Avem câteva imagini în exclusivitate, de la o scenă rar documentată fotografic, o acțiune de deparazitare organizată de către armata germană din Bucureștiul ocupat al anului 1917. La o căutare sumară, nu am identificat aceste cadre, sau unele similare, în arhive publice și nu par să fi fost publicate până acum, lucru care cred că le sporește valoarea documentară.
Contextul istoric îl știți foarte bine, anume că din 1916 și până în 1918, capitala României s-a aflat sub ocupația Puterilor Centrale, în mod special sub ocupația trupelor germane (dar și bulgare, sau austro-ungare), totul sub conducerea guvernatorului militar german, feldmareșalul August von Mackensen.
Contextul imaginilor este legat de o obsesie a administrației militare germane din estul Europei, legată de tifosul exantematic (în germană Fleckfieber), o boală gravă transmisă de păduchele de corp (Pediculus humanus corporis). În iernile precedente, această boală provocase pierderi enorme pe frontul de est, atât de mari încât controlul păduchilor devenise, probabil, o prioritate strategică, armata germană având unități specializate în acest sens.
Concret, în imagini, vedem o astfel de acțiune a armatei germane derulată pe o stradă dintr-un cartier sărac al capitalei României, fotografiată, probabil, din motive propagandistice sau logistice. Oricum ar fi, cu siguranță vorbim despre fotografii oficiale realizate de către membri ai armatei germane. Pe verso-ul imaginilor se află texte scrise de mână din care înțelegem, în germană, următoarele: „Strada Lautari, der Landeshauptstadt Bukarest. Die Straße wird entlaust. 1917.”, „Entlausung im Zigeuner-Viertel Bukarest.”, „Straße Lautari, der »Landeshauptstadt« Bukarest. Die Einwohner sind zur Entlausung abgeführt. 1917.”, „Zwangsentlausung der Straße Lautari in Bukarest 1917. Abtransport der Frauen zur Entlausungsanstalt.” și „Entlausung.”, texte care s-ar traduce în „Strada Lăutari, în capitala țării, București. Strada este deparazitată. 1917.”, „Deparazitare în cartierul țigănesc, București.”, „Strada Lăutari, din »capitala țării« București. Locuitorii au fost ridicați pentru deparazitare. 1917.”, „Deparazitare forțată a străzii Lăutari din București 1917. Transportul femeilor la institutul de deparazitare.”, respectiv „Deparazitare.”
Sunt foarte importante cuvinte ca „Zwangsentlausung”, adică deparazitare forțată, „abführen”, folosit în germană mai ales pentru ridicarea sub escortă, arestare, scoatere sub pază, oricum nu pentru deplasare voluntară, și „Entlausungsanstalt”, care confirmă existența unei instituții sau centru de deparazitare. Sunt de remarcat și ghilimelele din jurul cuvântului „Landeshauptstadt”, cu un probabil sens peiorativ, ironic la cum vedeau germanii capitala României. Toate acestea subliniază caracterul obligatoriu, forțat și corectiv al acțiunii. „Beneficiarii” operațiunii nu aveau opțiunea de a accepta sau refuza ceva, operațiunea nu avea caracter facultativ sau voluntar.
În imagini vedem și utilajele folosite la deparazitare, autoclave, cabine de duș mobile, cisterne și pompe de mână. Autoclavele reprezentau incinte de dezinfecție cu abur supraîncălzit, montate pe șasiuri trase de cai sau boi. În aceste incinte se expuneau hainele, lenjeria, păturile și saltelele oamenilor la abur cu o temperatură ridicată. Ele se compuneau dintr-un cilindru care se închidea ermetic și un cazan, generator de abur, cu coș de fum în care se ardeau cărbuni și lemne. Cabinele de duș mobile, de asemenea montate pe șasiu de trăsură, reprezentau niște incinte în care subiecții se spălau cu apă caldă și săpun, uneori cu un adaos de sulf sau crezol.
Cred că este interesant să analizăm imaginile pe rând, intrând în cât mai multe detalii.
Imaginea nr.1
Prima imagine pe care o analizăm este și cea mai clară dintre ele. Vedem un grup amestecat de oameni din care putem distinge militari germani, oficiali, dar și operatori ai utilajelor mai sus amintite. În stânga vedem o autoclavă pregătită pentru acțiune. Doi oameni îmbrăcați în alb introduc în cilindrul cu abur un sac mare de textile, iar în dreapta vedem o cisternă cu apă, probabil apa necesară autoclavei. E clar că oamenii pozează, ei sunt aranjați strategic în compoziție și așteaptă declanșarea fotografului. Totul se întâmplă sub supravegherea unui soldat german.
