București sub ocupație, probabil 1917

Avem o nouă imagine din Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, realizată în fața Palatului Cercului Militar. Fotografia surprinde, probabil, o schimbare de gardă. Una dintre formațiunile militare pare să aștepte aliniată în fața clădirii, cu puștile și baionetele ridicate, în timp ce, din stânga, se apropie o altă coloană, tot cu armele la umăr. Fanfara traversează piața de la stânga la dreapta, iar în centrul spațiului un ofițer salută. Avem, așadar, toate elementele care sugerează o schimbare de gardă, chiar dacă nu există nicio confirmare certă a acestei interpretări.

Fotografia pare să fi fost realizată în anotimpul cald, probabil vara, judecând după frunzișul des al copacilor din cadru. Imaginea are legătură și cu un alt cadru, publicat de curând, care surprindea o scenă de la Ateneul Român. Am putea presupune că este vorba despre vara anului 1917 sau, poate, despre cea a anului 1918, acestea fiind singurele două veri care au coincis cu perioada ocupației.

Imaginea a fost făcută de la înălțime, cel mai probabil de pe balconul etajului întâi al imobilului de colț aflat în zona actualului bloc „Romarta Copiilor”, de pe Calea Victoriei nr. 32–34. Clădirea nu mai există astăzi, întregul front de case din zona respectivă a dispărut.

Fotograful este necunoscut, dar imaginea sugerează că autorul era experimentat. Fotografia pare să fi fost planificată, în sensul că fotograful și-a ales punctul de stație și momentul potrivit pentru declanșare. Există șanse mari ca această imagine să fi avut o utilitate propagandistică sau documentară, fiind realizată fie de un fotograf german, fie de unul autorizat de armata germană. Sub controlul administrației germane, fotografierea liberă a unui asemenea obiectiv militar ar fi fost greu de imaginat.

Cercul Militar, nefinalizat la vremea respectivă, funcționa atât ca sediu al corpului central de gardă al comandamentului german, cât și ca închisoare pentru prizonieri militari români și ruși, precum și pentru civili arestați din motive politice. Clădirea devenise și un punct important de propagandă. Nu întâmplător, parade și ceremonialuri ale armatei germane aveau loc în fața acestei clădiri, pentru că, simbolic, activitățile armatei germane de aici puteau sublinia superioritatea acesteia față de armata română. Cu alte cuvinte, germanii puteau arăta că se desfășurau în voie în fața uneia dintre cele mai importante clădiri ale armatei române. Ca notă suplimentară, în germană, „Hauptwache” înseamnă „garda principală” sau „corpul principal de gardă”.

Soldații sunt, probabil, germani. În detaliile de rezoluție mare se disting căștile cu vârf de tip Pickelhaube, uniformele de campanie și modul de organizare a formațiilor. Lângă scările palatului se văd și gheretele santinelelor, vopsite în dungi contrastante, într-o estetică militară germană foarte recognoscibilă.

În stânga cadrului se vede Grand Hôtel du Boulevard, clădire hotelieră rechiziționată și folosită de structuri ale Statului Major și ale Kommandanturii germane în timpul ocupației Bucureștiului. Mai departe, pe Bulevardul Regina Elisabeta, dincolo de Grand Hôtel du Boulevard, se distinge Palatul Eforiei Spitalelor Civile, ridicat între 1885 și 1886 și situat astăzi la nr. 29–31. Acoperișul său înalt, de inspirație franceză, distrus în timpul bombardamentelor din 1944, constituia la acea vreme unul dintre accentele arhitecturale ale Bulevardului Elisabeta.

Bineînțeles, în dreapta vedem monumentala clădire a Cercului Militar, despre care am vorbit deja. În plus, merită să știți că această clădire a fost ridicată pe terenul fostei Mănăstiri Sărindar și al bisericii sale. La momentul fotografiei, spațiile interioare nu fuseseră finalizate. Inaugurarea clădirii era programată pentru toamna anului 1916, dar războiul a oprit lucrările rămase și ceremonia. Palatul a fost inaugurat oficial abia la 4 februarie 1923, în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria.

În extrema dreaptă a cadrului vedem o bucățică din actuala stradă Constantin Mille și imobilul de la nr. 4. Aici au funcționat, pe rând, restaurantul unui anume V. Hr. Cosma, apoi Restaurantul „Maior Mura” și, ulterior, cinematograful „Blériot”, unul dintre primele cinematografe bucureștene. Istoria a continuat cu Restaurantul „Modern”, care exista la momentul realizării imaginii, apoi cu Restaurantul „Berlin”, inaugurat în 1958 și care a funcționat în perioada comunistă, iar astăzi aici funcționează Control Club.

