Stadionul ANEF văzut din avion – București, circa 1940

Revenim cu o nouă imagine aeriană a Bucureștiului, una care se întâmplă să aibă o legătură directă cu o altă fotografie publicată aici în urmă cu câțiva ani. Dacă vă mai aduceți aminte de vederea aeriană asupra perimetrului Sf. Gheorghe – Sf. Vineri – Piața Unirii, cadrul de astăzi se află pe același negativ. Practic, cele două imagini sunt realizate cu ocazia unui singur survol al capitalei.

De data aceasta, orientarea ar trebui să fie ceva mai ușoară. Arena uriașă din prim-plan nu lasă prea mult loc de interpretare, chiar dacă aproape nimic din ceea ce se afla în jurul ei nu mai există astăzi. Ceea ce vedem este Stadionul ANEF, fost ONEF și viitor Stadion al Republicii, fotografiat din avion undeva spre sfârșitul anilor ’30 sau începutul anilor ’40.

Stadionul ocupă aproape întreaga jumătate de jos a imaginii. Vedem terenul, pista de atletism, tribunele și zidul exterior care urmărește forma ovală a complexului. Pe latura din dreapta se află tribuna principală, parțial acoperită, probabil cel mai ușor de recunoscut element al construcției.

Arena a fost inaugurată la 9 mai 1926, cu ocazia unui meci de rugby disputat între reprezentativa României și o selecționată a armatei franceze. La început, stadionul era o amenajare mult mai modestă, cu tribune improvizate, ridicate inclusiv cu ajutorul soldaților. Imaginea pe care o vedem aici este rezultatul modernizărilor începute după 1930, proiectate de arhitectul Horia Creangă în colaborare cu inginerul Mihai Gheorghiu. Tribuna principală avea o lungime de aproximativ 200 de metri și o impresionantă copertină din beton armat, ieșită în consolă, cu o deschidere de peste 14 metri, o realizare inginerească importantă pentru arhitectura sportivă a anilor ’30.

Tribuna se integra foarte bine în panta naturală a Dealului Spirii, iar, din câte am citit, sub gradene existau vestiare, săli de antrenament și alte spații destinate sportivilor, probabil unul dintre cele mai moderne complexe sportive ale Bucureștiului interbelic.

Pe latura opusă remarcăm tribuna secundară, mult mai joasă, iar la capetele terenului amenajările par încă destul de simple. Horia Creangă imaginase o dezvoltare treptată a stadionului, care ar fi trebuit să ajungă la o capacitate mult mai mare. Planurile nu au fost realizate în întregime, dar chiar și așa ANEF-ul avea să devină cea mai importantă arenă bucureșteană a perioadei.

Dacă ridicăm privirea dincolo de stadion, descoperim un București dispărut aproape în întregime.

În partea de centru-dreapta a imaginii se află complexul Arsenalului Armatei, amplasat pe platoul Dealului Spirii. Se disting corpurile lungi ale atelierelor și depozitelor militare, alături de clădiri administrative și cazărmi. Întregul ansamblu ocupa o suprafață foarte mare și explică de ce zona era cunoscută și sub numele de Dealul Arsenalului.

Stadionul este delimitat la stânga de strada Izvor, care respectă o parte din curbura stadionului (stânga jos), și la dreapta de strada Maior Ene, care, la finalul ei, în partea îndepărtată a imaginii, se intersecta cu celebra stradă Uranus, una dintre arterele importante ale cartierului. Accesul spectatorilor se făcea din mai multe direcții, prin Izvor și Maior Ene, în funcție de tribuna pentru care aveau bilet.

În imagine trebuie să se vadă și străzi ca Puțul cu Apă Rece, Proserpina, Ceres, Alex Orăscu, Jupiter, Inundației, Mihai Vodă sau altele similare, toate din cartierul Uranus. Este una dintre acele fotografii în care nu a dispărut doar o clădire importantă, ci aproape întregul peisaj. Cred că o astfel de imagine ne ajută să ne imaginăm foarte bine amploarea demolărilor realizate de către regimul comunist. Cartierul Uranus, străzile sale, Arsenalul, cazarmile, chiar și bisericile au fost demolate în anii ’80 pentru construirea Casei Poporului și a Centrului Civic.

Stadionul a avut o soartă ceva mai ciudată. Nu a dispărut complet, cel puțin nu în sensul obișnuit al cuvântului. O parte dintre tribune și zidurile exterioare au fost acoperite cu pământ și beton, iar fostul teren a fost transformat într-un spațiu tehnic și într-un garaj al Palatului Parlamentului. Arena din fotografie se află, așadar, într-o anumită măsură, tot acolo. Doar că este ascunsă sub noul relief construit în jurul Casei Poporului. La propriu, este vorba despre un stadion “înmormântat”.

Fotografia este realizată pe un negativ de 35 mm. Perforațiile filmului sunt vizibile la baza cadrului, iar o parte importantă din dreapta imaginii este acoperită de fuselajul sau de un element al avionului. Încadrarea nu este perfectă și nici claritatea nu se compară cu cea a unei camere aerofotogrammetrice. Cel mai probabil avem de-a face cu un fotograf amator (probabil un militar aflat într-un avion al armatei). Oricum ar fi, e clar că este o imagine realizată fără pretenții tehnice deosebite.

Nu avem o datare exactă, imaginea nu este însoțită de note suplimentare, dar starea stadionului și configurația cartierului sunt compatibile cu sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40. Modernizarea arenei era aproape finalizată, înainte de avarierea provocată de bombardamentele din 1944.

Cam atât despre imaginea de azi, dar, ca de obicei, dacă aveți lucruri de completat, chestiuni de corectat, povești de împărtășit, vă rog să nu ezitați. Nu de puține ori, completările voastre s-au dovedit a fi foarte valoroase.

Pentru cei care ne susțin prin mici donații, această imagine este disponibilă în format digital, la o rezoluție înaltă. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro

„Like it” if you like it.