Evident, totul se întâmpla cu mult înainte de realizarea principalelor clădiri ale orașului. Puteți să căutati oricât că nu veți găsi Ateneul Român, Palatul Poștelor sau Clădirea CEC. Nici vorbă de edificiul Camerei Deputaților de pe dealul Mitropoliei sau de altele de prin zonă. Regimul de înaltime fiind mic, bisericile azi înghițite de blocuri, tronează ca niște adevarate catedrale.

De altfel bisericile sunt și cele mai importante repere. Începând din stânga vedem turnul (1.) și biserica (2.) mânastirii Antim, un pic mai spre dreapta se află biserica Sf. Ilie – Rahova (3.), iar în fundal silueta turnului Colței (4.) ce se afla amplasat între Palatul Șuțu și biserica Colțea. În prim plan avem Mitropolia (5.) de pe dealul cu același nume, (azi, din acest unghi, ar fi obturată de clădirea camerei deputaților), iar mai la dreapta biserica Sf. Vineri (6.) ce avea să fie demolată de regimul comunist în 1987. În penultima secvență vedem, într-o formă impunătoare, biserica Sf Spiridon (7.), cu turnuri înalte ce au fost între timp retezate, biserica Slobozia (8.), turnul (9.) și biserica (10.) mânăstirii Radu Vodă dar și biserica Alexe (11.)

Din punct de vedere al punctului de stație, se pare că fotografia este realizată de undeva de lânga viitorul parc Carol, din zona Cuțitul de Argint – Gara Filaret. Probabil schema atașata este cât se poate de validă. Astăzi, din același punct, vizibilitatea ar fi irelevantă.

Sunt convins că nu am spus tot ce s-a putut spune despre aceasta incredibilă imagine. Experințele anterioare imi arată că partea de cercetare este foarte plăcută pentru mulți dintre voi. Completările voastre sunt cât se poate de binevenite.

La final trebuie să vă spun că fotografia aparține Academiei Române și se află printre nenumăratele documente fotografice din arhiva Cabinetului de Stampe. Îi mulțumim încă odată d-lui curator Emanuel Bădescu pentru sprijin.

Am cumparat-o de la targ cu 20 de lei. Nu stiu cine este persoana fotografiata (cat de bun ar fi un google cu o functie de “face recognition”, nu?)

Au aparut doua materiale interesante pe enciclopediaromaniei.ro. Este vorba de doi fotografi romani ce au facut istorie: Iosif Berman si Samoila Mârza. Lectura placuta!

IRVING PENN - B. 1917 - 'PICASSO (B), CANNES' - 62,500 USD - © Sotheby's

In plina criza financiara, o licitatie de fotografii organizata la New York in data de 30 martie 2009 de celebra casa  Sotheby’s a strans nu mai putin de 2.384.690 USD. S-au licitat nume ca Ansel Adams, Edward Weston,  Berenice Abbott, Robert Doisneau, Henri Cartier – Bresson, Irving Penn, Richard Avedon, Helmut Newton sau Annie Leibovitz. Gasiti mai jos cateva din fotografiile licitate.

BRETT WESTON 1911-1993 - FORD TRIMOTOR - 22,500 USD - © Sotheby's

ANSEL ADAMS 1902-1984 - 'GATES OF THE VALLEY, WINTER, YOSEMITE VALLEY - 30,000 USD - © Sotheby'sANSEL ADAMS 1902-1984 - WINTER SUNRISE, SIERRA NEVADA, FROM LONE PINE, CALIFORNIA - 27,500 USD - © Sotheby's

ANSEL ADAMS 1902-1984 - 'MOONRISE, HERNANDEZ, NEW MEXICO' - 37,500 USD - © Sotheby'sANSEL ADAMS 1902-1984 - 'ASPENS, NORTHERN NEW MEXICO' - 25,000 USD - © Sotheby's

FRANTIšEK DRTIKOL 1883-1961 - NUDE - 53,125 USD - © Sotheby'sALFRED STIEGLITZ 1864 - 1946 - 'APPLES AND GABLE, LAKE GEORGE' - 25,000 USD - © Sotheby'sALFRED EISENSTAEDT 1898-1995 - 'CHILDREN AT THE PUPPET THEATRE, PARIS' - 23,750 USD - © Sotheby's

