“Boom in Bucharest” sta scris pe spatele acestei fotografii. Este vorba de inca o imagine de presa realizata de data aceasta de United Press International la 21 mai 1960. Ce vedeti este strada Ion Campineanu (zona Sala Palatului) cu vedere spre celebrul bloc turn.

“Boom in Bucharest” is written on the back of this photo. This is another press image this time taken this time by United Press International on 21 May 1960. What you see is Ion Campineanu Street (the area of Sala Palatului (Palace Hall)) with a view to the famous tower block.

Textul complet ce insoteste imagine este urmatorul:

The full text accompanying the image is the following:

“Boom in Bucharest – Bucharest, Rumania: Rising to completion, this new housing project is a Communist showcase at Bucharest, Romania. Made up of seven apartment blocks set around a central congress and music hall, the project is a part of an ambitious government plan to overcome Bucharest’s serious housing shortage by building 100,000 apartments in the next five years. Credit line (UP I PHOTO)”

Ce ar mai fi interesant este un detaliu in fundal. Pe Ion Campineanu, la capatul vizibil, in partea stanga a cadrului, dupa blocul de caramida rosie existent si astazi, se mai afla o cladire cu doua sau trei etaje alaturi de un cos inalt de fum. Cladirea aceea, astazi disparuta, pare ca se afla amplasata pe spatiul unde acum se afla o parcare. Ar fi interesant daca stie cineva mai multe amanunte despre istoria ei. Detaliu mai jos.

Another element of interest is a detail in the background. On Ion Campineanu Street, at the visible end, on the left side of the photo, beyond the red brick block of flats that exists to this day, there is another two- or three-storey building with a high funnel. That building, now gone, seems to be located where a parking lot is now. It would be interesting if somebody knows further details about its history. A detail below.

UPDATE! - Cladirea in cauza pare a fi centrala termica a vechiului Teatru National disparut dupa bombardamentele din razboi. Daca este asa, este uimitor cum anexaaceasta a supravietuit inca cel putin douazeci de ani. Atasez cateva fotografii relevante.

UPDATE! – This building seems to be the heating plant of the former National Theatre destroyed by bombing during the war. If this is so, it is amazing how this annex survived for at least another twenty years. I attach a few relevant photos.

(thx Dan & Raiden)

Se pare ca noutatile se tin lant in ultima perioada. Am descoperit o fotografie – document uimitoare realizata de Mihai Gadinceanu ce surprinde momentele premergatoare demolarii bisericii Sf. Vineri din piata cu acelasi nume aflata in Bucuresti. Este un document important in contextul in care momentul a fost foarte putin fotografiat, aproape deloc. Mai exista o imagine a lui Andrei Pandele realizata de undeva de la sol din multime si cam atat. Riscurile celor ce fotografiau aceste actiuni erau uriase, porneau de la confiscarea aparatelor de fotografiat pana la arestari.

It seems that news comes one after another. I have discovered an amazing document photograph taken by Mihai Gadinceanu which captures the moments immediately before the demolition of the Sf.Vineri Church in the square bearing the same name in Bucharest. It is an important document as the event was very little photographed, if at all. There is another image of Andrei Pandele taken from somewhere from the ground and that is about everything. The risks taken by those who photographed such actions were huge, starting from the seizure of the photo cameras up to arrests.

Daca trec in revista cateva dintre amintirile din copilarie (am locuit la mai putin de 100 de mertri de biserica iar disparitia acesteia a fost un eveniment intens comentat de vecini), ceea ce vedem trebuie sa fie un cadru realizat cu cel putin o zi inaintea demolarii efective. Cateva zile a domnit o stare de confuzie, zvonurile se tineau lant. Ori ca o demoleaza, ori ca o muta, ori ca demoleaza doar anexele, soarta bisericii parea inca nehotarata. Certitudinea a venit curand in momentul in care cele doua turle au disparut distruse in miez de noapte.

If I consider some of my childhood memories (I lived at less than 100 meters away from the church and its disappearance was heavily commented by neighbours), this must be a photo taken with at least a day before the effective demolition. For a few days there was confusion, rumours would come one after another. Some said it was going to be demolished, others that it was going to be moved, others said only the annexes were going to be demolished, the destiny of the church was still undecided. Certainty came soon, when the two steeples disappeared as they had been destroyed in the middle of the night.

Procesul s-a desfasurat cu tot dichis-ul. Au fost oameni ce au protestat, postandu-se in fata buldozerelor, momente rapid rezolvate de militienii aflati in zona. Demolarea a fost amanata cateva ore de o defectiune tehnica presupusa a fi providentiala cand la prima lovitura asupra coloanelor ce sustieau bolta intrarii, aceasta avea sa rupa in cadere un furtun de presiune al sistemului hidraulic al cupei excavatorului ce participa la operatiune. Lucrarile au fost sistate, spre uimirea asistentei din ce in ce mai numeroasa. Dupa demolare, ironic, avand loc intr-o vineri, a inceput sa ploua, lucru ce a alimentat si mai mult imaginatia celor de acolo, dovada a unor lacrimi divine. Saptamani la rand zona s-a aflat intr-un pelerinaj continuu. Oameni recuperau caramizi, bucati de ornamente, diverse pietricele, cioburi sau alte resturi din corpul bisericii spre a le pastra drept amintire. Am avut si eu o astfel de caramida dar s-a pierdut in urma unei mutari fortate.

The process unfolded by the book. There were people who protested, posting themselves in front of the bulldozers and this was quickly put an end to by policemen in the area. The demolition was postponed for a few hours because of a technical malfunction which people supposed to be providential. The entrance vault fell when the columns supporting it were taken down and it broke a pressure hose of the hydraulic system of the excavator bucket. The works ceased to the amazement of the increasingly numerous public. After the demolition which ironically enough, took place on a Friday, it started raining and fuelled even more the public’s imagination, [this was] a proof of divine tears. For weeks on row the area turned into a pilgrimage site. People would recover bricks, pieces of ornaments, various cobbles, broken glass or other debris from the body of the church as keepsake. I myself had such a brick but it was lost when we were forced to move out.

Revenind la fotografie, se pare ca este realizata de undeva de la inaltime. Probabil de la etajul complexului comercial ce se afla inca in constructie, pe locul tribunalului demolat cu ceva timp in urma. Cadrul este realizat cu vedere spre Calea Calarasilor, sosea ce trecea prin stanga bisericii, in fundal in fotografia noastra. Vedem in partea dreapta anexele si casele din jur ce sunt aproape demolate, excavatoare si camioane lucrand la indepartarea molozului. Pe acoperisul bisericii vedem cativa muncitori ce studiaza modalitatile de demolare ale turlelor. Ele au fost demolate primele, corpul cladirii a cazut dupa cateva zeci de ore. In fata intrarii se afla un numar de douazeci si ceva de oameni. Lucratori responsabili de demolare, aflati intr-o oarecare pauza sau mini-sedinta. Ferestrele din partea dreapta sunt deja demontate. Prin prima dintre ele (numarand de la intrare) si prin corespondenta ei din partea opusa aveau sa treaca niste cabluri de otel ce sa ajute la sectionarea peretilor. In fotografia lui Andrei Pandele cablurile se vad deja montate. Exista o tehnica in vremea respectiva ce presupunea legarea unu cablu de otel intre doua excavatoare, cablu ce sectiona peretii cladirilor prin forta de tragere a utilajelor.

Coming back to the photograph it seems that it was taken at a height somewhere. It was probably on the second storey of the general store still under construction, on the place of the tribunal which had been demolished a while before. The photo was taken with a view to Calea Calarasilor, a road on the left of the church, in the background of our photograph. On the right side we can see the annexes and the houses around which are almost demolished, excavators and lorries used for debris removal. On the roof of the church we see some workers considering the ways to demolish the steeples. They were the first to be demolished, the body of the building fell tens of hours afterwards. In front of the entrance there are twenty-odd people – workers in charge with the demolition, in a sort of a break or a mini-meeting. The windows on the right side are already taken apart. Through one of them (counting from the entrance) and through its corresponding window on the opposite side steel cables would pass to enable wall sawing. In Andrei Pandele’s photograph the cables are already in place. Back then there used to be a technique according to which a steel cable had to be tied between the two excavators, this cable would seesaw the walls of the buildings through the pulling force of the machines.

