu Str Doamnei si fusese infiintata pe la 1900 in locul mai vechii Gradini Gagel, numita apoi Gradina Edison. Azi este maidan.
***AQ – Teatrul Modern era o cladire masiva ce se gasea intre Str Bancii Nationale (azi disparuta), Str Doamnei, Str Smardan si Str E.Carada (~54).
In 1920 BNR il cumpara, il demoleaza si incepe constructia aripii noi a BNR.
***AR – Imobilul “Cafe de la Paix” de pe Calea Victoriei, cladire alipita Hotelului Louvre (azi Hotel Capitol) – (langa L). Cafenea faimoasa, asezata chiar vizavi de Capsa. Inainte se invecina si cu Hotelul Frascatti.
Azi la parter este Magazinul Lana de Aur si a mai functionat aici si Bistroul Simplon.
***AS – Una din casele latifundiarului si bancherului Niculae Neculescu, care fusese construita in 1856 langa Biserica Coltei (acelasi Neculescu a avut si alte case si locuri in Bucuresti, printre ele fiind si casa pe locul careia s-a ridicat Hotelul Athenee Palace). La rectificarea si largirea Bd Coltei ce devenea Bd Bratianu, casa nu a putut fi demolata, deoarece fiul lui Niculae, Oscar Neculescu, era Presedintele Curtii de Casatie (!). Imobilul a putut fi daramat abia in 1928. Azi avem aici parculetul de langa Biserica Coltei (sub 31).
***AT – Casa Alexandru Lahovary a fost construita pe Calea Victoriei pe locul vechii case a marelui ban Dumitrake Ghica, ce fusese folosita ca Palat Domnesc de mai multi domni dupa ce la 1812 a ars Curtea Noua.
Din 1880 aici a functionat Clubul Tinerimii. Azi pe locul ei este scuarul K.Ataturk din fata Teatrului Odeon (sub M).
***AU – Biserica Stavropoleos, cu hramul Sf Arhangheli Mihai si Gavril (deasupra lui X).
***AV – Casa si Muzeul Gh Tattarescu de pe Str Domnita Anastasia.
***AX – Casa Perdicari-Vanic de pe Calea Victoriei, colt cu Str Regala (azi Str Ion Campineanu), vizavi de Hotel Continental (intre A3 si 36). Construita in prima jumatate a sec al XIX-lea, in ea a functionat Hotelul Lazar, ziarul “Timpul” condus de Gr.Paucescu, apoi la parter a fost ani buni Bacania Dragomir Niculescu. A fost demolata in anii ‘30 si pe locul ei si a altor imobile invecinate s-a ridicat blocul Dragomir Niculescu (zis si Blocul Romarta).
***AY – Casa Greceanu (intre 50 si 52) construita in veacul XIX pe locul Casei Beizadelelor lui Serban Cantacuzino. A fost sediu temporar pentru Cercul Militar. Azi pe locul ei este un bloc ; la parter – Pizza Hut.
***AZ – Restaurantul Modern (fost Maior Mura) din fosta Str Sarindar (azi Str C-tin Mille), situat langa Hotelul Louvre, vizavi de Cercul Militar (intre 1 si L). Pe locul lui a fost ulterior Restaurantul Berlin, azi Casino Berlin.
—————————
Alte imobile:
***X1 – Casa veche monumentala, exista si azi situata la intersectia Str Schitu Magureanu cu Str Gr Cobalcesu. Aici a fost Casa a Casatoriilor, azi apartine MAPN (?).
***X2 – Imobil situat si azi la coltul Str Ing Elie Radu cu Splaiul Independentei, zona Mihai Voda, vizavi de cladirea pompierilor (deasupra lui 44).
***X3 – Imobil care exista si azi la coltul Prelungirii Lipscani cu Str Anghel Saligny (deasupra lui 24). Pare sa fie un vechi garaj.
***X4 – Imobil existent la coltul Bd Elisabeta cu Str Schitu Magureanu, vizavi de Liceul Lazar si vizavi de Restaurantul Ciresica. Fost hotel (?), la parter era Cofetaria Lamaita (deasupra lui 10).
***X5 – Imobil ce se gaseste pe coltul Str Hasdeu cu Bd Elisabeta. La parter a fost Alimentara, dupa 1990 – showroom Chrysler-Jeep.
***X6 – Imobil situat si azi pe Str Lipscani, intre Palatul Dacia si Banca de Scont (deasupra lui G).

___________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.