Dacă se întâmplă să vă aflaţi la Reykjavik în Islanda… vă invit la o expoziţie foto. În cadrul Festivalul Internaţional de Film ce se ţine în acest oraş , voi expune o serie de portrete cu oameni din cinematografia românească.

mai multe pe blog Alex Galmeanu

Expoziţie de fotografie pe faţadă FNAC de pe B-dul Constituţiei din Sevilia, Spania. Foto: AG

Uneori, faţadele marilor magazine de produse electronice, pot găzdui expoziţii fotografice. Aşa se întâmplă şi în cazul FNAC din Sevilia. Sigur, s-au mai văzut expoziţii în exterior sau pe faţade, dar modul elegant şi totodată vizibil în care este realizată această expunere cred că merită un pic de atenţie.

Afișul expoziției. Foto: AG

În cazul de faţă este vorba de o serie de fotografii realizate de Aitor Lara, având ca subiect scene de culise realizate cu ocazia spectacolelor de coridă din Sevilia. Fotografiile sunt de altfel adunate şi într-un volum numit “Maestranza”, ce se găseşte de vânzare în schimbul a 35 de euro la magazinul “Plaza del Torros de la Maestranza” din acelaşi oraş.

Albumul "Manestranza", de vânzare la "Plaza del Torros de la Manestranza" din Sevilia. Foto: AG

Despre carte se mai spun următoarele:

“This work in the Bull Ring of Seville, consists of photographs which are a part of a project undertaken in 2001 titled the Real Maestranza de Caballeria of Seville. The spring festivals of Seville change the Maestranza into one of the most important bull fight events. Many visitors join the Seville citizens to attend these bull fights.
These photographs capture the interior world of the bullring, background scenarios and situations at the bullfights, but are not actually a part of them. This group of images wants to show the people who work inside the bullring and also those who come to enjoy the spectacle.
The project shows certain trades and crafts, which pertain to a world very proud of its art that belongs to the past as well as to the present.”

Pagini din același album. Foto: AG

Așa că dacă aveți drum prin Sevilia…

Ileana Sonnabend by Andy Warhol. Se spune că Andy Warhol ar fi realizat portretul în schimbul unei piese de mobilier ce aparținea Ilenei, Warhol fiind la randul lui un colecționar împătimit.

Ileana Sonnabend se numară printre cei mai importanți promotori de artă contemporană ai lumii. A deschis galerii în New York și Paris, a promovat artiști ca Jackson Pollock, Robert Rauschenberg, Roy Lichtenstein și Andy Warhol și și-a construit o impresionantă colecție personală, estimată astăzi la un miliard de dolari, ce este expusă în marile centre artistice ale lumii. Este totodată și unul dintre mulții români cu performanțe mondiale pe care îi prețuim mult prea puțin.

Ileana Sonnabend (Schapira) s-a născut în București in 1914 iar tatal ei, businessman de succes, a fost consilier financiar al Regelui Carol al II-lea. Ea va pleaca în 1935 la Paris si apoi va emigra la New York în 1941. În 1957 își va deschide prima galerie la New York unde expune lucrări de Piet Mondrian, Jackson Pollock, Jasper Johns, Robert Rauschenberg. Promovează arte noi ca Neo-Dada si Pop Art, expunand lucrari ale lui Roy Lichtenstein, Andy Warhol, Claes Oldenburg si James Rosenquist). În 1962 deschide o nouă galerie în Paris unde va expune artiști americani dar și tineri europeni. În 1970 va deschide o alta galerie la New York, de data aceasta în SoHo și iși va face un obicei din a promova noile forme de artă (Minimalism, Arte Povera, Conceptual Art, performance, Transavanguardia, Neo-Expressionism, Neo-Geo, new photography) atât pe scena americană cât și pe cea europeană.