In fundal, pe Calea Calarsilor dar si in fata-stanga pe strada Sf. Vineri, vedem gardul de protectie ce delimiteaza santierul. Tin minte ca acest gard a fost instalat cu saptamani bune inaintea demolarii cand inca zvonurile sustineau ambele variante. Atat demolarea bisericii cat si o eventuala mutare a ei.

Mai multe despre biserica Sf. Vineri si despre demolarea ei gasiti la urmatoarelel link-uri [link], [link]

In the background, on Calea Calarsilor but also in the foreground on the left side on Sf. Vineri Street we can see the protection fence marking the limits of the construction site. I remember that this fence was set up a few weeks before demolition when there were still rumours about the two possibilities, namely both the demolition of the church and a possible movement of it.

More about Sf. Vineri Church and its demolition can be found at the following links [link], [link]

Daca tot am vorbit despre statuia lui Lenin si despre ultima zi a ei pe soclu, fotografia de mai sus se potriveste excelent. Este vorba de coperta prestigioasei reviste Der Spiegel din august 1964 ce anunta un amplu reportaj despre relaxarea politicilor sovietice in tarile din blocul estic al Europei. Fotografia exprima foarte bine intreaga idee. Avem un Bucuresti curat si aerisit, cu o gasca de tineri relativ occidentalizati a la John Travolta – Grease, alaturi de doua dintre cele mai importante simboluri sovietice din capitala: statuia lui Lenin si Casa Scanteii.

Since we have talked about Lenin’s statue and its last day on the pedestal, the photograph above fits perfectly. It is the cover of the famous magazine Der Spiegel of August 1964 announcing an extensive feature report on Soviet policy relaxation in the Eastern Bloc countries. The photograph illustrates the entire idea very well. We have a clean and spacious Bucharest, with a group of relatively Westernized, John Travolta – Grease – like young people next to the most important Soviet symbols in the capital: Lenin and Casa Scanteii.

PDF cu intregul material, aici.

Ceea ce vedeti este o imagine surprinsa in timpul paradei militare ce a avut loc cu prilejul implinirii a 10 ani de la celebrul 23 august 1944.  Trupele aflate in defilare fac parte din regimentele sovietice ramase pe teritoriul Romaniei, garantie a derularii etapelor necesare implinirii idealurilor comuniste spre care ne indreptam cu hotarare.

Here is a photo taken during the military parade on the 10th anniversary of 23 August 1944. The marching troops are part of the Soviet regiments that remained in Romania as a guarantee to going through the stages necessary for fulfilling the Communist ideals we would determinedly make our way to.

Imaginea este una de presa realizata la comanda Keystone Press Agency cu sediul in Viena si reprezentante in Londra si New York.  Imaginea este insotita de urmatoarea explicatie:

This is a press image commissioned by Keystone Press Agency with head offices in Vienna and with offices in London and New York. The image is accompanied by the following note:

“Tenth anniversary of  Rumania’s  liberation !!! – On August 30th 1944 the troops of Malinowskij’s “Third Ukrainian Front” occupied Bucharest. On occasion of the Tenth anniversary of Rumania’s Liberation a military parade took place recently in Bucharest displaying the Force now in service. Keystone-Eastern service-photo shows: Marching past in front of the official tribune on occasion of the 10th anniversary. (Please credit Keystone – Vienna).”

Am gasit un set de imagini ce par a ilustra evenimentele de la una din manifestarile comuniste timpurii. Initial am crezut ca sunt realizate prin anii 50 dar sunt elemente ce ma determina sa le plasez in 1940 sau un pic mai devreme.

Nu am multe date in afara de “ce se vede”. Fotografiile sunt realizate probabil in Targoviste daca este sa tinem cont de sigla fotografului aplicata pe spate “Studio Color – Elena Andreescu – Targoviste” dar nu este exclus si scenariul in care acesta s-a deplasat in alta localitate. Singurele elemente ce sustin o datare apropiata de anii 40 se regasesc in imaginea de mai sus. Este vorba de camionul ce participa la defilare ce este unul nemtesc (sigla Mercedes de pe radiator) dar si de uniforma militarului aflat cu spatele ce este usor identificabila ca fiind una de inspiratie germano-imperiala folosita in Romania in timpul domniei lui Carol al doilea (1930-1940). Sigur, rationamentul meu poate fi gresit asa ca astept opiniile voastre. Totusi pe portiera camionului vedem un afis tematic pe care se citeste foarte clar data de “1 Mai” asa ca ocazia evenimentului este usor de stabilit.

Trebuie sa remarc modestia manifestatiei, arata exact ca o parada saracacioasa de provincie. Amuzante sunt si alaturarile de simboluri: avem un militar carlist, o manifestatie socialista ce foloseste un camion german pe al carui platforma se afla o butaforie a unei sonde petroliere decorata cu steaguri sovietice iar mai tarziu o sa vedem copii ce defileaza cu steaguri americane si britanice. Chiar si defilarea prin fata bodegii “Dealul Zorilor” asa cum citim pe firma cladirii din fundal-dreapta, subliniaza amuzamentul situatiei.

Manifestatia continua cu niste domni imbracati la “patru ace” ce se deplaseaza prezentand un steag sovietic si o pancarta cu text indescifrabil. Se pot vedea mai multe dintre elementele din fundal. In cladirea din spate se afla o brutarie “de lux” iar audienta este formata preponderent din femei de diferite varste si copii.

Urmeaza muncitorii ce afisaza portrete ale lui Friedrich Engels si Stalin alaturi de lozinci potrivite: “Traiasca femeile muncitoare TARANCE si INTELECTUALE in lupta pentru MARIREA PRODUCTIEI”, “Jos specula. Sa marim productia. Sa creiem COOPERATIVE”, precum si altele indescifrabile.

Copii cu steaguri sovietice, americane si britanice. Imaginea aceasta poate plasa actiunea undeva dupa terminarea razboiului, mai aproape de 1945-1947. In fundal se intampla si alte lucruri interesante. O parte din gura casca au ocupat locuri ideale pe acoperisurile caselor din vecinatate.

Un grup de intelectuali. Par ceva mai de soi in comparatie cu cei de pana acum.

Portretul de propaganda al lui Stalin condimenteaza potrivit manifestatia.

Diversi lideri. Ar fi interesant daca reusiti sa identificati pe cineva.

O parte din liderii de mai devreme aflati intr-un grup mai larg.

Liderii iau rand pe rand cuvantul. Remarcati steagul sovietic alaturi de cel american afisate pe fundal.

Aceasta ultima fotografie pare scoasa din context. Nu stiu daca este vorba de o alta manifestatie dar tema si fotograful se pastreaza.

_________________________________________________________
Drepturi de autor si preluare

Acest material se poate prelua liber pentru orice fel de utilizare, exceptand utilizarea comerciala. Singura conditie o reprezinta mentionarea sursei.

Donatii

Muzeul de Fotografie reprezinta o initiativa independenta realizata in scopul de a pune in valoare si de a aduce la cunostinta publicului subiecte si materiale fotografice deosebite. Daca va place, puteti sa ne ajutati sa mergem mai departe. Suportul financiar este foarte important atat pentru costurile de intretinere ale acestui site cat si pentru noi achizitii. Statisticile arata ca suntem urmariti de un public numeros, chiar si sumele mici sau foarte mici devin importante in acest context. Daca vrei sa ajuti, afla aici cum poti sa o faci.

De fiecare data pe sfarsit de decembrie, cam cu doua-trei zile inainte sa ne imbrancim pentru cumparaturile de sarbatori, ne aducem aminte de zilele din decembrie 1989 si de curajul unor oameni fara de care nu am fi fost ce suntem acum. Muzeuldefotografie.ro, fiind in ton cu vremurile, a asteptat aceasa ocazie si cifra rotunda pentru a va prezenta cateva fotografii realizate de Laurentiu Galmeanu in ziua de 21 decembrie. Unele dintre ele sunt cunoscute iar altele sunt prezentate in premiera. Probabil cei ce au fost acolo in acea dupa-amiaza se pot recunoaste. Ar fi interesant sa aflam povestile lor, istoria acestei zile si relatarile martorilor oculari. Este de mentionat faptul aceste imagini sunt printre putinele, daca nu chiar singurele realizate in ziua de 21 decembrie 1989. Majoritatea fotografiilor din timpul revolutiei au fost realizate dupa aceasta data.