ANONYMOUS AMERICAN PHOTOGRAPHER - A COUNTRY HOME ALONG 'A CONTINUATION OF BROADWAY,' OCTOBER 1848 OR EARLIER - 62,500 USD - © Sotheby's

ROBERT FRANK - B. 1924 - 'LONDON' (HEARSE) - 98,500 USD - © Sotheby's

ROBERT FRANK - B. 1924 - NEW ORLEANS (TROLLEY) - 122,500 USD - © Sotheby's

HARRY CALLAHAN - 1912-1999 - CHICAGO (TREES IN SNOW) - 31,250 USD - © Sotheby'sIRVING PENN - B. 1917 - 'PICASSO (B), CANNES' - 62,500 USD - © Sotheby's

Abordarea Juliei Cameron (Marea Britanie 1815–1879) a fost una neobisnuita. Ea evita intentionat claritatea si reproducerea detaliilor ce se obtineau usor cu ajutorul negativelor de sticla. Folosea in schimb un sharf moale si o expunere lunga, (expunere masurata uneori in minute, in vremea in care fotografii faceau tot ce era posibil sa obtina expuneri cat mai scurte, de ordinul secundelor).

Se spune ca nici un alt fotograf comercial al anilor 1860 nu l-ar fi fotografiat pe John Herschel (proeminent matematician Britanic considerat de multi egalul lui Isaac Newton) in felul in care l-a fotografiat Cameron. Fara clasicele coloane, fara echipamente stintifice, instrumente matematice sau postura academica. L-a fotografiat insa ca “ilustru si venerabil profesor” dar si ca “un prieten drag” pe care il cunostea de mai bine de 30 de ani.

[source]

Pentru cine credea ca tehnologia HDR este o inventie relativ recenta, o performanta a generatiei photoshop, uite ca nu e asa .

Gustave Le Gray (Francez, 1820–1884) a fost primul ce a rezolvat problema expunerii corecte atat a cerului cat si a solului intr-o singura imagine. Practic a expus doua negative pe placi de stica, una cu expunerea corecta pentru cer si o a doua cu expunerea corecta pentru sol. Placile erau ulterior suprapuse pentru obtinerea printului final.

Imaginea de mai sus, realizata in 1856, a fost si unul dintre primele succese comerciale din istoria fotografica. Este considerata fotografia cu cea mai larga distributie din intreg secolul 19. Un exemplu este o tipografie din Londra ce in acelasi an a anuntat 800 de exemplare vandute in mai putin de doua luni (o cifra uriasa pentru acea perioada).

Fotografia originala, semnata de autor, este expusa la The Metropolitan Museum of Art in New York unde am avut sansa sa o vad “pe viu”.

"Brig on the Water" la The Metropolitan Museum of Art din New York

Gustave Le Gray

Azi am primit un mesaj foarte interesant, un mesaj ce ma convinge ca nimic nu e facut degeaba. Dupa ce a vazut ”Primii fotografi din Romania“, Matthias Reiser, nici mai mult nici mai putin decat stra-stranepotul celebrulul fotograf Andreas D. Reiser, a decis sa imi scrie. Reiser a fost, alaturi de Szathmari, Duschek si Mandy, unul dintre pionierii fotografiei romanesti.

Comentariul lui Matthias Reiser este urmatorul: “Just read in your blog about romanian photographs in the 19th century and found some very interestiong information on the photographer A.D. Reiser, my great grandfather. Unfortunately I don’t speak any romanian and therefore can only half-guess some of the information. As in my family little is known about the period my great grandfather spent in Romania (about 1872-1883) I am very interested to know more about what might me left of his work in Bucharest. He later went to Alexandria, Egypt. His son, my grandfather continued his atelier until 1914 in Alexandria and then in Munich, Germany, where A.D. Reiser had originally come from. I would be happy to hear from you. Best wishes, Matthias”

Ma gandesc la faptul ca il putem ajuta asa ca spread the word. Daca sunt printre voi pasionati, invatati, profesori, academicieni sau pur si simplu aveti informatii despre celebrul fotograf, sunteti mai mult decat bineveniti sa le postati dar in engleza, stranepotul e neamt .

