Piața Universității, aprilie, iunie 1990.

Cei de vârstă potrivită probabil că își aduc aminte de acel moment. Pentru cei mai tineri, merită explicat faptul că, în aprilie, iunie 1990, în Piața Universității a avut loc probabil cel mai amplu, simbolic și durabil protest civic anticomunist din România de după Revoluția din decembrie 1989. A început în aprilie 1990 și a fost reprimat violent în timpul Mineriadei din 13, 14 și 15 iunie 1990, adică acum exact 36 de ani. Nu este o coincidență faptul că publicăm imaginile astăzi, pe 13 iunie 2026.

Imaginile publicate aici au fost realizate și oferite spre publicare de către Răzvan Angelescu, participant la acest protest. Sunt fotografii care surprind nu doar un protest, ci și atmosfera unei societăți aflate într-un moment de confuzie, speranță și tensiune. România ieșise de foarte puțin timp din dictatura comunistă, dar întrebarea esențială rămânea deschisă: cât de reală era, de fapt, schimbarea?

Protestul din Piața Universității a început pe 22 aprilie 1990. Corturile au fost instalate începând cu 30 aprilie 1990, atunci când o parte dintre protestatari au intrat în greva foamei. Motivul principal al protestului a fost teama că Revoluția din decembrie 1989 fusese confiscată de vechiul aparat comunist, regrupat în jurul FSN și al lui Ion Iliescu. Pentru mulți dintre cei aflați atunci în piață, FSN nu reprezenta o ruptură reală față de vechiul regim, ci mai degrabă o continuare cosmetizată a vechii puteri. Piața Universității a devenit, în acest context, un spațiu simbolic. Formula care a rămas legată de acel loc și de acele zile a fost „zonă liberă de neocomunism”.

În centrul protestului s-a aflat aplicarea Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara. Acesta cerea interzicerea, pentru o perioadă de timp, a candidaturii foștilor activiști PCR și foștilor securiști la funcții publice. Protestatarii cereau, de asemenea, îndepărtarea foștilor nomenclaturiști comuniști din conducerea statului, alegeri considerate corecte, acces egal la televiziunea publică și judecarea celor vinovați pentru crimele din decembrie 1989. Trebuie amintit că TVR era, în acel moment, principalul canal de informare pentru cea mai mare parte a populației, iar opoziția acuza FSN că domină mediatic campania electorală. Într-o Românie abia ieșită din dictatură, controlul televiziunii publice era o miză politică majoră.

Deși Piața Universității a rămas probabil cel mai important protest civic anticomunist al începutului de an 1990, nu a fost primul. Perioada imediat următoare Revoluției a fost plină de proteste și revendicări publice. Un moment important a fost 12 ianuarie 1990, zi de doliu național pentru morții Revoluției. Atunci, mitingul comemorativ s-a transformat într-un protest politic. S-au cerut alegeri libere sub egida ONU, scoaterea PCR în afara legii, judecarea colaboratorilor lui Ceaușescu și clarificarea opțiunii politice a membrilor FSN. Au urmat protestele din 28 și 29 ianuarie 1990, îndreptate împotriva deciziei FSN de a participa la alegeri ca partid politic, deși FSN fusese inițial prezentat ca o structură provizorie de tranziție. Piața Universității trebuie înțeleasă, așadar, nu ca un episod izolat, ci ca parte a unei perioade în care societatea românească încerca să își definească direcția după căderea dictaturii.

Protestul a durat până la intervenția violentă din 13, 14 și 15 iunie 1990. În dimineața zilei de 13 iunie, autoritățile au intervenit în Piața Universității, au evacuat zona și au distrus corturile demonstranților. Evenimentele care au urmat, odată cu venirea minerilor în București, au rămas unul dintre cele mai violente și întunecate episoade ale istoriei recente a României. Mineriada din iunie 1990 nu a însemnat doar reprimarea unui protest. A însemnat și transmiterea unui mesaj brutal către o parte a societății care cerea ruperea reală de comunism, pluralism politic și responsabilitate pentru crimele Revoluției.

Este important de menționat și faptul că justiția română nu a stabilit definitiv, printr-o hotărâre penală finală, vinovățiile pentru Mineriada din 13, 14 și 15 iunie 1990. Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată, restituit la Parchet, retrimis ulterior și din nou întors pentru refacerea rechizitoriului. La mai bine de trei decenii de la evenimente, nu există încă o decizie penală definitivă care să stabilească responsabilitățile pentru reprimarea violentă din acele zile. Singurele decizii ferme cu greutate majoră sunt cele ale CEDO, care spun, în esență, că România a eșuat să facă o anchetă efectivă într-un timp rezonabil.

Nu știm exact data realizării acestor fotografii. Ele pot fi făcute oricând între aprilie și iunie 1990. Totuși, judecând după hainele pe care le poartă demonstranții, precum și după impresia generală pe care ne-o dau imaginile, din care putem deduce că toate corturile aveau deja o oarecare vechime, nu am greși prea mult dacă am plasa fotografiile undeva spre sfârșitul lunii mai 1990.

La 36 de ani distanță, aceste imagini nu sunt doar documente ale unui protest. Sunt fragmente din memoria unei societăți care încerca să înțeleagă ce i se întâmplase și încotro urma să meargă. Sunt foarte multe lucruri de remarcat în aceste fotografii. Dar, fiind vorba despre un moment încă apropiat de zilele noastre, îmi imaginez că există mulți printre voi, poate chiar participanți la acest protest, care ne puteți spune mult mai multe de la fața locului, din propriile amintiri și din momentele voastre trăite acolo. Sunt detalii, probabil, mult mai importante decât cele pe care le putem noi presupune de la masa unui birou și din spatele unei tastaturi.

Share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția Răzvan Angelescu. Imaginile nu pot fi utilizate fara acordul autorului. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini.