Este uimitor cum imagini realizate cu zeci de ani in urma de fotografi sau amatori ai fotografiei ramasi anonimi pot fi atat de contemporane. Accidentul, intamplarea sau viziunea fotografica, momentul mai mult sau mai putin deliberat al declansarii, aparent banalul sau fortat-interesantul genereaza imagini de o reala forta vizuala si de o eseistica deosebita. Vorbim de fotografie romaneasca. O selectie din materiale aflate in mai multe colectii private, sedimentata intr-un album de exceptie, “un eseu despre vernacular si accident in fotografie” numit PETITE HISTOIRE.

Este o aparitie pe care nu trebuie sa o pierdeti asa cum nu trebuie sa ratati nici lansarea ce are loc la Galeria Posibila (Str. Popa Petre 6, Bucuresti) 10 februarie 2010, ora 19:00.

Oana Tanase, Magda Radu, Matei Caltia, Eugen Alexandru Gustea si Nicu Ilfoveanu, critici, curatori, artisti vizuali si doctoranzi ai Universitatii Nationale de Arte, autorii acestui proiect precizeaza in comunicatul de presa: “Cartea PETITE HISTOIRE se concentreaza pe fotografia anonima din Romania, dar nu se vrea nici o istorie, nici un album nostalgic. Gandita pornind de la materiale selectate din diverse colectii, PETITE HISTOIRE se vrea un eseu proaspat, o privire actuala asupra imaginii fara autor, o carte care sa ne largeasca perspectiva fata de experiment si esec in fotografie. O serie de texte completeaza aceasta abordare si lamuresc relatia dintre gandirea contemporana si intimitatea experimentalismului fotografiilor unor amatori. De la bun inceput, proiectul a luat in seama drumuri parcurse de Tacita Dean, Martin Parr, Robert Flynn Johnson ori altii, insa particularitatea lui consta tocmai in geografia pe care productia fotografica o locuieste. Aceasta prima carte a unei serii mai ample, pe care si-o propun autorii, contribuie la intelegerea fotografiei in Romania si a unei estetici propuse de artistii contemporani. ”

PETITE HISTOIRE a aparut cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National, este publicata si distribuita de Galeria Posibila, se gaseste la Librariile Carturesti si Anthony Frost Bucuresti.

PE SCURT

Cartea PETITE HISTOIRE se concentrează pe fotografia anonimă din România, dar nu se vrea nicio istorie, niciun album nostalgic: Gândită pornind de la materiale selectate din diverse colecții, PETITE HISTOIRE e un eseu proaspăt, o privire actuală asupra imaginii fără autor, o carte care să lărgească perspectiva față de experiment şi eşec în fotografie.
O serie de texte completează această abordare, lămuresc relația dintre gândirea contemporană şi intimitatea experimentalismul fotografiilor unor amatori. Proiectul a luat în seamă drumuri parcurse de Tacita Dean, Michel Frizot, ori alții, însă particularitatea lui constă tocmai în geografia pe care această producție fotografică o locuieşte. Această primă carte deschide calea unei mai ample serii ce își propune să contribuie la înțelegerea fotografiei în România și a unei noi estetici propuse de artiștii contemporani.

PE LARG DESPRE CARTE ȘI INTENȚIILE SALE

Structurată în două părți, FOTOGRAFII și TEXTE, cartea țintește prin această brutală și inechivocă departajare să elibereze cititorul de constrângerile textului, propunându-i să își încarce propriile trăiri și emoții în momentul lecturii imaginilor eseului vizual.

Cartea de față prezintă o selecție de fotografii anonime din diverse colecții particulare din România. Selecția de imagini făcută de cei cinci autori se concentrează pe, așa cum spunea Oana Tănase în textul său “ întâlniri spontane si magice ale camerei fotografice cu realul, schite ale unei sinceritati cotidiene.” la care Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu țin să adauge: “am spune ca am urmarit articularea unui discurs la nivel vizual si conceptual despre memoria mediului fotografic, despre ce reuseste sa transmita imaginea fotografica atunci când autorul, subiectul, motivatia sau contextul s-au pierdut odata cu trecerea timpului.”.