Unul dintre cei mai cunoscuti fotografi din perioada interbelica este Nicolae Ionescu (1903 – 1975). Pe cat de cunoscut atunci, pe atat de necunoscut azi. Marele merit al lui Ionescu este fotografia- document pe care a realizat-o in decursul vietii. Fascinantul Bucuresti al anilor 20 – 30, amintirea “micului Paris” este pastrata inca vie prin fotografiile lui. Cazut in dizgratie in perioada comunista, el ramane un necunoscut publicului si in prezent. Multe dintre fotografiile lui care circula astazi sunt publicate in diferite albume sau se gasesc pur si simplu pe internet, dar de cele mai multe ori lucrarile nu sunt semnate, frumusetea fotografiilor neaducand nici un fel de glorie fotografului.

In perioada comunista i-a fost imposibil sa isi gaseasca de lucru din cauza statutului de persoana non grata. A reusit o perioada sa supravietuiasca prin vanzarea de fotografii. El a murit in 1975 iar dupa moarte, sotia lui, Constanta Ionescu, a fost nevoita sa vanda intreaga colectie (printuri si negative pe sticla) catre Libraria Municipala ce la randul ei a cedat-o Academiei Romane.

Nicolae Ionescu si sotia lui Constanta.

Mai multe informatii despre Nicolae Ionescu gasiti aici.

="http://blog.alexgalmeanu.com/wp-content/uploads/2008/01/043.thumbnail.jpg" alt="043.jpg" />

Evident cineva a trebuit sa fie primul asa ca nu e chiar “big deal” dar felul in care s-a intamplat este unul foarte interesant, mai ales pentru cei ce au cat de cat habar de tehnica fotografica.

Louis-Jacques-Mandé Daguerre a fost atat artist cat si chimist in Paris in anii 1800, el a inventat un proces fotografic numit Daguerreotype. In esenta era vorba de expunerea si developarea la caldura a unor placi de cupru tratate in prealabil cu un haloid de argint sensibil la lumina.

Primele imagini, ca si in cazul experimentelor lui Niépce (parintele fotografiei), necesitau un interval destul de lung de expunere. Asa s-a intamplat si in cazul fotografiei de mai sus. Intitulata “Boulevard du Temple” fotografia a fost realizata de Daguerre in 1838 in Paris si a fost expusa, chiar daca in plin soare, mai mult de 10 minute. Timpul de expunere a fost prea lung pentru a surprinde traficul destul de aglomerat al zonei cu exceptia persoanei din stanga-jos ce si-a lustruit cizmele suficient de mult incat sa fie imortalizata in imagine.

Daca tot a venit vorba despre fotografiile Daguerreotype poate ca alte cateva exemple ar fi interesante.

– Portretul lui Louis Daguerre realizat in 1844.

– Atelierul lui Daguerre fotografiat de insusi artistul in anul 1837

– Prima fotografie a presedintelui american Abraham Lincoln realizata de Matthew B. Brady in 1846. Este foarte interesant faptul ca Lincoln a miscat degetul opozabil al mainii stangi in timpul expunerii. Probabil ca a trebuit sa stea nemiscat cateva minute, lucru destul de dificil.

– Cea mai cunoscuta fotografie a lui Edgar Allan Poe realizata in 1848. Cu un an inaintea mortii autorului. Este de remarcat amprenta digitala din coltul stanga-sus al imaginii, sunt sanse mari sa apartina fotografului.

– O fotografie Daguerreotype realizata probabil in Bucuresti ce face parte din colectia mea. Nu am informatii despre persoanele fotografiate sau despre fotograf asa ca nu stiu amanunte dar nu puteam rata ocazia de a ma lauda , in plus este destul de interesant sa ai o fotografie de “tabla”

[sursa]

Am primit zilele trecute o importanta colectie de fotografii, cele mai multe dintre ele mai vechi de un secol. Sunt fascinante, nu doar ca imagini sau vechime ci pur si simplu sunt printre primele imagini fotografice realizate in Romania. Szathmari, Duschek, Mandy, Reiser, Wandelmann sunt nume cunoscute pentru unii dintre voi. Probabil cei interesati stiu ca ei sunt printre pionierii fotografiei romanesti. Tot weekend-ul am stat cu ochii in ele, le-am privit, le-am scanat, mai ca am dormit cu ele in brate… da le-am scanat, adica am fotografiile originale! O parte din imagini sunt datate iar cele mai vechi sunt din anul 1872. Vorbim de mai bine de 135 de ani si arata impecabil. Trebuia sa imi vedeti fata, zambetul trada totul.

