Textul integral ce insoteste imaginea este urmatorul: “A street scene in Bukharest, Romania, recently, when soldiers, war mothers and invalids staged a demonstration protesting against the official policy of the government toward those who had suffered losses in the world war. Many clashes with the police were reported and twenty-eight arrests made. Several were also reported injured, though none of these were invalids. (The Associated Press)”

Compunerea fotografica este interesanta, imaginea este practic impartita in doua. Jos avem soldatii iar sus invalizii si rudele celor disparuti. Exista o simetrie intre uniforme si haine civile, toate orientate catre trasura din mijloc unde un lider cu bratele deschise, cu bastonul intr-o mana si palaria in cealalta, pare pregatit de a sustine o cuvantare. Aspectul “desenat” al paltonulul pe care il poarta acest om se datoreaza retusului tehnic pentru imbuintatirea contrastului la tiparire.

Update! Liderul ce vorbeste multimii urcat in trasura poate fi Corneliu Zelea Codreanu, conducatorul miscarii legionare din Romania. Se pare ca in urma ciocnirilor dintre veteranii de razboi si autoritatile locale, Codreanu se inscrie ca avocat in instanta pentru apararea un grup de arestati.

Trasura, una eleganta, este trasa de multime in mijlocul ei. Exista si un steag pe ea cu o emblema ce imi este necunoscuta, probabil apartine unui sindicat.

Singurul element de identificare al amplasamentului acestei manifestatii este gardul din coltul din dreapta sus. Nu este unul comun, formele spiralate sunt asemanatoare cu portile Ateneului Roman dar dupa un scurt studiu am eliminat aceasta varianta.

Adunarea este destul de pestrita. Pe langa soldati si gradatii lor, vedem femei, batrani, tineri si copii, unii sunt imbracati elegant, altii destul de modest. Se remarca un personaj in stanga – sus. Isi agita palaria spre grupul de soldati aflandu-se urcat pe o scara.

Stirea Associated Press spune ca au fost ciocniri cu politia si s-au facut arestari dar fotografia nu prezinta nici unul din astfel de momente.

Terorismul nu este un lucru nou. Se pare ca bucurestenii experimentau pe larg acest lucru. Marturie sta imaginea de mai sus realizata in 1934 de Associated Press ce surprinde operatiunile militare de depistare a unor teroristi croato-macedonieni.

Textul ce insoteste fotografia este urmatorul: “Romanian troops are shown blocking a street in Bukharest while secret service men inspect credentials of passers-by in a recent roundup of Macedonian-Croatian “terrorists” (The Associated Presss)”

Probabil lucrurile au legatura cu activitatea unei grupari revolutionare macedonene IMRO ce a reusit in octombrie 1934 asasinarea Regelui Alexandru I al Yugoslaviei si a ministrului de externe francez, intamplare petrecuta la Marsilia.

In esenta vedem trupe ale armatei romane ce realizeaza un cordon de ordine ce blocheaza o strada pe care inca nu am reusit sa o identific. Pe langa soldati mai exista diversi pietoni, vanzatori de ziare, gura casca dar si cadre ale politiei imbracate in uniforme. Importanti sunt niste oameni ce par mai siguri pe ei, la patru ace, cu siluete grave, stapani pe situatie a la Sergiu Nicolaescu in “Cu mainile curate”. Probabil acestia sunt mai sus amintitii membri ai serviciilor secrete romanesti. Teroristi croato-macedoneni nu vedem.

Actiunea se petrece in cadrul grupurilor din dreapta si stanga imaginii, nu stiu daca si cel din fundal in stanga sus are legatura cu operatiunile. Cateva personaje par a fi legitimate dar cei mai multi sunt intr-o oarecare expectativa. Un tramvai este blocat si probabil va fi verificat in momentele urmatoare. Daca inteleg utilitatea cordonului de militari, nu inteleg pozitia lui. Oare de ce soldatii stau cu spatele la evenimente asemanator personalului de securitate de pe stadioane? Pare ca pazesc tot grupul fotografiat de o actiune exterioara lui, de o amenintare ce ar putea veni din dreapta jos.

Pe langa actiunea in sine ce pare destul de serioasa, putem observa si alte elemente ce au sau nu legatura cu subiectul. In dreapta sus vedem Beraria Racaru ce am inteles ca ar fi una dintre berariile cunoscute ale capitalei interbelice (din pacate nu am reusit sa ii aflu amplasamentul, lucru ce m-ar fi ajutat sa identific strada). Langa ea, in mijloc-sus se afla sediul Sindicatului Comerciantilor si Industriasilor, asa cum citim pe firma de la intrare iar in fundal in stanga-sus vedem ceea ce pare a fi o piata cu trafic auto.

Tramvaiul are o ruta spre Gara de Nord – Regie, o alta informatie ce ne poare ajuta la identificarea acestei strazi. Vagonul din spate prezinta o reclama a Galeriilor Lafayette.

Fotografia pare realizata pe rasarit sau pe apus, probabil existenta vanzatorilor de ziare ne poate duce la concluzia ca este un eveniment ce se intampla dimineata.

Fiind o imagine de presa, avand in vedere si posibilitatile tehnice de tiparire din perioada, fotografia este retusata. Cel mai bine se vede pe cabina tramvaiului. Conturul de pe partea dreapta fiind retusat cu o linie de contrast destul de grosolana. Procedeul este des intalnit chiar si in cazul materialelor fototografice mai recente.

Ceea ce vedeti este o imagine surprinsa in timpul paradei militare ce a avut loc cu prilejul implinirii a 10 ani de la celebrul 23 august 1944.  Trupele aflate in defilare fac parte din regimentele sovietice ramase pe teritoriul Romaniei, garantie a derularii etapelor necesare implinirii idealurilor comuniste spre care ne indreptam cu hotarare.

Here is a photo taken during the military parade on the 10th anniversary of 23 August 1944. The marching troops are part of the Soviet regiments that remained in Romania as a guarantee to going through the stages necessary for fulfilling the Communist ideals we would determinedly make our way to.

Imaginea este una de presa realizata la comanda Keystone Press Agency cu sediul in Viena si reprezentante in Londra si New York.  Imaginea este insotita de urmatoarea explicatie:

This is a press image commissioned by Keystone Press Agency with head offices in Vienna and with offices in London and New York. The image is accompanied by the following note:

“Tenth anniversary of  Rumania’s  liberation !!! – On August 30th 1944 the troops of Malinowskij’s “Third Ukrainian Front” occupied Bucharest. On occasion of the Tenth anniversary of Rumania’s Liberation a military parade took place recently in Bucharest displaying the Force now in service. Keystone-Eastern service-photo shows: Marching past in front of the official tribune on occasion of the 10th anniversary. (Please credit Keystone – Vienna).”

Continuand seria fotografiilor ce ilustreaza evenimente din timpul celui de-al doilea razboi mondial (revedeti articolele mai vechi aici, aici si aici), am descoperit fotografia de mai sus ce documenteaza din interior distrugerile ramase in urma unui incendiu pe care l-a suferit Palatul Regal de pe Calea Victoriei cu ocazia intrarii trupelor rusesti in capitala.

To continue the series of photos illustrating events of the Second World War (revisit older articles here, here and here), I discovered the above photograph that documents from the inside the damage caused by a fire that caught the Royal Palace on Calea Victoriei (Victory Avenue) when Russian troops entered the capital.

Ceea ce vedeti este o fotografie de presa transmisa telegrafic (de aici si calitatea ei modesta) din Europa si receptionata la New York prin canalele Associated Press (AP Wirephoto). Textul ce insoteste imaginea este urmtorul:

This is a press photograph wired (which accounts for its low quality) from Europe and received in New York through Associated Press channels (AP Wirephoto). The text accompanying this image is the following:

“(NY8-Sept. 25) Damage in Romanian Royal Palace – Photo shows damage to the hall outside the throne room of the Romanian Royal Palace in Bucharest which was inflicted during fighting that accompanied the entry into the capital city by Russian troops. (APWirephoto) (OB21105APL) 44″

Imaginea este datata 26 septembrie 1944.

Mai multe despre tehnologia imaginilor fotografice transmise telegrafic gasiti aici.

The image is dated 26 September 1944.