Cele trei texte ce se alătură eseului vizual, analizează felul în care noi, privitorii, ne raportăm la imaginea anonimă, la fotografia vernaculară. “Ratacite accidental ori poate dislocate cu buna stiinta istoriei carora îi erau menite cândva sa se circumscrie, poate tocmai pentru ca au fost judecate prea aspru potrivit rigorilor calitative de a certifica un moment sau altul, …[fotografiile n.n.] “plutesc” la rândul lor astazi cu o nonsalanta usor cautata în paginile unui eseu vizual.” scrie Oana Tănase, subliniind astfel distanța parcursă de instantaneul golit de conținutul inițial, fie el intim, fie informativ și devenit conținut deschis speculației voyeuriste, ficțiunii literare. În plus, adaugă Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu în textul lor “în mod paradoxal, intervalul lung de tacere asternut între momentul apasarii declansatorului aparatului fotografic si cel în care astazi privim decontextualizat aceste imagini reuseste sa le confere o încarcatura si o profunzime nebanuite, în pofida pierderii continutului si sensului lor initial. Din aceasta perspectiva volumul de fata trateaza mai curând despre magia mediului fotografic, despre capacitatea acestuia de a genera continut, emotie si semnificatie dincolo de optiunea autorului sau de subiectul reprezentat.”

Pe de altă parte textele țin să sublinieze și bogăția de informație autentică și concretă pe care le conține fotografia instantanee. “În mai multe imagini se pot identifica elemente care vorbesc despre societatea timpului, nu doar prin intermediul informatiilor pe care le contin, ci si prin felul în care subiectii/subiectele sunt plasate în relatie cu actul fotografierii.” Deschizând astfel calea către reevaluarea fotografiei instantanee, fotografiei private, prin perspectiva arhivistică, documentară pe care o ilustrează, Magda Radu subliniază nu doar conținutul efectiv, obiecte, modă, produse etc… cât mai ales subiectul și contextul,  cultural și economic, dedus din alegerea subiectului, cunoașterea tehnicilor de fotografiere, gust estetic, etc.

În “Scurtă introducere” textul de încheiere al lui Nicu Ilfoveanu și Eugen Alexandru Gustea raportarea se face la un alt nivel, unul de breaslă. “Formati într-o tara în care nu se poate vorbi de o scoala cu traditie în zona fotografiei, simtim nevoia de predecesori.” Astfel cartea se centrează ca un promotor al unei noi estetici, al unei noi atitudini față de produsul/producția de artă și termenul de autor dar și cu un sens recuperator. Deși atipică și inedită în multe aspecte cartea se înscrie într-un șir mai mare de preocupări în special ale artiștilor ori instituțiilor de cultură din America și Europa. Practic în ultimul deceniu colecții și selecții cu intenții apropiate și-au găsit loc în expunere și cataloage ale SFMOMA; National Gallery, Washington; Getty Museum; ori artiști, curatori și colecționari precum Tacita Dean, Michel Frizot, Thomas Walther, Frank Maresca, etc.

Conștienți de puterea ca obiect a fotografiilor vechi, cei cinci autori au ales totuși să evite imagini a căror încărcătură obiectuală să primeze, de asemenea subiectul anecdotic, ironic a fost evitat pe cât posibil, cartea concentrându-se pe “povestea” estetică pe care imaginea o conține. Un aspect important al cărți este contribuția estetică și tehnică a lui Eugen Alexandru Gustea și Nicu Ilfoveanu prin experiența lor în designul de carte și tipar ce completează conceptul inițial al cărții. Tiparul duotone și tritone este opțiunea cea mai fidelă de replicare a hârtiei fotografice. Decolorarea în sepia a fotografiei vernaculare pe cât de inevitabilă în original, pe atât de folosită în reproducere a fost dintru-început înlăturată într-un soi de restaurare a prospețimii inițiale a imaginii folosindu-se nuanțe gri Pantone ocolind astfel aerul de banală nostalgie.

Sperăm ca lectura eseului vizual să vă provoace, iar poveștile stârnite astfel să completeze “citirea” ei. Ne dorim mai mult decât o recenzie, să ne întâlnim cu povești, iar imagini cu cartea* le pot insoții pe acestea.