Tot scanand si tot punand cap la cap imaginile, se pare ca pot sa fac o mica lista cu cei ce lucrau fotografie in perioada 1870-1900 atat in Bucuresti, cat si in tara. Dar pana la lista ma gandeam la soarta, la cum sunt facute lucruile uneori. Oare ce ar fi spus Szathmari daca ar fi aflat ca fotografiile lui, peste 130 de ani, vor trece printr-un “scanner” si vor fi “postate” pe un “blog”. Stiu, filozofie ieftina… ma scuzati dar mi-a trecut prin cap si nu m-am putut abtine.

Carol Szathmari a fost unul dintre cei mai cunoscuti fotografi ai vremii. Neoficial este considerat primul fotograf de razboi din lume. Asta de cand a prezentat fotografii de pe frontul razboiului din Crimeea din prioada 1850. Premiat in repetate randuri de casele regale sau de alte institutii europene, a fost primul fotograf oficial al lui Carol I. Studioul lui din Bucuresti avea la un moment dat peste 20 de angajati si era de departe cel mai mare din tara. Ar fi inca cel mai mare, chiar si dupa criteriile de acum.

Franz Duschek este un alt fotograf de succes din perioada. Prieten si concurent cu Szathmari el avea la randul sau un studio impresionant in centrul capitalei inconjurat fiind de casele celor mai avuti si influenti locuitori ai orasului. La recomandarea lui Constantin Kretzulescu a obtinut din partea lui Carol I titlul de fotograf al Curtii, in anul 1867. Exista chiar o maniera de a fotografia in “stil Duschek”. Munca lui a fost continuata de Duschek-fiul.

Andreas D. Reiser completeaza cercul de fotografi-personalitati ai sfarsitului de secol. Casatorit cu sora lui Duschek, isi amenajaeaza un studio in casa lui Oteteleseanu. Il insoteste pe Duschek, detasat pe langa Inaltul Stat Major al armatei tariste, in razboiul din 1877 si realizeaza un panoramic al Bucurestilor vazuti de pe Dealul Spirii, interesant din punct de vedere documentar.

Franz Mandy isi stabileste studioul in Piata Teatrului in 1881 dupa ce renunta la la un alt sediu aflat in Calea Victoriei 21. In colectia Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei exista una dintre lucrarile importante ale lui Mandy intitulata “Intrarea armatei romane in Bucuresti”. Este o lucrare de mari dimensiuni, in sepia, luata dintr-un unghi care favorizeaza compararea starii de spirit a multimii cu maretia trecerii ostenilor condusi de Carol I pe sub Arcul de Triumf. Claritatea exceptionala a fotografiilor, prospetimea lor uimesc si astazi asa cum au uimit si in epoca. Mandy era specialist in fotografia de arta.

Daca este sa incerc o lista, ea arata asa:

1. alfons kiesler – craiova – 1912
2. alfred brand – sinaia, ploiesti
3. bernhard moorys – ramnicul sarat
4. berta jordens & ella alzner – Bistrita – 1906
5. c. hanny – bucuresti
6. c. panits – craiova
7. c. p. szathmari – bucuresti
8. e. carrez – galati
9. elena kolpy – braila – 1891
10. filip wechsler – bucuresti
11. franz duschek – bucuresti – 1872
12. franz mandy – bucuresti – 1885
13. gustav a. waber – bucuresti – 1899
14. h. astmann – bucuresti
15. herman leon – bucharest
16. high life studio – bucuresti
17. j. goldenberg & a. sternberg – cernauti
18. j. joanovics – petrosani – 1923
19. j. karmin – ploiesti
20. j. savescu – silistria – 1885
21. jean tiedge – ploiesti, bucuresti
22. josef kozmata – braila – 1881
23. julietta studio – bucuresti
24. l. a. hirsch – ploiesti – 1907
25. l. waisman – bucuresti
26. leonida zissu – targoviste
27. louis – bucuresti
28. m. n. petrovits – alexandria
29. m. wandelmann – barlad
30. max schwarz – bucuresti
31. mihail spirescu – galati
32. o. weiss – bucuresti
33. p. daniel – bucuresti
34. a. d. reiser – bucuresti
35. s. korn – bucuresti
36. szollosy – bucuresti
37. theodorovits & jehalsky- bucuresti – 1877
38. v. theodorescu – bucuresti
39. w. bethier – craiova – 1874
40. w. oppelt – bucuresti