Philip Haas (n.1954) - "Winter" - The Sonnabend Collection. Fotografiat la Guggenheim Veneția în cadrul expoziției: "ILEANA SONNABEND: AN ITALIAN PORTRAIT" (foto:AG)

După moartea Ilenei, o parte dintre lucrările aflate în Colectia Sonnabend au fost tranzactionate în două licitații ce au însumat vânzări de 600 milioane de dolari. Eveniment ce este considerat “the largest private sale of art ever (NY Times)”

Bernd and Hilla Becher, serie expusa la Guggenheim Veneția în cadrul expoziției: "ILEANA SONNABEND: AN ITALIAN PORTRAIT" (foto:AG)

În perioada aceasta, pană în octombrie, dacă aveți în plan să vizitați Bienala de Artă Contemporană din Veneția, este bine să treceți si pe la Guggenheim. O parte din colecția Sonnanbed, cele ce au legatură într-un fel sau altul cu arta italiană, sunt prezentate în cadrul expoziției: “ILEANA SONNABEND: AN ITALIAN PORTRAIT”

Sunt de văzut lucrări de Rona Pondick, Bernd and Hilla Becher, Andy Warhol, Clay Ketter, Elger Esser, Candida Hofer, Lawrence Beck. Roy Lichtenstein, Philip Haas etc.

Expozitia “Viata unui sat elvetian la 1896″ aduce in atentia publicului, prin intermediul fotografiilor, aspecte de viata cotidiana din Elvetia rurala de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Evenimentul este organizat de Ambasada Elvetiei in Romania si Muzeul National al Taranului Roman. Vernisaj la 10 martie 2011, ora 18:00,  in sala Irina Nicolau a muzeului mai sus amintit.

Am fost zilele trecute la PS1, copilul mai mic al mult mai celebrului lui M0MA, aflat in Queens, New York. Am gasit acolo mai multe lucruri interesante, printre care si un proiect semnat Shizuka Yokomizo. O serie de portrete realizate fara interactiunea obisnuia dintre fotograf si subiect.

De obicei, atunci cand este vorba de fotografie “de studio”, adica atunci cand subiectul este anuntat ca va fi fotografiat si accepta acest lucru iar fotograful trece prin etape premergatoare precum prezentarea intentiei artistice sau aranjarea echipamentelor, exista o importanta interactiune intre artist si subiect. Aceasta interactiune poate uneori altera naturaletea celui fotografiat.

Shizuka Yokomizo isi propune sa elimine din ecuatie aceasta interactiune abordand o maniera de lucru radicala.

Totul s-a intamplat in perioada 1998-2000. Fotograful a potrtetizat necunoscuti pe care i-a invitat in prealabil sa pozeze in dreptul ferestrelor apartamentelor in care locuiau. Invitatia a fost facuta sub forma unei scrisori ce continea informatii despre proiect precum si o data si o ora atunci cand fotograful isi va instala echipamentele. La ora propusa, daca accepta sa intre in joc, subiectul trebuia sa aprinda toate luminile, sa inlature draperiile si perdelele si sa se pozitioneze in mijlocul camerei pentru a fi fotografiat.

Sedinta foto dura 10 minute. Nu exista nici o alta interactiune intre fotograf si subiect, nu schimbau o vorba si se aflau complet izolati de fereastra in sine, pentru ca toate fotografiile se realizau prin sticla ferestrei. Atat, nimic altceva, fotograful in exterior si modelul in interior. La final artistul isi aduna echipamentele iar subiectul revenea la activitatea obisnuita.

Fotografiile au fost intitulate simplu “Stranger” urmate de un numar de ordine.

Avem un nou proiect. Va invit la o expozitie foto cu un subiect interesant. Este vorba de un set important de fotografii, portrete de femei, realizate din anii ’60 pana in zilele noastre. Sunt 50 de ani de evolutie feminina surprinsa cu ajutorul aparatului de fotografiat. Putem analiza impreuna directia spre care a mers feminitatea in ultima jumatate de veac.

Selectia imaginilor, saptezeci si cinci la numar, a fost realizata din mai multe arhive. Sunt si cateva fotografii realizate de mine dar de data aceasta rolul meu este unul curatorial. O postura inedita dar foarte interesanta pentru mine.

O prima expozitie va avea loc in Constanta in intervalul 27-29 august 2010 la Teatrul National de Opera si Balet “Oleg Danovski” intre orele 9-18. Intrarea este libera. Expozitia va fi prezentata si in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti in perioada imediat urmatoare. Revin cu date concrete.

Vazuta prin lentilele aparatului fotografic – istoria poate depasi sfera unui demers stiintific formal, aparand si ca o colectie de povesti personale si subiective.