More about the technology of wired can be found here.

de Theodor E. Ulieriu-Rostás

După ce am putut vedea Bucureștiul sub ocupație germană în 1917 (link 1 și link 2), vine rândul unui revers mai pașnic al Primului Război Mondial pe Frontul de Est – caricatural sau pitoresc după gusturi – ca debut al unei serii de fotografii din colecția subsemnatului. Context: ”Grodno 1916” și nimic mai mult. Vă propun un exercițiu de detectivistică și imaginație controlată în jurul acestei imagini fără poveste.

After seeing Bucharest under German occupation in 1917 (link 1 and link 2), now it is the time for a more peaceful side of the First World War on the East Front – caricatural or quaint depending on preferences – the first photo of a series from my collection. Context: “Grodno 1916” and nothing more. I propose we use our detective skills and imagination for this image without a story.

Nivelul macro, mai întâi: orașul Grodno (rus.)/ Grodna (biel.)/ Garten (germ.), actualmente în Belarus, era la început de secol XX capitală de gubernie în cadrul Imperiului Rus și un centru industrial important. Armata germană îl ocupă la sfârșitul lui august 1915, în urma retragerii generale a rușilor de pe linia Bugului, care lasă întreaga Polonie și o bună parte din teritoriul Bielorusiei la dispoziția Germaniei; până la sfârșitul anului, întregul frontul de est se va stabiliza pe linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil, situație care nu se va schimba până în 1917 și care lăsă Grodno la mai bine de 200 de km distanță de câmpul de luptă.

First, the macro level: city of Grodno (Russian)/ Grodna (Belarusian)/ Garten (German), currently in Belarus, was a guberniya capital within the Russian Empire and an important industrial centre at the beginning of the 20^th century. The German Army occupies it at the end of August 1915 following the general retreat of the Russians along the Bug which leaves the entire territory of Poland and a large part of Belarus in the hands of Germany; by the end of the year the entire East Front would be set on the Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovici-Pinsk-Dubno-Ternopil line which will not change until 1917 and which leaves Grodno more than 200 km away from the battlefield.

Și liniștea din spatele frontului e cea care hrănește fotografia de față. Doi soldați germani al căror nume sau hram nu-l cunoaștem pozează degajați alături de două femei, probabil localnice bieloruse, după costume și fizionomii. Aspectul soldaților nu permite decât puțină detectivistică: cei doi par să poarte cămașa standard a armatei germane (Hemd), deși modelul absolut comun pentru anii `10 lasă loc de îndoieli, un soi de pantaloni alb (sau gri) neregulamentari și, singurul element cu adevărat militar, capela de campanie germană (Feldmütze). Teoretic, culorile cocardei inferioare a capelei indicau statul din care provenea purtătorul ei, cea superioară (negru-alb-roșu) fiind comună tuturor militarilor germani. În măsura în care se pot aproxima culorile intr-o fotografie alb-negru, cei doi par să poarte negru-alb-negrul Prusiei, ceea ce le-ar putea plasa originile în landurile estice ale Imperiului – la o distanță geografică, dar și culturală semnificativ mai mică față de acest Grodno decât, să zicem, niște bavarezi. În fundal se ghicește o clădire fără etaj, cu un acoperiș relativ înalt ce amintește de arhitectura tradițională a regiunii, dar nimic mai clar de atât. Cu siguranță, scena are un aer rural nepotrivit unui oraș ca Grodno (urbanism de secol XVIII-XIX la scară mare etc.), drept care aș presupune că poza e luată undeva în regiunile limitrofe ale orașului. Căruța cu coviltir pare mai mult o achiziție locală care amintește de vehiculele străbunicilor noștri decât un atelaj german.

And it is the silence behind the battlefield that feeds this photograph. Two German soldiers whose name or position we are not aware of, perkily sit for the picture next to two women, probably Belarusian locals, considering their clothes and faces. The appearance of the soldiers allows us for little detective work: the two seem to wear the standard shirt of the German Army (Hemd) although the model most common around 1910 is under question, a kind of white (or gray) trousers not part of the uniform and, the only truly military item, the German campaign cap (Feldmütze). In theory the colours of the lower cockade of the cap would indicate the origin state of the bearer, the upper one (black-white-red) being common to all German militaries. To the extent to which one can approximate the colours in a black and white photo, the two seem to wear the black-white-black of Prussia which may mean that they are from the Eastern Lands of the Empire – at a significantly smaller geographical and cultural distance to this Grodno than say, some Bavarians. In the background one may assume there is a one-level building, with a relatively tall roof which reminds one of the traditional architecture of the region but nothing clearer than that. The scene certainly has a rural aspect unsuited to a city like Grodno (large scale 18-19^th century urbanism) so I am tempted to assume that this photo is taken somewhere in the outskirts of the city. The wagon seems to be more of a local purchase reminding one of the vehicles of our great grandfathers than a German harness.