Pe mine m-a prins revolutia fiind copil. Nu pot sa spun ca i-am inteles subtilitatile. Imi aduc aminte de un aparat de radio de buzunar de la care puteam sa ascult Vocea Americii, evident nu pentru comentariile politice ci pentru muzica “occidentala” din pauze. Asa am ascultat pe 18 decembrie primele inregistrari cu evenimentele din Timisoara. Auzeam “Jos Ceausescu!” si povestea steagului gaurit, lucru destul de socant pentru acele vremuri. In 21 mi s-a interzis sa ies din casa. Locuiam prea aproape, la zece minute de Universitate. Pe la pranz a venit fratele meu cu vesti. Tocmai fusese sa faca niste fotografii in piata ajutat de un vecin. Ne povestea lucruri uluitoare: oameni multi, tab-uri, proteste. Rapid, a developat si copiat filmele in laboratorul pe care il aveam instalat in pivnita. Dupa o ora si ceva vedeam probabil primele fotografii ale revolutiei realizate in Bucuresti. Chiar daca este greu de inteles acum, riscurile lui Laurentiu au fost uriase. Vroia sa isi rada barba pentru a nu fi recunoscut cu usurinta. Vazuse un cameraman ce filma de pe Intercontinental si presupunea ca este on om al securitatii. In 21 inca nu se stia deznodamantul evenimentelor. Daca regimul ar fi ramas in picioare, probabil pentru cei prezenti in piata repercursiunile ar fi fost dintre cele mai aspre.

Privind fotografiile de mai jos, descoperim inevitabil lucruri demne de remarcat. Printre ele s-ar putea numara si caracteristicile sociologice ale revolutionarilor. Gasim toate categoriile de varsta, gasim minoritatile ce se aduna de fiecare data la inghesuiala, reprezentanti din ambele sexe dar si variate categorii sociale. Vedem cativa ce activeaza zgomotos, multi altii “gura casca” dar probabil ii vedem si pe instigatori sau securistii aflati sub acoperire.

Astept comentariile voastre, astept mai ales martorii oculari. Ar fi interesant sa gasim oameni ce pot sa spuna “eu sunt in fotografia asta” sau “il cunosc pe omul asta”. Nu vom elucida misterele revolutiei din 89 dar macar vom afla povestile celor implicati. Have fun.

Bond… James Bond, aici versiunea trecuta de prima tinerețe. Oricum nu-i Coasta de Azur ci drumul spre Mamaia, nu-i nici vreun Shell ci doar un amărât de Peco. Dar mașina… ehe, mașina cred că ar fi valabilă și astăzi. Proprietarul, alb ca varul, își cantăteșe atent mandria dar și pasul și privirea. Ai noștri stau ca la mașini străine. E un eveniment serios, nu glumă. Fotografia a fost găsită de Florin Bondrilă pe un negativ cu imagini de vacanta, negativ achizitionat din târg. Data si autorul sunt necunoscute.

Gasim prin intermediul lui Florin Bondrila un nou instantaneu din preistora Epocii de Aur. Blocul ONT de pe Magheru este imbracat in haine de duminica, probabil cu ocazia unui 1 Mai sau o alta sarbatoare asemanatoare.

Pe cladire sunt noua portrete. Cel mai important dintre personaje este, evident, pe mijloc. Pare ca este vorba de Petru Groza, Presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale (practic presedintele tarii) in perioada 1952-1958. Probabil fotografia este realizata in acelasi interval. Interesant este ca in stanga lui Groza este un alt viitor presedinte, Chivu Stoica. A fost Presedintele Consiliului de Stat (adica seful statului) imediat dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej din 1965 pana in 1967. Stoica a fost urmat de Ceausescu.