“Romania – 50 de ani de istorie la feminin” este o astfel de colectie de mici istorii personale.  Eroinele infatisate in lucrari vorbesc in maniera lor feminina despre schimbarile petrecute in societatea romanească si alcatuiesc o fresca a stilului de viata din Romania ultimii jumatati de veac. Expozitia este sustinuta de Bayer Schering Pharma in cadrul unei campanii nationale dedicate celebrarii a 50 de ani de la descoperirea pilulei contraceptive, moment care a marcat evolutia intregii societati si a contribuit decisiv la  emanciparea femeilor si afirmare a personalitatii feminine.

Vernisajul expozitiei va avea loc vineri, 27 august in foaierul Teatrului National de Opera si Balet ,, Oleg Danovski” din Constanta, in prezenta unor personalitati din domeniul medical, stiitntific si artistic. Expozitia va fi de asemenea prezentata in cadrului unei Caravane organizata de Bayer Schering Pharma in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti.

Este uimitor cum imagini realizate cu zeci de ani in urma de fotografi sau amatori ai fotografiei ramasi anonimi pot fi atat de contemporane. Accidentul, intamplarea sau viziunea fotografica, momentul mai mult sau mai putin deliberat al declansarii, aparent banalul sau fortat-interesantul genereaza imagini de o reala forta vizuala si de o eseistica deosebita. Vorbim de fotografie romaneasca. O selectie din materiale aflate in mai multe colectii private, sedimentata intr-un album de exceptie, “un eseu despre vernacular si accident in fotografie” numit PETITE HISTOIRE.

Este o aparitie pe care nu trebuie sa o pierdeti asa cum nu trebuie sa ratati nici lansarea ce are loc la Galeria Posibila (Str. Popa Petre 6, Bucuresti) 10 februarie 2010, ora 19:00.

Oana Tanase, Magda Radu, Matei Caltia, Eugen Alexandru Gustea si Nicu Ilfoveanu, critici, curatori, artisti vizuali si doctoranzi ai Universitatii Nationale de Arte, autorii acestui proiect precizeaza in comunicatul de presa: “Cartea PETITE HISTOIRE se concentreaza pe fotografia anonima din Romania, dar nu se vrea nici o istorie, nici un album nostalgic. Gandita pornind de la materiale selectate din diverse colectii, PETITE HISTOIRE se vrea un eseu proaspat, o privire actuala asupra imaginii fara autor, o carte care sa ne largeasca perspectiva fata de experiment si esec in fotografie. O serie de texte completeaza aceasta abordare si lamuresc relatia dintre gandirea contemporana si intimitatea experimentalismului fotografiilor unor amatori. De la bun inceput, proiectul a luat in seama drumuri parcurse de Tacita Dean, Martin Parr, Robert Flynn Johnson ori altii, insa particularitatea lui consta tocmai in geografia pe care productia fotografica o locuieste. Aceasta prima carte a unei serii mai ample, pe care si-o propun autorii, contribuie la intelegerea fotografiei in Romania si a unei estetici propuse de artistii contemporani. ”

PETITE HISTOIRE a aparut cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National, este publicata si distribuita de Galeria Posibila, se gaseste la Librariile Carturesti si Anthony Frost Bucuresti.

PE SCURT

Cartea PETITE HISTOIRE se concentrează pe fotografia anonimă din România, dar nu se vrea nicio istorie, niciun album nostalgic: Gândită pornind de la materiale selectate din diverse colecții, PETITE HISTOIRE e un eseu proaspăt, o privire actuală asupra imaginii fără autor, o carte care să lărgească perspectiva față de experiment şi eşec în fotografie.
O serie de texte completează această abordare, lămuresc relația dintre gândirea contemporană şi intimitatea experimentalismul fotografiilor unor amatori. Proiectul a luat în seamă drumuri parcurse de Tacita Dean, Michel Frizot, ori alții, însă particularitatea lui constă tocmai în geografia pe care această producție fotografică o locuieşte. Această primă carte deschide calea unei mai ample serii ce își propune să contribuie la înțelegerea fotografiei în România și a unei noi estetici propuse de artiștii contemporani.