Înainte de a merge mai departe în lectura atitudinilor și a gesturilor destul de semnificative ale personajelor noastre, o precizare trebuie făcută. Trista amintire a crimelor de război comise de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tinde să fie extinsă automat și asupra Primului Război Mondial. Or, cu câteva excepții din primele luni ale războiului care țin mai mult de isterie colectivă decât de vreo politică unitară, armata germană a tratat în general corect atât civilii din teritoriile ocupate, cât și prizonierii de război. Noțiuni precum agresor, colaboraționist, trădare ș.a.m.d. puteau înceta să aibă orice sens la nivelul omului simplu, combatant sau nu, și destule fenomene greu imaginabile astăzi, ca armistițiile neoficiale de Crăciun între combatanții de pe Frontul de Vest, meciurile de fotbal și bătăile cu bulgări între tranșeele de pe frontul italian vorbesc despre o solidaritate mută a oamenilor simpli în fața unei agresivități generalizate care le era în mod egal străină. Frontul de est a adus față în față oameni mult mai diferiți decât un german putea fi față de un francez, iar în interiorul imperiilor multinaționale, patriotismul era un concept cât se poate de relativ… Multe astfel de fotografii făcute pe Ostfront par la prima vedere scoase dintr-o investigație etnografică, nu dintr-un album de război – în realitate, povestesc destule despre dezrădăcinare, ciocnirea culturilor și o imensă curiozitate față de ceilalți.

Before moving on with the interpretation of the quite significant attitudes and gestures of our characters we need to mention something. The sad memory of the war crimes committed during the Second World War tends to be automatically extended to the First World War. But except a few cases in the first months of the war that are rather caused by collective hysteria than a unitary policy, in general the German Army fairly treated both civilians on the occupied territories and war prisoners. Notions such as aggressor, collaborator, treason etc. may become meaningless for ordinary people, whether belligerents or not, and quite a lot of phenomena that can hardly be imagined nowadays, such as unofficial truces on Christmas between belligerents on the West Front, the football matches and snowball fights between the trenches on the Italian front are illustrative of a tacit solidarity of ordinary people in front of a generalized aggressiveness that was alien to all of them. The East Front brought face to face people that were more different than a German from a Frenchman but inside multinational empires, patriotism was a very relative concept… At first sight, many such photographs taken on the Ostfront seem to come from an ethnographic study, not from a war album – in reality, they tell quite a lot about uprootedness, culture clashes and an immense curiosity about the other.

