Calea Victoriei, în Piața Teatrului, 1930

Avem o nouă imagine pe care v-o prezentăm în exclusivitate. Fotografia ne arată un aspect de stradă surprins pe Calea Victoriei, în ceea ce la vremea respectivă se numea Piața Teatrului (Teatrul Național se afla în imediata apropiere). Datarea fotografiei nu este exactă, îi vom spune generic anii ’30, dar probabil că orice dată între 1925 și 1935 ar putea funcționa (cu probabilitate mai mare spre 1930-1935). Autorul este și el necunoscut, dar având în vedere proveniența (Germania), putem presupune că este vorba despre un călător venit pentru câteva zile în capitala României.

Fotografia este realizată, bineînțeles, în zona de maximă intensitate culturală, socială și comercială a capitalei de la acea vreme. Astăzi, dacă am vrea să reproducem această imagine, ar trebui să ne poziționăm în intersecția Calea Victoriei cu strada Matei Millo și să îndreptăm camera foto spre oarecum nord, către intersecția Calea Victoriei cu Ion Câmpineanu. În felul acesta am constata că multe dintre clădirile vizibile există și astăzi: Hotel Continental este încă în picioare, clădirea Hotel Riegler (fostul hotel Hugues) e și ea acolo, dar cu o fațadă austeră, ridicol de simplificată; urmează clădirea Pasajului Englez (Pasagiul English) cu Hotel English, clădire existentă și ea, cu o fațadă minor modificată, iar în extrema dreaptă vedem Palatul Imobiliara, o clădire iconică a zonei, ridicată între 1911 și 1913, care a găzduit cinematograful Select, iar ulterior Teatrul de Păpuși Țăndărică.

Există și clădiri dispărute. De exemplu, în extrema stângă a imaginii, în planul cel mai îndepărtat, vedem o înșiruire de clădiri de mică înălțime, aflate de partea cealaltă a străzii Ion Câmpineanu, dispărute astăzi. Cea mai vizibilă dintre ele pare a fi Casa Vanic, care avea la parter magazinul de delicatese Dragomir-Niculescu, celebru la vremea respectivă. Întreaga înșiruire de clădiri despre care vorbim a fost demolată și înlocuită cu două clădiri masive, undeva în 1935. Una dintre ele, Palatul Băncii Sindicale Agricole Ilfov, a păstrat la parter magazinul Dragomir-Niculescu, într-o formă lărgită și modernizată; de altfel, clădirea a purtat, informal, mult timp acest nume.

Despre clădirile din imagine s-a vorbit mult, informații detaliate găsiți la o simplă căutare pe internet, așa că nu am să reiau toate scrierile existente, ci am să vă povestesc pe scurt despre fațada clădirii Riegler (fostul hotel Hugues, după cum spuneam mai sus). Clădirea se află între Hotel Continental și casa Pasajului Englez și ai putea spune, la prima vedere, că nu mai există, fiind înlocuită, aparent, de o clădire nouă. Realitatea este că această construcție este acolo, dar cu o fațadă ridicol de simplificată, de-a dreptul bizară. Asta se întâmplă pentru că, se pare, clădirea a fost afectată de bombardamentele din 23–24 august 1944, cele care au vizat Palatul Telefoanelor, dar care au afectat întreaga Piață a Teatrului (luați informația aceasta cu un anumit grad de speculare, sursele sunt minimale). Fațada clădirii Riegler a fost, ulterior, refăcută, dar în forma extrem de pragmatică de astăzi. Nu mai există niciun element decorativ, niciunul dintre balcoane și nici forma originală a învelitorii sau a cornișei de la nivelul mansardei. De altfel, nu e prima dată când acestei clădiri i se schimbă fațada; ea a mai avut parte de o redecorare, trecând de la un neogotic la un Belle Époque eclectic, cu ocazia schimbării proprietarului și a mansardării, probabil undeva în jurul anului 1920. Poate că ar fi o temă interesantă pentru Primăria Bucureștiului, în direcția refacerii decorațiunilor acestei fațade, care ar putea redeveni emblematică pentru identitatea orașului, așa cum a fost o bună perioadă de vreme.

Revenind la ce anume se vede în imaginea noastră, având în vedere hainele oamenilor și direcția soarelui, nu am greși prea mult dacă am trage concluzia că fotografia pare a fi realizată undeva la sfârșit de primăvară sau început de vară, după-amiaza, în jur de ora 15:00-16:00. E foarte interesantă interpunerea trăsură–mașină evidențiată aici, în sensul că două epoci par a fi prezente într-o singură imagine. Trăsura ar putea reprezenta, bineînțeles, viața Căii Victoriei de secol 19, iar automobilul, manierele începutului de secol 20. Este interesant cum aceste epoci par a se suprapune în această imagine și cum, de fapt, tranziția de la o epocă la alta s-a făcut treptat, în decenii. Probabil știți fotografiile de secol 19 realizate în Piața Teatrului, din care putem deduce ușor că aici se afla stația principală a trăsurilor de închiriat din capitală, un fel de TAXI tras de cai. Dar frumusețea face ca mașina vizibilă în spatele trăsurii să fie și ea un TAXI, adică două mijloace de transport, fiecare aparținând unei epoci diferite, dar având aceeași funcțiune. De unde știm că mașina din spatele trăsurii este un taxi? E simplu, e suficient să vă uitați la plăcuța de înmatriculare a automobilului, pe care este lizibil, cu un pic de imaginație, „6 Tx”, unde „Tx”-ul respectiv reprezenta metoda de identificare a automobilelor TAXI din perioadă. Nu, nu există o casetă luminoasă pe plafon și nicio altă indicație pe caroseria mașinii, în afara „tx”-ului menționat pe plăcuța de înmatriculare. Așadar, două TAXI-uri vizibile în imagine, unul cu cai mecanici și altul cu cai în viață (așa înțelegem și de ce puterea motoarelor se măsoară în „cai”: pentru că, teoretic vorbind, caii și-au păstrat relevanța).

Dacă tot am vorbit de trăsură, sunt de remarcat atât birjarul, îmbrăcat impecabil, purtând și demnitatea funcției, cât și pasagerul, care pare a fi un ofițer în uniformă de paradă, desprins dintr-o imagine de secol 19. Nu știu ce anume se întâmplă cu această trăsură și de ce a fost importantă pentru fotograf. În cazul în care fotograful nu realizează doar o imagine generică a zonei, e foarte posibil ca această trăsură și apariția ei să fie chiar motivul declanșării aparatului de fotografiat. Pe de altă parte, trăsura se află clar în mers, ea nu este oprită pentru „poză”, deducem asta din dinamica celor doi cai, precum și din neclaritatea de mișcare pe care ei o prezintă la nivelul picioarelor.

Vorbind despre oameni, trebuie să îl remarcăm și pe bărbatul din prim-plan stânga, cu atitudinea relaxată, pălăria specifică vremii, dar și cu pantofii bicolori, cu piele albă și neagră, un fel de „brogue shoes” specifici perioadei. E de remarcat și doamna în alb din extrema dreaptă, care se pregătește să treacă strada, intrând în lumina soarelui protejându-se cu pălăria albă sprijinită în mână. Privind-o, vedem în spatele ei, în umbră, un grup destul de numeros de bărbați care caută umbra pe sub marchizele textile ale magazinelor.

Cu ocazia asta vedem că marchizele textile erau foarte prezente în vremea respectivă. În imagine sunt vizibile atât cele de la Hotel Continental, cât și cele ale cofetăriei Riegler, Hotel English și Palatul Imobiliara. Vedem și tot felul de alte firme, dar nu le distingem prea bine.

Tehnic vorbind, imaginea originală se prezintă sub forma unui negativ alb-negru, tăiat individual, de format mediu 6 × 4,5, pe care l-am scanat printr-un procedeu de refotografiere cu o cameră digitală de înaltă rezoluție și un obiectiv macro. Procesarea ulterioară a fost minimală, rezumându-se la mici corecții de contrast și luminozitate. Negativul nu a venit însoțit de niciun fel de mențiuni sau note. Autorul este necunoscut.

Încheiem aici povestea acestei imagini de început de secol 20 a Bucureștiului. Sigur că ne aflăm într-o zonă des fotografiată, un fel de epicentru al culturii și socialului capitalei din acele vremuri. Multe s-au spus deja despre această bucată de stradă, dar cred că orice imagine nouă completează foarte bine informațiile despre identitatea și viața orașului acelor vremuri. Bineînțeles că vă invit și pe voi să completați cu alte informații care nu au fost spuse aici, sau să le corectați, dacă este cazul, pe cele menționate deja.

Share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro/Alex Galmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluție hires și print sunt disponibile contra-cost