PE LARG DESPRE CARTE ȘI INTENȚIILE SALE

Structurată în două părți, FOTOGRAFII și TEXTE, cartea țintește prin această brutală și inechivocă departajare să elibereze cititorul de constrângerile textului, propunându-i să își încarce propriile trăiri și emoții în momentul lecturii imaginilor eseului vizual.

Cartea de față prezintă o selecție de fotografii anonime din diverse colecții particulare din România. Selecția de imagini făcută de cei cinci autori se concentrează pe, așa cum spunea Oana Tănase în textul său “ întâlniri spontane si magice ale camerei fotografice cu realul, schite ale unei sinceritati cotidiene.” la care Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu țin să adauge: “am spune ca am urmarit articularea unui discurs la nivel vizual si conceptual despre memoria mediului fotografic, despre ce reuseste sa transmita imaginea fotografica atunci când autorul, subiectul, motivatia sau contextul s-au pierdut odata cu trecerea timpului.”.

Cele trei texte ce se alătură eseului vizual, analizează felul în care noi, privitorii, ne raportăm la imaginea anonimă, la fotografia vernaculară. “Ratacite accidental ori poate dislocate cu buna stiinta istoriei carora îi erau menite cândva sa se circumscrie, poate tocmai pentru ca au fost judecate prea aspru potrivit rigorilor calitative de a certifica un moment sau altul, …[fotografiile n.n.] “plutesc” la rândul lor astazi cu o nonsalanta usor cautata în paginile unui eseu vizual.” scrie Oana Tănase, subliniind astfel distanța parcursă de instantaneul golit de conținutul inițial, fie el intim, fie informativ și devenit conținut deschis speculației voyeuriste, ficțiunii literare. În plus, adaugă Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu în textul lor “în mod paradoxal, intervalul lung de tacere asternut între momentul apasarii declansatorului aparatului fotografic si cel în care astazi privim decontextualizat aceste imagini reuseste sa le confere o încarcatura si o profunzime nebanuite, în pofida pierderii continutului si sensului lor initial. Din aceasta perspectiva volumul de fata trateaza mai curând despre magia mediului fotografic, despre capacitatea acestuia de a genera continut, emotie si semnificatie dincolo de optiunea autorului sau de subiectul reprezentat.”

Pe de altă parte textele țin să sublinieze și bogăția de informație autentică și concretă pe care le conține fotografia instantanee. “În mai multe imagini se pot identifica elemente care vorbesc despre societatea timpului, nu doar prin intermediul informatiilor pe care le contin, ci si prin felul în care subiectii/subiectele sunt plasate în relatie cu actul fotografierii.” Deschizând astfel calea către reevaluarea fotografiei instantanee, fotografiei private, prin perspectiva arhivistică, documentară pe care o ilustrează, Magda Radu subliniază nu doar conținutul efectiv, obiecte, modă, produse etc… cât mai ales subiectul și contextul,  cultural și economic, dedus din alegerea subiectului, cunoașterea tehnicilor de fotografiere, gust estetic, etc.

În “Scurtă introducere” textul de încheiere al lui Nicu Ilfoveanu și Eugen Alexandru Gustea raportarea se face la un alt nivel, unul de breaslă. “Formati într-o tara în care nu se poate vorbi de o scoala cu traditie în zona fotografiei, simtim nevoia de predecesori.” Astfel cartea se centrează ca un promotor al unei noi estetici, al unei noi atitudini față de produsul/producția de artă și termenul de autor dar și cu un sens recuperator. Deși atipică și inedită în multe aspecte cartea se înscrie într-un șir mai mare de preocupări în special ale artiștilor ori instituțiilor de cultură din America și Europa. Practic în ultimul deceniu colecții și selecții cu intenții apropiate și-au găsit loc în expunere și cataloage ale SFMOMA; National Gallery, Washington; Getty Museum; ori artiști, curatori și colecționari precum Tacita Dean, Michel Frizot, Thomas Walther, Frank Maresca, etc.