Avem o noua exclusivitate. Imaginea de mai sus este printre putinele, daca nu chiar singura ce prezinta Hotelul Intercontinental si varianta initiala a Teatrului National aflate inca in faza de constructie. Imaginea este realizata in anul 1970 de Pompiliu Galmeanu.

Etajele superioare ale hotelului nu fusesera inca ridicate iar “palaria teatrului” se afla in stadiul de finisare. Accesul in piata pare complet blocat iar statia de troleibuz din prim plan in mijloc pare a fi amplasata pe viitoarea gura de acces in pasajul subteran din apropierea palatului Sutu.

Teatrul Ion Dacian nu exista la acea data iar in locatie par a avea loc demolari. Puteti apropia zona respectiva cu ajutorul aplicatiei de mai jos.

Dupa finalizare, Intercontinentalul, singurul hotel de 5 stele, probabil cea mai inalta si moderna cladire a acelor vremuri si intreaga Piata a Universitatii au devenit rapid un simbol al Bucurestiului. Mai multe informatii despre istoria Hotelului Intercontinental, gasiti aici.

Sunt relativ rare imagnile de dupa cutremurul din 4 martie 1977. Nu foarte multi bucuresteni si-au scos aparatele de fotografiat. Cristian Malide se pare ca a fost unul dintre cei inspirati iar acum este in masura sa ne propuna inca o data imagini inedite. Avem cateva cadre din Piata Rosetti, strada Maria Rosetti, Blocul Scala, Blocul Casata, Blocul Nestor si Blocul Dunarea realizate in ziua urmatoare cutremurului, pe 5 martie 1977. Este interesant ca fotografiile surprind evenimentul la prima mana. Bucurestenii par inca agitati, sunt adunati cu miile in jurul locatiilor importante. Stirile sunt confuze, probabil printre sutele de gura-casca sunt rude disperate ale celor aflati inca sub daramaturi.  Pe strazi pare ca domneste o oarecare degringolada, in ciuda militienilor si militarilor prezenti in numar mare. Vedem camioane, macarale, excavatoare, militari si populatie intr-o miscare ce pare mai degraba haotica.

Blocul Nestor aflat pe Calea Victoriei, oarecum vizavi de Hotel Hilton, pe locul Hotelului Bucuresti. Avea la parter o cofetarie celebra.

Blocul Nestor in detaliu

Blocul Casata transformat intr-un munte de moloz, in fundal. Cladirea se afla pe bd. Magheru aproape de Mc Donald's, o vedem aici fotografiata de pe strada Tache Ionescu ce vine din Piata Amzei. Mai vedem doi militieni ce incearca sa pastreze o oarecare ordine, inconjurati de bucuresteni agitati.

Ce a mai ramas din blocul Casata, in detaliu. Semaforul inca mai functioneaza, aici pare ca este surprins pe culoarea galbena.

Blocul ce avea la parter Cofetaria Scala, transformat si el in ruine, fotogrfiat de pe C.A. Rosetti. Se vad si o parte din militarii detasati in oras.

Cladire distrusa pe strada Maria Rosetti

Cladire distrusa pe strada Maria Rosetti - detaliu.

Cladiri distruse in Piata Rosetti. In cladirea aflata inca in picioare in stanga, chiar in conditiile in care cladirea vecina este ruine, vedem o persoana curajoasa ce priveste intrega scena de la fereastra.

Cladiri distruse in Piata Rosetti la intersectia cu Str. Tudor Arghezi. De remarcat numarul civililor adunati sa priveasca operatiunile de salvare dar si militarii catarati pe muntii de moloz, in stanga.

Cladiri distruse in Piata Rosetti la intersectia cu Str. Tudor Arghezi. Hotelul Intercontinental se vede in stanga-sus.

Cladiri distruse in Piata Rosetti la intersectia cu Str. Tudor Arghezi.

In acest ultim cadru vedem Blocul Dunarea aproape distrus. O data cu el a fost demolata si biserica Enei aflata in dreapta. In stanga vedem o parte din cladirea Universitatii.