Revin la fotografia noastră: nimic anormal deci ca doi soldați germani să se fotografieze zâmbind cu două țărănci bieloruse. De altfel, după fizionomii, toți par să aparțină lumii rurale și asta le dă cu totul altă apropiere, prin comparație cu modul în care se pozează un ofițer amuzat alături de o familie de țigani de pildă, după cum se va vedea într-o altă postare. Instantaneu cu două străine, sau amintire cu două prietene de campanie? Greu de spus. Soldații pozează țanțoși, dar departe de rigiditatea fotografiilor tipice militare sau de familie, cu o picătură de flirt în fața aparatului. Palma lată a unuia se sprijină cu siguranță de lemnul căruței, țigara fumegă, în vreme ce cotul celuilalt atinge abia vizibil genunchiul uneia dintre femei. Cu mâinile în poală, picioarele strânse, broboadele bine înnodate, atitudinea femeilor e tipică decenței rurale și contrazice aparent familiaritatea germanilor, dar amândouă par încântate de poză. Ritmul scenei e sporit de faptul că doi dintre cei pozați privesc cu complicitate în obiectiv, în vreme ce ceilalți doi observă cu amuzament ceva dincolo de fotograf: soldatul privește de ceva timp, femeia pare să fi fost distrasă chiar în momentul declicului, de unde fața mai neclară. Localnici gură-cască, ”die Kamaraden” fluierând? Cât despre vârste, femeia din stânga pare mai tânără, deși nu adolescentă, în vreme ce ”companioana” ei pare trecută de prima tinerețe – dar încă o dată, ochiul secolului XXI se poate înșela în privința unor oameni care se căsătoreau încă la 16 ani… Simetric, soldatul din stânga pare simțitor mai tânăr, iar diferența dintre flăcăul solid care-și ia postura în serios și aerul amuzat al camaradului său nu e poate străină de vârsta lor. După toate aparențele, caii nu erau înhămați la car în momentul luării pozei (fotograful stă în locul lor), ceea ce dă o notă de comic întregii scene și mă face să bănuiesc că soldații le-au invitat pe țărănci, gen ”Haideți sus în căruță, să vă vedeți mai bine!”. Pot să-mi închipui și mai puțin amabilul scenariu în care soldații le văd pe femei trecând cu căruța, le opresc ca să se fotografieze în glumă și le deshamă calul ca să nu-l jeneze pe fotograf, dar puțin probabil. Pe scurt, atmosfera, micile detalii și vestimentația relaxată a soldaților mă fac să cred că suntem ”acasă” la soldați, că cele două sunt niște cunoscute, poate furnizoare de materii prime sau alimente pentru unitate, poate localnicii în gospodăria cărora au fost încartiruiți cei doi. Mai departe, ține de imaginația fiecăruia.

Coming back to our photo: so there is nothing unusual in two German soldiers sitting for a picture, smiling, with two Belarusian peasant women. Besides if we take a look at their faces, everybody seems to belong to the rural world and that occasions a different type of closeness compared to the way an amused officer poses together with a Gypsy family for example, as will be seen in another post. A snapshot with two foreigners or a memory with two campaign friends? Hard to tell. The soldiers pose haughtily but are far from the rigidity of typical military or family photos, with a flirty tinge in front of the camera. The wide palm of one of them definitely leans on the wooden body of the wagon, the cigarette is burning while one can barely notice that the other’s elbow touches the knee of one of the women. Hands in their lap, feet closed, kerchiefs well tied, the women’s attitude is typical to rural decency and apparently contradicts the Germans’ familiarity but both seem to be delighted with being photographed. The rhythm of the scene is intensified by the fact that two of the photographed people look at the lens in complicity while the other two are amused by something they are looking at beyond the photographer: the soldier has been gazing at something, the woman seems to be distracted in the very moment when the button is pushed, which accounts for the blurry face. The curious locals, “die Kamaraden” whistling? As far as the age is concerned, the woman on the left seems younger, although she is not a teenager either, while the “chaperon” seems to be no longer in her primes – but again, the 21^st century eye can be misled by people who would still marry at 16… Symmetrically the soldier on the left seems a lot younger and the difference between the bulky chap who takes his pose seriously and the amused look of his fellow-in-arms is perhaps not very far from their age. Apparently the horses were not harnessed when the photo was taken (the photographer is positioned in their place), which gives a humoristic note to the entire scene and makes me suspect that the soldiers said something like that to the peasants “Get in the wagon so that you stand out!” I can also imagine the less respectful scenario in which the soldiers see the women passing by in their wagon, stop them to photograph them for a joke and unharness their horse so as not to hinder the photographer but that is not likely. In short the atmosphere, the little details and the relaxed aspect of the soldiers make me believe that we are at the soldiers’ “house” while the two are some acquaintances of theirs, perhaps raw material or food providers for the unit or perhaps the locals in whose household the two were cantoned. The rest depends on each person’s imagination.

Continua seria fotografiilor realizate de soldatii germani in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Selectia de acum este una oarecum intima, are un aer domestic. Avem ocazia sa ii vedem pe militari in unghiuri subiective, alaturi de camarazii lor in fotografii cu abordare mai degraba familiala. Cate ocazii ati avut sa vedeti fotografii cu “bravii” soldati germani intinzandu-si rufele la uscat? Multe sau putine, mai aveti o ocazie acum.

In acest cadru de la tara vedem doi soldati aflati pe o ulita mai mult sau mai putin desfundata. In fundal se afla niste localnici iar in dreapta langa casa din prim plan, o scroafa cu purcelusi.