Mai exista si alti fotografi cunoscuti ai perioadei. De fapt se spune ca in Bucuresti exista o concurenta puternica. Lucrurile puteau fi foare usor comparate cu piata fotografica din capitalele europene. In masura in care aveti informatii, lista poate fi completata.

Sursa info: [1] [2] [3]

“American Girl in Italy” este una din clasicile lucrari ale lui Ruth Orkin. In 1951 ea a calatorit in Israel avand un angajament din partea Filarmonicii Israeliene. Dupa ce a trait cateva luni in acolo, ea si-a continuat calatoriile in Italia. In Florenta a intalnit un student la arte ce ii va deveni subiect pentru o fotografie ilustrativa intitulata “Don’t Be Afraid to Travel Alone”.

Orkin a fotografiat aceasta nemuritoare imagine in Piazza del Republica din Florenta. Fotografia a fost publicata intai in paginile revistei Cosmopolitan (9/52) iar de atunci a aparut in nenumarate alte publicatii si este cunoscuta in intreaga lume.

[biografia ruth orkin]

[sursa]

____________________________ 

American Girl in Italy is Orkin’s classic signature image. In 1951, Orkin traveled to Israel on assignment with the Israeli Philharmonic. After living in Israel for a few months, she continued her travels in Italy. In Florence, she met an art student in her hotel who became the subject for a picture story titled “Don’t Be Afraid to Travel Alone.” Orkin shot this timeless image at the Piazza del Repubblica. The photograph originally appeared in Cosmopolitan, (9/52) has now appeared in countless other publications, and is known throughout the world.

[ruth orkin's biography]

[source]

In dimineata zilei de 10 iunie 1963, Malcom Browne, un fotograf de 30 de ani din New York ce a fost trimis in Vietnam de Associated Press, a primit un telefon cu informatia de a fi a doua zi intr-o anume intersectie din Saigon pentru ca ceva important avea sa se intample.

A doua zi a ajuns acolo si in timp ce astepta insotit de David Halberstam, reporter la New York Times, o masina a oprit din care au coborat trei calugari. Unul dintre ei, Thich Quang Duc, s-a asezat in pozitia de lotus cu o cutie de chibrituri in mana, in timp ce ceilalti doi turnau benzina peste el.

Thich Quang Duc a aprins un bat de chibrit si s-a transformat instantaneu, o data cu Malcolm Browne, in celebritati mondiale. In contrast cu tipetele celor ce priveau, in timp ce ardea, calucarul nu a scos nici un sunet si nu si-a miscat nici un muschi, ghidat de o incredibila autodisciplina. Protestul a fost motivat prin dorinta de a atrage atentia asupra tratamentului sever la care erau supusi calugarii budisti de catre regimul catolic al lui Ngo Dinh Diem, regim sprijinit de americani.

Ciudat este ca una dintre fotografii a ajuns coperta a unui album “Rage Against the Machine”

[sursa]

On the evening of June 10, 1963 Malcolm Browne, a 30-year-old photographer from New York who had been sent to Vietnam by his employer Associated Press to cover the war, received a call telling him to be at a particular intersection in Saigon the next morning as something important was going to happen.

He was there waiting the following morning, along with David Halberstam, a reporter from The New York Times, when a car pulled up and three or four monks got out. One, Thich Quang Duc, sat on the ground in the lotus position with a box of matches in his hand while the others proceeded to pour gasoline over him from jerry cans.

Thich Quang Duc then struck a match and instantly made himself and Malcolm Browne world famous. In contrast to the wailing of the people watching, as he burned he never made a sound nor moved a muscle, such was his self-discipline. His protest was designed to draw attention to the harsh treatment that Buddhists were receiving from the US-backed Catholic regime of Ngo Dinh Diem.