Despre autori

NICU ILFOVEANU este artist vizual si asistent universitar la Departamentul Foto-Video al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti. Este doctorand în arte vizuale cu o lucrare pe tema fotografiei. Recent a primit premiul de fotografie al ECB (Banca Centrală Europeană).

EUGEN ALEXANDRU GUSTEA este artist vizual şi conferentiar universitar, şef al Departamentului Grafica din Universitatea Nationala de Arte din Bucureşti. Are numeroase participari expozitionale, fiind interesat cu predilectie de zona desenului si a fotografiei. In paralel desfasoara o bogata activitate ca graphic designer, avand multiple proiecte in zona graficii editoriale, a ilustratiei si a designului interactiv. De asemenea, a sustinut o intensa activitate curatoriala. Detine un doctorat în arte vizuale pe tema Noilor Media.

OANA TĂNASE este critic de artă și curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, cu o teza ce priveste practicile documentaristice în arta contemporana.

MAGDA RADU este critic de arta si curator, doctorand în istoria si teoria artei la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti. Sustine seminarii de estetica si istoria artei contemporane la aceeasi universitate.

MATEI CÂLȚIA este galerist și editor la Galeria Posibilă. În calitate de curator a organizat retrospective Dan Perjovschi – Chestii Tipărite, Ion Dumitriu – Diapozitive și Umbra, precum și numeroase alte expoziții din portofoliul galeriei.

Despre Galeria Posibilă

Înfiinţată în 2003 de către Matei Câlţia, Galeria Posibilă este o iniţiativă privată care a luat naştere cu scopul de a sprijini şi promova o generaţie tânără de artişti: organizarea de expoziţii şi vânzarea sunt verigi într-o serie de acţiuni care merg până la producţia efectivă de lucrări noi.  Începând cu 2007 proiectele desfăşurate au implicat tot mai mult artişti care lucrează cu medii precum fotografia și video. De asemenea interesul spre carte și obiect tipărit este unul major astfel, au apărut cataloage gândite ca obiecte în sine. Printre acestea, Groapa de gunoi – în care fotografiile până atunci necunoscute ale lui Ion Dumitriu din anii 70 intră în dialog cu relatări ale unor importanți scriitori, artiști ori istorici despre acea perioadă a României comuniste, Situaţii – un inventar al artei angajate social aşa cum a fost practicată de Matei Bejenaru din 1993 şi până azi, şi Steampunk autochrome – ultima serie de fotografii a lui Nicu Ilfoveanu. Retrospectiva Dan Perjovschi – Chestii Tipărite de la Galeria Posibilă, și itinerată mai apoi la Muzeul de Artă din Cluj, a fost deasemenea acompaniată de o carte de artist București, Brussel, Chișinău ce completa discursul politico-ironic al artistului.  La cea mai recentă publicație, Ștefan Câlţia – desene pentru Herina, dubla provocare de a prezenta expoziția de desene a cunoscutului artist împreună cu monumentul de arhitectură romanică de la Herina, ne-a pus in situația de a produce o carte a cărei parcurgeri se face mai degrabă prin privitul de aproape și departe decât prin răsfoire.

Primele au fost femeile, așa cum se cade, dar a venit și rândul barbaților. Avem o nou selecție de imagini primite de la d-na Luiza Gheorghiu. Studiul poate fi divers, atât unul vestimentar cât și unul relaționat anumitor tipologii umane. Avem și o imagine realizată la 1875. La o analiză sumară, pare cea mai veche din colecția “muzeului”.

Portret al doctorului Josef Goring realizat de A. Spulak & Bieling în București. Pe fotografie este notat: "Dr. Josef Goring tatăl mamei mele". Imagine nedatată

Portret realizat de A. Spoutil. Imagine nedatată.