Conștienți de puterea ca obiect a fotografiilor vechi, cei cinci autori au ales totuși să evite imagini a căror încărcătură obiectuală să primeze, de asemenea subiectul anecdotic, ironic a fost evitat pe cât posibil, cartea concentrându-se pe “povestea” estetică pe care imaginea o conține. Un aspect important al cărți este contribuția estetică și tehnică a lui Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu prin experiența lor în designul de carte și tipar ce completează conceptul inițial al cărții. Tiparul duotone și tritone este opțiunea cea mai fidelă de replicare a hârtiei fotografice. Decolorarea în sepia a fotografiei vernaculare pe cât de inevitabilă în original, pe atât de folosită în reproducere a fost dintru-început înlăturată într-un soi de restaurare a prospețimii inițiale a imaginii folosindu-se nuanțe gri Pantone ocolind astfel aerul de banală nostalgie.

Sperăm ca lectura eseului vizual să vă provoace, iar poveștile stârnite astfel să completeze “citirea” ei. Ne dorim mai mult decât o recenzie, să ne întâlnim cu povești, iar imagini cu cartea* le pot insoții pe acestea.

Despre autori

NICU ILFOVEANU este artist vizual si asistent universitar la Departamentul Foto-Video al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti. Este doctorand în arte vizuale cu o lucrare pe tema fotografiei. Recent a primit premiul de fotografie al ECB (Banca Centrală Europeană).

EUGEN ALEXANDRU GUSTEA este artist vizual şi conferentiar universitar, şef al Departamentului Grafica din Universitatea Nationala de Arte din Bucureşti. Are numeroase participari expozitionale, fiind interesat cu predilectie de zona desenului si a fotografiei. In paralel desfasoara o bogata activitate ca graphic designer, avand multiple proiecte in zona graficii editoriale, a ilustratiei si a designului interactiv. De asemenea, a sustinut o intensa activitate curatoriala. Detine un doctorat în arte vizuale pe tema Noilor Media.

OANA TĂNASE este critic de artă și curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, cu o teza ce priveste practicile documentaristice în arta contemporana.

MAGDA RADU este critic de arta si curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti. Sustine seminarii de estetica si istoria artei contemporane la aceeasi universitate.

MATEI CÂLȚIA este galerist și editor la Galeria Posibilă. În calitate de curator a organizat retrospective Dan Perjovschi – Chestii Tipărite, Ion Dumitriu – Diapozitive și Umbra, precum și numeroase alte expoziții din portofoliul galeriei.

Despre Galeria Posibilă

Înfiinţată în 2003 de către Matei Câlţia, Galeria Posibilă este o iniţiativă privată care a luat naştere cu scopul de a sprijini şi promova o generaţie tânără de artişti: organizarea de expoziţii şi vânzarea sunt verigi într-o serie de acţiuni care merg până la producţia efectivă de lucrări noi.  Începând cu 2007 proiectele desfăşurate au implicat tot mai mult artişti care lucrează cu medii precum fotografia și video. De asemenea interesul spre carte și obiect tipărit este unul major astfel, au apărut cataloage gândite ca obiecte în sine. Printre acestea, Groapa de gunoi – în care fotografiile până atunci necunoscute ale lui Ion Dumitriu din anii 70 intră în dialog cu relatări ale unor importanți scriitori, artiști ori istorici despre acea perioadă a României comuniste, Situaţii – un inventar al artei angajate social aşa cum a fost practicată de Matei Bejenaru din 1993 şi până azi, şi Steampunk autochrome – ultima serie de fotografii a lui Nicu Ilfoveanu. Retrospectiva Dan Perjovschi – Chestii Tipărite de la Galeria Posibilă, și itinerată mai apoi la Muzeul de Artă din Cluj, a fost deasemenea acompaniată de o carte de artist București, Brussel, Chișinău ce completa discursul politico-ironic al artistului.  La cea mai recentă publicație, Ștefan Câlţia – desene pentru Herina, dubla provocare de a prezenta expoziția de desene a cunoscutului artist împreună cu monumentul de arhitectură romanică de la Herina, ne-a pus in situația de a produce o carte a cărei parcurgeri se face mai degrabă prin privitul de aproape și departe decât prin răsfoire.

Am fost duminica la o expozitie interesanta la Muzeul National de Istorie al Romaniei. Este vorba despre Orasele Romaniei, o expunere de fotografii, carti postale si cateva obiecte menite sa introduca atmosfera sfarsitului de secol 19. Nu foarte bogata dar in mod sigur interesanta, expozitia merita vazuta.