Tot undeva la tara, nemtii sunt adunati in jurul containerului cu mancare calda.

Se pare ca germanii preferau sa se gospodareasca singuri. Aici ii vedem in rol de tarani romani.

Pe prispa unei case tot dintr-o zona rurala. Germanii obisnuiau sa foloseasca si bicicletele pentru transport, apropo de bicicleta rezemata de perete. O sa mai vedeti cateva intr-o fotografie ce urmeaza.

Caii reprezentau inca un mijloc de transport eficient. Echipamentul pe care militarii il tracteaza, un fel de tun sau ceva asemanator, pare foarte greu avand in vedere numarul de animale folosite.

Intr-o pauza, la soare.

Intr-o alta pauza, de data asta in interiorul a ceva ce pare o sala de clasa a unei scoli rurale.

O fotografie ceva mai oficiala. Pare o depunere a unei coroane de flori. Alaturi de cei trei soldati germani din prim-plan, gasim si soldati romani, in dreapta in plan secund.

Va spuneam de cadrul cu bicicleta, le vedeti si aici sprijinite de copacii din stanga. Interesanta pozitionarea trupei in santul de pe marginea drumului dar si vaca din extrema mijloc-dreapta din plan secund.

Un cadru realizat pe un drum la marginea unei paduri, intr-o intersectie prafuita. Vedem in centru o masina decapotabila dar si catva soldati pe motociclete.

Un portret intr-un interior de tren.

Inca un cadru realizat intr-o sala de clasa. Probabil are legatura cu fotografia anterioara. Coincid niste personaje, imaginea pare realizata din unghi opus.

De data aceasta o fotografie realizata in Bucuresti, asa cum ne indica inscriptia de pe spate. Remarcati felul special in care pozeaza militarii.

Probabil cea mai amuzanta dintre fotografii. Soldati germani intinzand rufele la uscat. Imaginea este realizata intr-un camp iar sarma de rufe este agatata intre doua camioane. Prajina pe care o tine soldatul din centru imgini ajuta la stabilitatea intregii constructii.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem deja nenumarate fotografii realizate de germanii detasati in Bucuresti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Probabil sunt suficiente pentru a realiza o expozitie decenta. Astazi suntem in masura sa completam setul cu inca trei piese.

Prima imagine arata mai degraba a fotografie de familie. Vedem patru militari nemti, un militar roman si cinci civili. Pe spatele fotografiei este notat “Bukarest Dr. Ellenbiyen 24.07.1941″. Nu se conosc locul exact al fotografierii sau identitatea autorului.

A doua imagine este si cea mai interesanta. Este realizata in Piata Universitatii la intrarea pe actuala strada Toma Caragiu. Fanfara este formata din soldati romani si se afla in deplasare cu directia spre Biserica Rusa. Pe fundal in stanga vedem statuile de la Universitate iar in centru in departare cladirea Ministerului de Razboi (cladirea ce are cupola). Fotografia este datata 22.07.1941, autor necunoscut.

A treia imagine este realizata tot la Universitate dar la intersectia dintre Bd. Balcescu si strada Batistei (denumirile actuale). Vedem cladirea “Creditul Minier” ce exista si astazi. Fotografia nu este datata dar poarta stampila laboratorului unde a fost developata “Photographische VergroBerung PHOTO-KAGEE-Charlottenburg 652 Kantsrasse 21″. Imagine cu autor necunoscut

_________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem iar parte de o fotografie in exclusivitate. Este o imagine realizata de un militar german detasat la Bucuresti si surprinde unul din momentele dramatice prin care a trecut capitala. Operatiunile de salvare de la ruinele celebrului bloc Carlton, cazut in timpul cutremurul din 1940.

Blocul Carlton se afla intre Universitate si Romana, la intersectia Bulevardului Nicolae Balcescu cu Strada Ion Campineanu. Cu cele 14 etaje, devenise o mandrie a orasului. Avea la parter o sala de cinematograf devenita foarte rapid loc de promenada iar apartamentele erau ocupate de oameni mai cu stare. Fusese inaugurat de curand dar cu toate acestea nu a rezistat puternicuui cutremur. Tragedia a fost majora, numarul victimelor fiind urias. Din cei aproape trei sute de locatari au supravietuit o mana de oameni.