Portret realizat de Rosiu & Hausler cu atelier la Bistrița. Pe verso este notat: "Manu Gavril 1890"

Fotografie realizată de H. Mosontzki în regiunea Udvarhely (estul Transilvaniei). Pe verso este notat: "Tatăl meu Lascăr Gheorghiu cu sora lui Tinca Trianolaf care locuia l Măinești, Bacău. Fotografie de pe la 1880"

Portret realizat de fotograful curții regale Franz Mandy în studioul din București din Piața Teatrului (lângă Fialkovsky). Fotografie realizată sub comanda cu numărul 8597 la data de 9 martie 1883. Pe verso este notat: "Amicului meu Anton Bârdescu spre aducerea aminte de colegialitatea din ... (indescifrabil)"

Portret realizat de fotograful curții regale Franz Mandy în studioul din București de pe Calea Victoriei nr. 21. Fotografie realizată sub comanda cu numărul 4827, nedatată.

Fotografie de F. May realizata în studioul din Târgul Ocna. Pe verso este notat: Lascăr Gheorghiu în etate de 69 ani. Decedat în 14 aprilie 1903 la Tg-Ocna." Imagine nedatată.

Fotograf anonim, imagine nedatată.

Fotografie realizată în București im martie 1875 de catre un fotograf anonim.

Am gasit alte doua portrete realizate in Bucuresti. Autorul este S. Korn, un fotograf austriac de la 1900 ce avea un studio pe Calea Victoriei la numarul 144.

Update! Este interesant cand lucrurile se leaga. Cu ajutorul vostru aflam mai multe detalii. Marius Toader a descoperit si a avut amabilitatea de a ne pune la dispozitie trei portrete cu probabil acelasi personaj masculin din fotografia de mai sus. Daca este acelasi (eu zic ca sunt sanse mari), avem de a face cu un client fidel al studioului lui Korn, mai ales ca pare fotografiat la varste diferite.

Am gasit doua imagini fotografiate de Josef (Iosif) Kosmata in 1885. Imaginile sunt realizate in formatul clasic al fotografiilor de cabinet.

Cleonte? Gheorghiu fotografiat de Josef Kosmata in 1885

Georghe Gheorghiu fotografiat de Josef Kosmata in 1885

Am cumparat-o de la targ cu 20 de lei. Nu stiu cine este persoana fotografiata (cat de bun ar fi un google cu o functie de “face recognition”, nu?)

Un Mandy si doua Duschek.

Azi am primit un mesaj foarte interesant, un mesaj ce ma convinge ca nimic nu e facut degeaba. Dupa ce a vazut ”Primii fotografi din Romania“, Matthias Reiser, nici mai mult nici mai putin decat stra-stranepotul celebrulul fotograf Andreas D. Reiser, a decis sa imi scrie. Reiser a fost, alaturi de Szathmari, Duschek si Mandy, unul dintre pionierii fotografiei romanesti.

Comentariul lui Matthias Reiser este urmatorul: “Just read in your blog about romanian photographs in the 19th century and found some very interestiong information on the photographer A.D. Reiser, my great grandfather. Unfortunately I don’t speak any romanian and therefore can only half-guess some of the information. As in my family little is known about the period my great grandfather spent in Romania (about 1872-1883) I am very interested to know more about what might me left of his work in Bucharest. He later went to Alexandria, Egypt. His son, my grandfather continued his atelier until 1914 in Alexandria and then in Munich, Germany, where A.D. Reiser had originally come from. I would be happy to hear from you. Best wishes, Matthias”

Ma gandesc la faptul ca il putem ajuta asa ca spread the word. Daca sunt printre voi pasionati, invatati, profesori, academicieni sau pur si simplu aveti informatii despre celebrul fotograf, sunteti mai mult decat bineveniti sa le postati dar in engleza, stranepotul e neamt .

Daca pentru voi semaforul este un cosmar, aflati ca el terorizeaza orasul de aproape optzeci de ani. La anul trebuie sa uram la multi ani pentru ca in 1929 a fost instalat primul dintre ele. Fotografia reprezinta un varf de tehnologie. Nici mai mult nici mai putin decat primul semafor electric instalat in Bucuresti. Fiind o noutate, ea avea nevoie de paza asa ca rolul politistului nu a fost complet eliminat.

Pentru cei ce vor sa identifice locatia, este vorba de intersectia Calea Victoriei cu Bulevardul Elisabeta iar pe fundal se vede Hotelul Bulevard.