Mi-a facut placere sa vad “pe viu” o parte din clasicele imagini ce inca circula pe internet, alaturi de cele cateva, mult prea putine, imagini noi. Firesc, Bucurestiul este felia de tort cea mare dar se gasesc “vederi” din mai toate orasele romanesti importante. Obiectele sunt si ele interesante, m-a incercat o usoara nostalgie, ciudata avand in verere ca sunt vremuri ce nu le-am trait. Primul automobil inmatriculat in Romania iese in evidenta. Mi-a trecut o secunda prin cap situatia in care as fi intr-un muzeu in care ar fi expus ultimul, dar mi-am revenit repede.

Dintre toate imaginile am remarcat un instantaneu din Piata Sfantul Anton. A rezonat un pic cu mine poate pentru ca e realizat destul de aproape de locul in care am copilarit. Piata se afla inca langa intrarea Hanului lui Manuc. Piata este mult spus, defapt o parcare murdara ce nu mai are nici o legatura cu trecutul. Cladirile stanga-dreapta au fost inlocuite cu un bloc fara personalitate iar turnul Bisericii Baratia nu mai este vizibil din unghiul fotografiat. Pe locul fantanii din imagine a existat Biserica Anton distrusa in incendiul din 1847.

Doisneau este un fel de fotograf national in Franta, expozitii sunt organizate mai tot timpul iar fotografiile lui sunt bine cunoscute parizienilor pentru ca le gasesti de vanzare la orice colt de strada, la orice magazin de suveniruri. Cu toate astea, oamenii inca mai fac coada ore in sir in frig si ploaie de la noua dimineata pana la sase seara.

Nu este nici un secret faptul ca parizienii pun foarte mare pret pe arta. Sa ai o galerie in Paris inseamna un business important, se castiga bani frumosi din asta. Biletele muzeelor si galeriilor costa in medie 10 euro si mai peste tot este coada. Fotografia este si ea pretuita, exista o piata a fotografiei de arta si case de licitatii de unde colectionarii pasionati achizitioneaza printuri originale inseriate si semnate de autor.

Consumul de fotografie este extraordinar acolo, expozitii sunt organizate mai peste tot, chiar si in aer liber, in parcuri sau pe gardurile unor institurii publice. Noiembrie 2006 a fost declarata luna fotografiei si a fost sarbatorita cum se cuvine, nu mai putin de 70 de expozitii au fost organizate simultan in diferite locatii.

Ma bucur sa vad ca fotografia este apreciata undeva dar tot raman cu un gust amar. Stiu ca situatia este cu totul alta in Bucuresti. Este adevarat ca noi am avut o istorie total diferita fata de cea a Frantei si stiu ca nu pot emite aceleasi pretentii dar nu pot sa trec cu vederea muzeele noastre goale, cele doua – trei galerii ce traiesc in mizerie, publicul inexistent si interesul aproape nul.

Nu sunt multe imagini, dar sunt interesante. Printurile de dimensiuni mari sunt de vanzare, daca intrebi la chioscul de ziare. Pana aici totul pare in regula dar lucrul pe care nu il inteleg este de ce in Bricostore? Adica ma duc sa cumpar un ciocan si niste cuie, o mana de lavabila si cateva placi de faianta iar daca imi mai ramane ceva maruntis prin buzunar, cumpar si ceva de la Pandele.

Pentru mine a fost ok, mi-a facut placere sa fiu “izbit” de fotografie intr-un mod cu totul inedit dar dupa un sfert de ora de privit imagini mi-am dat seama ca sunt singurul idiot ce se bucura de fotografii intr-o permanenta expozitie de suruburi. Sincer mi-a placut, mie personal. In continuare nu cred ca este o idee buna asocierea piulitei cu arta fotografica dar intr-un fel imi place.

Fotografiile sunt interesante, merita vazute. Daca aveti un bec ars prin casa sau mai trebuie vopsit ceva, va invit sa cumparati ce aveti nevoie din Bricostore Orhideea de data asta. Sa nu va grabiti pentru ca de vazut, aveti ce vedea.

source