[source]

On the second day of the Tet Offensive, Edward Thomas Adams and an NBC news crew heard gunfire. They followed the noise to a street corner where South Vietnamese soldiers were leading a handcuffed Viet Cong captive to Lt. Col. Nguyen Ngoc Loan, chief of the South Vietnamese National Police. Assuming the prisoner was about to be interrogated, Adams raised his camera to capture the moment. Instead, he took a picture of Lung shooting the prisoner in the head. (Adams later learned that the prisoner was a Viet Cong officer responsible for slaughtering an entire family.)

In a career spanning four decades, the Pulitzer Prize-winning photojournalist covered 13 wars and published his enduring images in newspapers and magazines around the world. Adams shot pictures of presidents, dictators, religious figures and soldiers, but he was best known for this photograph taken in Saigon on Feb. 1, 1968.

The Saigon execution picture earned Adams the 1969 Pulitzer Prize. He’d eventually receive more than 500 honors, including the Robert Capa Award and three George Polk Memorial Awards.

Born in New Kensington, Pa., Adams first worked as a photographer for his high school newspaper. After graduation, he served for three years as a Marine Corps combat photographer during the Korean War. Adams joined The Associated Press in 1962 and worked on and off at the wire service for 14 years. He also shot pictures for Time magazine and Parade. Adams died at 71 from complications of Lou Gehrig’s disease.

________________________

In a doua zi a ofensivei Tet, Edward Thomas Adams si o echipa de stiri a NBC au auzit focuri de arma. Au urmarit zgomotul pana la un colt de strada unde soldatii sud-vietnamezi duceau un prizonier catre Lt. Col. Nguyen Ngoc Loan, seful Politiei Nationale Sud-Vietnameze. Presupunand ca prizonierul va fi interogat, Adams a dus camera la ochi pentru a surprinde momentul. Numa ca, in loc de asta, l-a fotografiat pe Lung impuscand prizonierul in cap. (Adams a aflat mai tarziu ca prizonerul era defapt un ofiter Viet Cong responsabil cu uciderea unei intregi familii.)

Intr-o cariera ce se intinde pe patru decenii, fotojurnalistul priemiat cu Pulitzer,a acomerit peste 13 razboaie si a publicat fotografii in ziare si reviste din intreaga lume. Adams a fotografiat presedinti, dictatori, figuri religioase si soldati dar este cunoscut cel mai bine pentru aceasta fotografie facuta in Saigon in 01 Februarie 1968.

Executia din Saigon i-a adus fotografului premiul Pulitzer in 1969 dar si alte 500 de premii incluzand Premiul Robert Capa si George Polk Memorial

Nascut in New Kensington, Pa., Adams a lucrat prima data ca fotograf la revista liceului. Dupa absolvire a lucrat trei ani ca fotograf de razboi al Marine Corps in timpul razboiului din Coreea. Adams a lucrat cu Associated Press incepand din 1962 timp de 14 ani. A lucrat si pentru revista Time si Parade. Adams a murit la 71 de ani din cauza unei complicati a bolii Lou Gehrig.

(source)

Se pare ca Halsman si Dali au avut o relatie fotografica de lunga durata. Mai toate fotografiile celebre ale lui Dali sunt realizate de Halsman si nu sunt char putine.

 

It took 26 tries and over five hours to have this image done. Philippe Halsman made this picture in 1948 and the subject was Salvador Dali himself. Of course, all that you see in the image was an real act in front of the camera, no ticks or retouch. No more than three assistants threw the cats, one threw the water from a bucket and Halsman’s wife held the chair.

Halsman was very known for images with people jumping. He has put together an entire series of images in a book called “Jump Book”.

________________

A fost nevoie de 26 de incercari si de mai bine de cinci ore pentru a realiza imaginea. Philippe Halsman a facut fotografia in anul 1948 iar subiectul este Salvador Dali in carne si oase. Bineinteles, tot ce vedeti in imagine se intampla cu adevarat in fata camerei, fara trucuri sau retusari. Nu mai mult de trei asistenti aruncau pisicile, un altul arunca apa cu ajutorul unei galeti iar sotia fotografului tinea scaunul.

Halsman era foarte cunoscut pentru fotografiile cu oameni sarind. In cartea “Jump Book” a adunat o serie intreaga de imagini pe aceasta tema.