In fotografie vedem o scena in care echipele speciale debaraseaza inca molozul de la fata locului. Probabil imaginea este realizata la cateva zile dupa cutremur. Imi imaginez ca mormanul de daramaturi ar fi trebuit sa fie mult mai mare in perioada imediat urmatoare. Vedem mai multe categorii de  salvatori. De la civili, pompieri si pana la soldati. Probabil trebuie sa fie si un grup de legionari, marturiile spun ca si ei au ajutat la operatiunile de salvare. In dreapta imaginii vedem doi pompieri ce cara o targa cu resturi probabil umane pe rampa unui camion. Privind in detaliu, observam ca pompierii poarta masti albe medicinale.

In 1956 terenul ramasese inca neconstruit. Blocul de acum ce are la parter un fel de cazino sau sala de jocuri de noroc electronice, a fost construit mult mai tarziu.

Zona Carlton in 1956 si in 2008

Carlton inainte de cutremur

_________________________________

Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

Avem o noua perspectiva asupra Bucurestiului aflat sub ocupatia germana din timpul primului razboi mondial. Raiden ne trimite o noua imagine realzata in preajma anului 1918. Suntem la intersectia Calea Victoriei cu Bulevardul Elizabeta, cu vedere spre Cismigiu.

Probabil fotografia surprinde finalul unei manifestatii sau defilari asemanatoare cu cea dintr-o imagine mai veche. Vedem in prim plan un fel de politist cu un ecuson enorm (nu stiu daca este neamt sau roman) gata sa se ia la harta cu fotograful, o multime de soldati germani in dreapta, in fata Casei Armatei (ii recunoasteti dupa coifurile cu “varf” caracteristice armatei imperiale) dar si multi localnici stationati sau in trecere, cu copii cu tot. Pe terasa Casei Armatei se intampla ceva. Putem vedea sodati aliniati ca de parada.

Pe bulevardul Elisabeta se pot observa linii de tramvai, deasupra se vad si liniile electrificate ale acestuia. Primul tramvai electric din Romania a fost inaugurat in anul 1894 cu o ruta intre Cotroceni si Obor. Logica spune ca ceea ce vedem in cadrul nostru este prima linie de tramvai electric fotografiata la 14 ani de la inaugurare.

Raiden publica in doua episoade imagini inedite cu bombardamentele din Bucuresti din anul 1944. Aici si aici.

Raiden ne trimite o imagine din arhiva familiei. Este vorba de bulevardul Elizabeta cu cladirea Primariei Bucurestiului in prim plan. Fotografia dateaza din 1918 din timpul ocupariei germane, atunci cand in sediul primariei se instalase Comandamentul Militar Imperial German.

Ca o coincidenta ciudata, azi am gasit aceasta fotografie. Saptamana viitoare se implinesc fix 65 de ani de cand a fost realizata. Ceea ce vedeti sunt cateva zeci (poate chiar sute) de militari germani de rang inalt parasind capitala sub escorta Armatei Romane. In fundal vedem cladirea Ateneului Roman distrusa de bombardamentele germane.

Dupa cum probabil cunoasteti, Bucurestiul a fost bombardat in doua randuri. Prima data de catre aviatia americana in primavara lui 1944 si apoi de germani in perioada 24-26 august 1944 ca raspuns la evenimentele din 23 august 1944. Fotografia este realizata dupa 26 august, armatele germane fiind considerate in mod oficial ostile.

Imaginile cu Ateneul Roman bombardat sunt foarte rare. Cred ca mai exista doar una singura pe internet. Cu toate ca este o fotocopie nu de cea mai buna calitate, cateva detalii sunt remarcabile. Soldatii germani se afla intr-o oarecare dezordine, tristi si ingandurati. Fiecare isi cara haina si propriul geamantan. In partea dreapta sa vad si doi soldati romani ce escorteaza grupul, probabil sunt mai multi dar in afara cadrului.

Nu am stiut ca si restaurantul Cina a fost afectat de bombardamente. Se vad urmele de flacari la ferestrele dinspre strada.

Pentru cei interesati de detalii istorice sau alte cateva imagini. Click aici si aici. Iar despre 23 August, sarbatoarea nationala, aici.