Mai multe detalii despre cutremurul din 1977 gasiti aici.

Am fost uimit cand am descoperit aceste imagini. Ele au fost realizate de tatal meu din pura intamplare. Este vorba de intersectia strazilor Sf. Vineri cu Stelea Spatarul, cu perspectiva catre piata Sf. Vineri fotografiata in 1970 si (practic din acelasi unghi) in 1982. Completand setul cu o imagine din 2009, descoperim lucruri foarte interesante.

Spun ca fotografiile sunt realizate din pura intamplare pentru ca sunt, in ambele cazuri, capete de film. Tata obisnuia sa traga “in gol” primele si ultimele cadre de pe fiecare rola pe care o folosea. Capetele aveau sanse mari sa se strice la developare, mai ales in cazul tehnologiei de atunci.

Sf. Vineri la intersectia cu Stelea Spatarul in 1970

Prima este imaginea din 1970, aproape straina pentru mine chiar daca m-am nascut, am copilarit si am trait 21 de ani pe Stelea Spatarul. Multe dintre case nu mai existau in anii 80, asa cum avem sa vedem in urmatoarea imagine. Primele doua case de pe stanga aveau sa fie inlocuite cu o piata (piata Decebal) si cu un pic parculet cu leagane. Casa (sau casele) din prim plan in dreapta, aveau sa dispara si ele, fiind inlocuite cu un fel de depozit de lazi alimentare imprejmuite cu un gard din scanduri.

Sf. Vineri la intersectia cu Stelea Spatarul in 1982

In 1982 scena pare complet schimbata. In stanga vedem gardul ce delimita piata (stiu ca se vindeau borcane pentru muraturi si alte acareturi) iar peste drum parculetul cu leagane ce a luat locul casei din fotografia de mai sus. Vedem si gardul din scanduri ce a luat locul caselor din dreapta. Scena imi este foare familiara, in parculet ma jucam mai tot timpul iar in partea dreapta, dupa gard, construisem o cazemata din ladite de lemn. Nu stiu ce s-a intamplat cu casele daramate, destul de probabil sa fi fost distruse in timplul cutremurului din 1977. Lipsesc si cateva dintre cladirile din fundal.

Daca privim fotografia in detaliu, in zona centrala in departare, se pot distinge cateva cladiri din piata Sf. Vineri. Chiar si clopotnita bisericii cu acelasi nume demolata in 1987.

Sf. Vineri la intersectia cu Stelea Spatarul in 2009

Astazi lucrurile stau asa cum stim. Piata Sf. Vineri este complet resistematizata. Demolarile s-au intins de aici pana la Timpuri Noi. Biserica nu mai exista, nici casele din fundal. Parculetul a fost invadat de buruieni, casa din extrema stanga devenita piata in anii ’80 a fost inlocuita de un magazin de birotica iar spatiul din dreapta a devenit parcare. Au aparut cateva reclame, fire si cabluri iar in fundal, blocurile comuniste domina peisajul.

Un singur lucru a ramas neschimbat, un stalp de electricitate, un fel de martor ingnorant al istoriei.

Un singur lucru a ramas neschimbat, un stalp de electricitate.

Sf. Vineri la intersectia cu Stelea Spatarul. Comparatie 1970, 1982, 2009.

Banuiesc ca sunt interesante si eventualele detalii asa ca va las sa le descoperiti singuri in hi-res-urile de mai jos. Zoom in, zoom out, etc. Iar pentru o mai buna introduce in tema trebuie sa cititi un articol excelent scris de Raiden pe rezistenta.net.

Strada Sf. Vineri in 1970

Strada Sf. Vineri in 1982

Strada Sf. Vineri in 2009

Mai avem si un bonus, doua imagini realizate din unghi opus, la aceleasi date.

Strada Sf. Vineri la intersectia cu Calea Mosilor cu vedere spre Lipscani, in 1970

Strada Sf. Vineri la intersectia cu Calea Mosilor cu vedere spre Sf. Gheorghe, in 1982

Avem o noua exclusivitate. Am gasit o panorama de prin anii 80-85. Este realizata de pe Intercontinental cu vedere spre nord-estul orasului. Sunt vizibile cladiri de la Televiziunea Romana pana la Biserica Armeneasca. Puteti vedea vechea fatada a Hotelului Dorobanti, Cladirea ASE, Strada Batistei, Foisorul de Foc dar si multe altele.