La nivelul străzii vedem agitație și mișcări de trupe. Se pare că un grup de militari, însoțit de fanfară, vine dinspre Bulevardul Regina Elisabeta și cotește către platoul Cercului Militar. Bulevardul este blocat. Câțiva militari dirijează circulația, în timp ce bucureștenii stau înghesuiți lângă Grand Hôtel du Boulevard. Se vede chiar și o căruță oprită din drum, așezată în diagonală.

În stânga jos pare să aibă loc un schimb de replici între un soldat german și un domn mai rotofei, surprins în mers. Nu este clar dacă discutau și cu atât mai puțin dacă între ei exista vreo dispută. Cu puțină imaginație, putem presupune că soldatul german i se adresează, încercând să-l îndrume, în timp ce civilul pare să-i arunce o vorbă peste umăr și să-și continue drumul, îndepărtându-se de paradă.

Puțin mai la dreapta vedem un militar impunător, înalt, cu barbă albă, înconjurat de câțiva soldați cu chipiu. Nu pot spune că mă pricep la uniforme și nu îmi dau seama dacă uniforma lui și cele ale militarilor din jur sunt germane sau aparțin armatelor celorlalți membri ai Puterilor Centrale. În orice caz, în număr mai mic și fără atribuții administrative, în oraș se aflau și trupe austro-ungare, bulgare și otomane.

Mai sus, tot în partea stângă a imaginii, vedem oameni ieșiți la ferestrele Grand Hôtel du Boulevard, privind parada. Aceștia trebuie să fi fost, la rândul lor, oficiali sau militari germani, având în vedere că întreaga clădire fusese rechiziționată pentru nevoile armatei de ocupație.

În dreapta, îl vedem pe unul dintre soldații germani într-o postură informală, oarecum neobișnuită: stă așezat pe marginea balustradei platoului Cercului Militar. Intuiția îmi spune că ar putea fi un alt fotograf aflat la lucru, dar imaginea nu este suficient de clară pentru a avea certitudinea.

Cu această ocazie putem observa atât pavajul de piatră al bulevardului, cât și șinele de tramvai. Acestea marchează traseul pe care, la 9 decembrie 1894, fusese pusă în circulație prima linie de tramvai electric din București. Linia 14 lega Cotrocenii de Obor și traversa orașul de la vest la est, de-a lungul bulevardelor Elisabeta, Carol I și Pache Protopopescu.

Fotografia ne arată ordine, simetrie și ceremonial. Nu ne arată însă ce se petrecea cu adevărat în Bucureștiul acelor vremuri. Așa cum spuneam, ocupanții transformaseră mai multe spații ale Cercului Militar în locuri de detenție. Potrivit mărturiei lui Aurel Gavrilescu, până în august 1917, în actuala Sală de Marmură fuseseră construite circa 80 de celule din lemn. Alexandru Marghiloman estima că, la un moment dat, numărul prizonierilor închiși în clădire ajunsese la 700–800. În martie 1917, Virgil Drăghiceanu descria o gardă foarte numeroasă, formată din aproximativ 400 de militari, printre care se aflau și santinele cu mitraliere.

Nu știm dacă și câți prizonieri se aflau în clădire în ziua fotografiei. Nu îi vedem, dar fac parte din istoria locului în perioada ocupației. Pentru o vreme, rândurile perfecte de afară și muzica fanfarei au coexistat cu celulele improvizate dinăuntru.

Nu se văd nici lipsurile orașului. Bucureștenii trăiau cu rechiziții, restricții de circulație, control administrativ și penurie. Produse alimentare, textile, metale și alte bunuri erau ridicate și trimise către economia de război a Puterilor Centrale. Evident, o fotografie cu aparență oficială sau propagandistică nu avea niciun motiv să arate foamea, piața neagră ori umilințele cotidiene. Ea arăta ceea ce puterea dorea să fie vizibil: o armată disciplinată, un oraș sub control și o populație care privește de la margine.

Cam atât despre această imagine, dar, ca de obicei, vă invit să completați sau să corectați informațiile menționate mai sus.Nu de puține ori, completările voastre s-au dovedit a fi foarte valoroase.

Alte imagini din timpul ocupației Bucureștiului pot fi găsite aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici.

Share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Alex Gâlmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluția hi-res și printurile sunt disponibile contra cost.

„Like it” if you like it.