Fotografiile făcute de nemţi în Bucureştiul anilor 40 sunt deja un never ending story. Am găsit o noua serie de imagini interesante. Realizate undeva in perioada 1941-1944 fotografiile au o doza importanta de subiectivitate. Ele prezintă oraşul asa cum este, nici mai urat, nici mai frumos decât in realitate. Spre deosebire de cărţile postale din acea perioada pe care le putem suspecta de o uşoara cosmetizare.

Casa Armatei intr-o zi aglomerata.

Cred ca intersecţia de la Casa Armatei a fost de-a dreptul fascinanta pentru soldaţii germani. Aproape ca nu exista serie de fotografii ce sa nu includă o imagine de aici. Detaliile sunt foarte interesante. Avem în mijloc un microbuz fără uşi, probabil, folosit pentru transportul în comun. Absenta uşilor facilita un acces mai rapid pe locurile călătorilor.

Detaliu - microbuz fara usi folosit pentru transportul in comun.

Primul dintre autobuze este aflat în staţie. Pe trotuar, in mijloc-dreapta, găsim câţiva bucureşteni într-un rând ghidat de un cordon de direcţionare. In extrema dreapta a fotografiei vedem doi militari germani în uniforma. Prezenta obişnuita în acele vremuri.

Detaliu - o mica coada in statia de autobuze.

Detaliu - militari germani la pas prin Bucuresti.

Piata Universitatii cu statuia lui Bratianu in mijlocul rondului.

In Piaţa Universităţii trona impunătoarea statuie Bratianu iar pe fundal lipseste Blocul Carlton cazut la cutremurul din 1940.

Piata Universitatii in anii 1940.

Din unghiul acesta Piata Universitatii este aproape neschimbata.

Biserica Rusa

Statuia Aviatorilor si o mica parada militara.

Piata Teatrului

Probabil undeva in zona Unirea.

Gasesc destul de greu identificabil acest loc. Singurul indiciu ar fi reclama din centrul imaginii pe care scrie “Auto Garajul Unirea”. Interesant este ca aproape toate cladirile din fundal sunt distruse sau se afla in paragina, asa cum se vede si in detaliul de mai jos.

Detaliu - Auto Garajul Unirea

Detaliu - cladiri aflate in stadiu avansat de degradare.

Sigur, orice ajutor in identificarea acestei locatii, este binevenit.

Blindate germane langa Arcul de Triumf la 1 decembre 1940

Colecţia mea s-a mai îmbogăţit cu patru noi imagini realizate de militari germani în Bucureşti. Daca astăzi la 1 decembrie sărbătorim ziua naţionala, la 1 decembrie 1940 (asa cum sunt datate imaginile) singura sărbătoare o reprezenta defilarea blindatelor naziste prin capitala.

Este interesant ca fotografiile sunt facute cu mai bine de 6 luni inaintea intrarii Romaniei in razboi. Teoretic în 1940 inca ne pastram neutralitatea dar se pare ca nemtii erau deja aici.

Sediul primariei din Banu Manta

Soldatul german a făcut o mica plimbare prin oraş şi a fotografiat diverse locuri spre propria-i amintire. In imaginea de mai sus vedem clădirea primăriei sectorului 1 din Banu Manta. Intre timp au mai apărut ceva blocuri în partea dreapta.

Piata Palatului cu statuia lui Carol I in fundal

Piata Palatului este animata ca de obicei. In fundal vedem aripa inca in constructie a palatului regal iar in dreapta statuia lui Carol I.

Bulevardul Kiseleff cu vedere spre Arcul de Triumf

In imaginea de mai sus vedem un Kiseleff fara trafic. Ma duce cu gandul spre strada unde am copilarit. Masinile erau atat de putine incat puteam desena un teren de tenis si puteam juca cateva set-uri pana sa ne deranjeze cineva. Este interesanta inaltimea copacilor, sunt aproape jumatate din inaltimea lor de azi.

Armata sovietica intrand triumfatoare in Bucuresti, august 1944.

Asa au intrat rusii in Bucuresti. In camioanele acelea sunt 45 de ani de saracie, crime, tragedii, vieti distruse si sperante spulberate. Plus inca 20 de ani de tranzitie, hotie, smecherie, manelisme si prostie. Vad cativa localnici entuziasmati. Saracii, nu stiau ce ii asteapta.