Strada pare a fi o uliță sărăcăcioasă de la periferia capitalei, cu case modeste, majoritatea din chirpici, cu parter și cu învelitori ale acoperișurilor realizate din tablă recuperată. Există și o casă ceva mai înstărită, dar care nu schimbă cu prea mult aspectul periferic al zonei. Strada este desfundată, dar cu un „jgheab” pietruit, probabil canalizarea apelor pluviale. În extrema dreaptă a imaginii vedem o clădire mică pe care este așezată o mică inscripție de lemn pe care citim „aici se vinde tutun”. Cu ocazia aceasta observăm și faptul că strada, chiar și de periferie, avea sistem de iluminat public, în sensul că vedem stâlpi de iluminare și lămpi stradale care funcționau, cel mai probabil, cu gaz. E amuzant și detaliul soldatului din dreapta, la care observăm că „păzește” acțiunea fumând o pipă.
Imaginea nr.2
Imaginea nr.2 este similară cu prima imagine. Ea este realizată din același unghi, este un pic mai neclară și întărește faptul că imaginile au scop documentar sau de propagandă. E clar că oamenii implicați în scenă pozează intenționat către cameră. Totuși, în plus față de imaginea nr.1, descoperim și o trăsură ceva mai îngrijită, probabil mijlocul de transport al oficialilor implicați în acțiune.
Imaginea nr.3
Imaginea nr.3 prezintă un unghi diferit. Nu știm dacă suntem pe aceeași stradă, dar aici avem ocazia să vedem și mai clar utilajele implicate în acțiune. Pe centru-stânga vedem o autoclavă, iar pe centru-dreapta o „cabină de duș”. Tot în centru, în depărtare, vedem și o cisternă de apă, dar și o a doua autoclavă. Pe stânga imaginii vedem soldați germani și „oficiali” implicați, iar în dreapta vedem și “beneficiarii” acestei acțiuni, un număr de femei și copii localnici, probabil o parte dintre locuitorii acestei străzi.
Vedem de asemenea și strada desfundată, cu „jgheaburile” pietruite folosite la canalizarea apelor pluviale, dar și cu trotuare pietruite, vedem și casele mai degrabă sărăcăcioase, dar și sistemul de iluminare stradal, cu gaz. Scena este de asemenea „pozată”, în sensul că oamenii implicați știu că sunt fotografiați și acționează ca atare.
Imaginea nr.4
Imaginea nr.4 este și, probabil, cea mai dramatică dintre ele. Vedem un număr de femei și copii, probabil de etnie romă, încărcați într-un camion militar german care le va transporta la „Entlausungsanstalt”, adică la centrul de deparazitare. Femeile din imagine, așa cum spuneam într-un paragraf anterior, sunt forțate să facă drumul acesta la centrul de deparazitare. Știm deja din textele de pe verso-ul imaginilor că acțiunea nu are caracter voluntar, ci obligatoriu.
Cadrul acesta este cel mai puțin „pozat” dintre toate imaginile, având în vedere că acțiunea de încărcare a persoanelor în camion este în desfășurare, ba chiar una dintre femeile din camion pare să se afle într-o discuție cu femeia din dreapta, de pe stradă, oferindu-i ceva ce pare a fi hârtie împachetată, probabil bani sau un fel de document. Chiar și așa, soldații prezenți în imagine pozează clar către camera foto.
Imaginea nr.5
Ultima imagine din serie este „luată” pe o uliță lăturalnică. Aici vedem doar oficiali și militari implicați în acțiune, dar vedem și un utilaj nou, o pompă de mână care conținea, probabil, o formă de dezinfectant. Ulița e doar o potecă de noroi, dar care este prevăzută cu un șanț central pentru canalizare. Construcțiile sunt realizate din scândură ieftină, chiar mai sărăcăcioase față de casele din imaginile precedente. Pe dreapta vedem ceva ce pare a fi un WC de curte.
Un detaliu este prezent în toate imaginile, relevant pentru anul 1917, an de război, cu toate circumstanțele aferente: pare că beneficiarii acestei acțiuni sunt femei și copii, nicidecum bărbați adulți. La prima vedere pare că toți bărbații adulți fotografiați sunt ori militari, ori oficiali, ori operatori ai utilajelor implicate.
Nu știm prea mult nici despre zona în care sunt realizate aceste imagini. Știm clar că este vorba de București și de ceea ce se numea atunci strada Lăutari, dar și de faptul că ar putea fi un cartier locuit în mod special de comunitatea romă, dar nimic mai mult. Poate fi vorba de Crucea de Piatră (zona Dudeștilor), poate fi Mahalaua Calicilor, sau pot fi zone din Pantelimon sau Vitan. Aici cred că avem nevoie de ajutorul vostru, așa că lansăm invitația de a completa textul de mai sus cu orice credeți că ar putea fi relevant pentru identificarea locurilor, oamenilor sau pentru o mai bună descriere a acțiunii fotografiate.
“Like it” if you like it, share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro/Alex Galmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluție hires și print sunt disponibile contra-cost.