Fotografia este realizata in 1929 de Nicolae Ionescu iar originalul imaginii se afla in arhiva Academiei Romane.

[sursa]

Unul dintre cei mai cunoscuti fotografi din perioada interbelica este Nicolae Ionescu (1903 – 1975). Pe cat de cunoscut atunci, pe atat de necunoscut azi. Marele merit al lui Ionescu este fotografia- document pe care a realizat-o in decursul vietii. Fascinantul Bucuresti al anilor 20 – 30, amintirea “micului Paris” este pastrata inca vie prin fotografiile lui. Cazut in dizgratie in perioada comunista, el ramane un necunoscut publicului si in prezent. Multe dintre fotografiile lui care circula astazi sunt publicate in diferite albume sau se gasesc pur si simplu pe internet, dar de cele mai multe ori lucrarile nu sunt semnate, frumusetea fotografiilor neaducand nici un fel de glorie fotografului.

In perioada comunista i-a fost imposibil sa isi gaseasca de lucru din cauza statutului de persoana non grata. A reusit o perioada sa supravietuiasca prin vanzarea de fotografii. El a murit in 1975 iar dupa moarte, sotia lui, Constanta Ionescu, a fost nevoita sa vanda intreaga colectie (printuri si negative pe sticla) catre Libraria Municipala ce la randul ei a cedat-o Academiei Romane.

Nicolae Ionescu si sotia lui Constanta.

Mai multe informatii despre Nicolae Ionescu gasiti aici.

="http://blog.alexgalmeanu.com/wp-content/uploads/2008/01/043.thumbnail.jpg" alt="043.jpg" />

Am primit zilele trecute o importanta colectie de fotografii, cele mai multe dintre ele mai vechi de un secol. Sunt fascinante, nu doar ca imagini sau vechime ci pur si simplu sunt printre primele imagini fotografice realizate in Romania. Szathmari, Duschek, Mandy, Reiser, Wandelmann sunt nume cunoscute pentru unii dintre voi. Probabil cei interesati stiu ca ei sunt printre pionierii fotografiei romanesti. Tot weekend-ul am stat cu ochii in ele, le-am privit, le-am scanat, mai ca am dormit cu ele in brate… da le-am scanat, adica am fotografiile originale! O parte din imagini sunt datate iar cele mai vechi sunt din anul 1872. Vorbim de mai bine de 135 de ani si arata impecabil. Trebuia sa imi vedeti fata, zambetul trada totul.

Tot scanand si tot punand cap la cap imaginile, se pare ca pot sa fac o mica lista cu cei ce lucrau fotografie in perioada 1870-1900 atat in Bucuresti, cat si in tara. Dar pana la lista ma gandeam la soarta, la cum sunt facute lucruile uneori. Oare ce ar fi spus Szathmari daca ar fi aflat ca fotografiile lui, peste 130 de ani, vor trece printr-un “scanner” si vor fi “postate” pe un “blog”. Stiu, filozofie ieftina… ma scuzati dar mi-a trecut prin cap si nu m-am putut abtine.

Carol Szathmari a fost unul dintre cei mai cunoscuti fotografi ai vremii. Neoficial este considerat primul fotograf de razboi din lume. Asta de cand a prezentat fotografii de pe frontul razboiului din Crimeea din prioada 1850. Premiat in repetate randuri de casele regale sau de alte institutii europene, a fost primul fotograf oficial al lui Carol I. Studioul lui din Bucuresti avea la un moment dat peste 20 de angajati si era de departe cel mai mare din tara. Ar fi inca cel mai mare, chiar si dupa criteriile de acum.

Franz Duschek este un alt fotograf de succes din perioada. Prieten si concurent cu Szathmari el avea la randul sau un studio impresionant in centrul capitalei inconjurat fiind de casele celor mai avuti si influenti locuitori ai orasului. La recomandarea lui Constantin Kretzulescu a obtinut din partea lui Carol I titlul de fotograf al Curtii, in anul 1867. Exista chiar o maniera de a fotografia in “stil Duschek”. Munca lui a fost continuata de Duschek-fiul.