Panorama cuprinde partea de nord-est a orasului. Se vad cladiri de la Televiziunea Romana pana la Biserica Armeneasca.

Panorama este montata din sase cadre realizate probabil de fratele meu, Laurentiu Galmeanu. Am gasit negativele prin arhiva familiei, din pacate nu sunt datate. A fost o surpriza sa constat dupa scanare ca fotogramele sunt consecutive, trase in asa fel incat sa se intrepatrunda. Nu cred ca fratele meu s-a gandit la o lipire ulterioara a cadrelor intr-o singura imagine coerenta ci mai degraba a fost voia intamplarii. Oricum, o intamplare frumoasa.

Hi-res mai jos. Have fun!

Cristian Malide ne trimite noi imagini. Sunt cateva clisee realizate in Bucuresti in 1985.

Hotelul Intercontinental in 1985. La baza lui se vad panourile marcate "M" ce ascund lucrarile de la metrou.

Cladirea Teatrului National cu exteriorul nefinalizat. Inca nu sunt montate ferestrele enorme iar fatada pare ca se afla un pic mai in interior incadrata de o cusca de coloane deschisa. Macaraua ne arata ca probabil cladirea se afla inca in etapa finala a extinderii incepute in 1983.

Piata Universitatii cu statuia lui Mihai Viteazu in fundal. In spatele statuii lui Gheorghe Lazar se afla o statie de autobuz.

Biserica Rusa in 1985

Politehnica

Interior de cofetarie

Am avut un pic de timp si am mai scotocit prin negativele familiei. Rezultatele au fost neasteptate, am gasit o importanta fotografie-document. Linia de case pe care o vedeti in partea dreapta a imaginii este exact linia pe care se va construi magazinul Unirea in Piata Unirii din Bucuresti. Este vorba de strada Carol (30 Decembrie, Strada Franceza, se pare ca a avut mai multe denumiri), o strada foarte lunga se intindea de la Splai pana la Calea Victoriei. O parte din ea mai exista si astazi.

Spun ca este o importanta fotografie-document pentru ca nu stiu sa existe o alta imagine ce sa prezinte in detaliu locul pe care s-a construit magazinul Unirea.

Strada Carol, locul pe care s-a construit Magazinul Unirea

Fotografia ce probabil dateaza din ’50-’55 anii 60, este realizata de la intersectia strazilor 30 Decembrie cu Negru Voda, conform denumirilor stradale din 1963 (Carol cu Negru Voda, conform denumirilor din ’36). Pe fundal se vede Piata Universitatii, o aripa a spitalului Coltea dar si un bloc interbelic de pe Lipscani. In partea stanga  sunt usor de recunoscut cele doua blocuri moderne dintre Lipscani si Halelor.

Probabil cea mai interesanta constructie  este cladirea cu acoperisu- cupola aflata in centru-stanga. Am regasit-o intr-un cadru general mai vechi, se afla la intersectia strazilor Carol cu Spaniola (conform denumirilor din ’36)

Cladirea cu acoperis cupola atat in fotografia realizata de tatal meu, cat si intr-un cadru general mai vechi furnizat de Radu Olteanu.

Strada 30 Decembrie (str. Carol in perioada interbelica, Str. Franceza in denumirea de astazi), punctul de statie si unghiul camerei pe o harta din 1963. Harta prin amabilitatea rezistenta.net.

Str. 30 Decembrie (Carol, Franceza), punctul de statie al camerei si unghiul aproximativ.

Mai jos gasiti si o varianta hi-res a originalului. Zoom in, zoom out, pan, you know the story.

Cei de la Bukes Blog pubica in trei episoade, imagini foarte interesate din 1985. Fotografiile sunt realizate de John Squier cu ocazia unui tur in Europa de est. episodul 1, episodul 2, episoul 3.