Andreas D. Reiser completeaza cercul de fotografi-personalitati ai sfarsitului de secol. Casatorit cu sora lui Duschek, isi amenajaeaza un studio in casa lui Oteteleseanu. Il insoteste pe Duschek, detasat pe langa Inaltul Stat Major al armatei tariste, in razboiul din 1877 si realizeaza un panoramic al Bucurestilor vazuti de pe Dealul Spirii, interesant din punct de vedere documentar.

Franz Mandy isi stabileste studioul in Piata Teatrului in 1881 dupa ce renunta la la un alt sediu aflat in Calea Victoriei 21. In colectia Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei exista una dintre lucrarile importante ale lui Mandy intitulata “Intrarea armatei romane in Bucuresti”. Este o lucrare de mari dimensiuni, in sepia, luata dintr-un unghi care favorizeaza compararea starii de spirit a multimii cu maretia trecerii ostenilor condusi de Carol I pe sub Arcul de Triumf. Claritatea exceptionala a fotografiilor, prospetimea lor uimesc si astazi asa cum au uimit si in epoca. Mandy era specialist in fotografia de arta.

Daca este sa incerc o lista, ea arata asa:

1. alfons kiesler – craiova – 1912
2. alfred brand – sinaia, ploiesti
3. bernhard moorys – ramnicul sarat
4. berta jordens & ella alzner – Bistrita – 1906
5. c. hanny – bucuresti
6. c. panits – craiova
7. c. p. szathmari – bucuresti
8. e. carrez – galati
9. elena kolpy – braila – 1891
10. filip wechsler – bucuresti
11. franz duschek – bucuresti – 1872
12. franz mandy – bucuresti – 1885
13. gustav a. waber – bucuresti – 1899
14. h. astmann – bucuresti
15. herman leon – bucharest
16. high life studio – bucuresti
17. j. goldenberg & a. sternberg – cernauti
18. j. joanovics – petrosani – 1923
19. j. karmin – ploiesti
20. j. savescu – silistria – 1885
21. jean tiedge – ploiesti, bucuresti
22. josef kozmata – braila – 1881
23. julietta studio – bucuresti
24. l. a. hirsch – ploiesti – 1907
25. l. waisman – bucuresti
26. leonida zissu – targoviste
27. louis – bucuresti
28. m. n. petrovits – alexandria
29. m. wandelmann – barlad
30. max schwarz – bucuresti
31. mihail spirescu – galati
32. o. weiss – bucuresti
33. p. daniel – bucuresti
34. a. d. reiser – bucuresti
35. s. korn – bucuresti
36. szollosy – bucuresti
37. theodorovits & jehalsky- bucuresti – 1877
38. v. theodorescu – bucuresti
39. w. bethier – craiova – 1874
40. w. oppelt – bucuresti

Mai exista si alti fotografi cunoscuti ai perioadei. De fapt se spune ca in Bucuresti exista o concurenta puternica. Lucrurile puteau fi foare usor comparate cu piata fotografica din capitalele europene. In masura in care aveti informatii, lista poate fi completata.

Sursa info: [1] [2] [3]

Nu sunt multe imagini, dar sunt interesante. Printurile de dimensiuni mari sunt de vanzare, daca intrebi la chioscul de ziare. Pana aici totul pare in regula dar lucrul pe care nu il inteleg este de ce in Bricostore? Adica ma duc sa cumpar un ciocan si niste cuie, o mana de lavabila si cateva placi de faianta iar daca imi mai ramane ceva maruntis prin buzunar, cumpar si ceva de la Pandele.

Pentru mine a fost ok, mi-a facut placere sa fiu “izbit” de fotografie intr-un mod cu totul inedit dar dupa un sfert de ora de privit imagini mi-am dat seama ca sunt singurul idiot ce se bucura de fotografii intr-o permanenta expozitie de suruburi. Sincer mi-a placut, mie personal. In continuare nu cred ca este o idee buna asocierea piulitei cu arta fotografica dar intr-un fel imi place.

Fotografiile sunt interesante, merita vazute. Daca aveti un bec ars prin casa sau mai trebuie vopsit ceva, va invit sa cumparati ce aveti nevoie din Bricostore Orhideea de data asta. Sa nu va grabiti pentru ca de vazut, aveti ce vedea.

source