Sibiu, la începutul anilor ’30

Săptămânile trecute am intrat în posesia unui negativ foto care ilustrează o scenă de stradă din Sibiul anilor ’30. Așadar, avem o nouă exclusivitate, o imagine pe care vi-o prezentăm în premieră, dintr-un loc mai puțin fotografiat.

Turnul cu ceas din fundalul imaginii este ușor de identificat și ne permite să aflăm rapid locul din care s-a realizat fotografia. Este vorba despre turnul Catedralei Evanghelice, construit între sec. XIV–XVI în stil gotic transilvănean, care încă domină orașul cu silueta lui inconfundabilă. În acest context, devine clar că fotografia a fost realizată pe actuala stradă Alexandru Odobescu, care la vremea respectivă purta numele de Pempflinger (venind de la familia Pempflinger); numele Alexandru Odobescu a apărut în perioada comunistă și a fost păstrat până astăzi.

La o comparație directă, vedem clădiri care sunt încă în picioare, clădiri probabil modificate, dar și clădiri demolate. E interesant că această zonă, în perioada interbelică, se numea, mai mult sau mai puțin formal, și „Groapa cu Lei”, în mod special datorită unei clădiri aflate pe stradă, care prezenta o frescă ilustrând scena biblică a lui Daniel cu leii, amplasată la etajul 2. O mare parte dintre clădirile „Gropii cu Lei”, inclusiv casa menționată mai sus, se pare că au fost demolate, așa cum citim în materiale publicate pe internet, în 1934. Informația ne ajută să poziționăm fotografia noastră ca fiind realizată înainte de această dată.

Revenind la ce se vede în imagine, observăm un cadru realizat într-o zi însorită de primăvară sau toamnă. Ceasul turnului pare să arate o oră apropiată de 12:15, lucru confirmat și de direcția soarelui pe care o putem deduce analizând umbrele din imagine. Aspectul zonei este preponderent medieval, cu foarte puține clădiri care par a fi ridicate mai târziu de a doua parte a secolului al XIX-lea.

În extrema stângă a imaginii vedem o structură cu elemente neoclasice, dispărută astăzi (pct.1). Porticul acesta dispărut probabil aparținea clădirii Liceului de Artă, care, din sursele pe care le avem, înțelegem că a fost ridicată în 1897, adică ar trebui să fie vizibilă deasupra acestui portic, acolo unde vedem două cornișe proiectate pe cer (pct.2). Clădirea în sine a fost construită ca Școală evanghelică primară de băieți, devenită ulterior Gimnaziu, iar din 1957 Școală de Arte (Liceu de Muzică, Liceu de Muzică și Arte Plastice, iar din 1990, Liceu de Artă).

Spre centrul imaginii, în planul cel mai apropiat, vedem o înșiruire de case dispărute astăzi (pct.3). Ele se prezintă ca niște construcții joase, probabil anexe sau barăci comerciale, cu acoperișuri în pantă. Pot fi o parte dintre casele „Gropii cu Lei”, demolate în 1934.

Un pic mai departe, central în imagine, vedem o structură existentă astăzi, parte a complexului de clădiri din jurul Catedralei Evanghelice, care astăzi adăpostește o cafenea (pct.4). Bineînțeles, din unghiul fotografiei, vedem spatele acestei clădiri.

Tot pe centru, în planul cel mai îndepărtat, vedem turnul și o parte din corpul Catedralei Evanghelice, despre care am vorbit deja mai sus (pct.5).

În centru-stânga al imaginii vedem o bucată din clădirea care adăpostește astăzi Colegiul Samuel von Brukenthal, dar care la vremea respectivă părea înconjurată de un zid gros și de niște posibile anexe (pct.6). Colegiul este considerat cea mai veche școală atestată documentar de pe teritoriul României (1380), dar clădirea vizibilă în imagine pare că a fost finalizată în 1781 pe locul vechii școli a orașului din secolul al XIV-lea. Funcțiunea de școală exista și la momentul realizării fotografiei.

În extrema dreaptă a imaginii vedem o clădire cu aspect medieval, existentă și ea astăzi, care în zilele noastre adăpostește Muzeul de Istorie „Casa Altemberger” (pct.7). Casa este catalogată ca fiind “unul din cele mai impresionante monumente de arhitectură civilă gotică, cu elemente renascentiste, din Transilvania”, cu o construcție realizată de către primarul Thomas Altemberger între 1470–1491. Surse spun că această clădire ar fi fost achiziționată de către primăria orașului încă din 1549, iar clădirea a avut funcțiunea de sediu al primăriei Sibiului până în 1948, adică în fotografia noastră am avea surprinsă chiar clădirea primăriei. E de remarcat și un fapt minor, anume că la renovarea de azi s-a păstrat o zonă cu tencuiala căzută, care este vizibilă și în imaginea din anii ’30 (pct.8). Până și geometria aproximativă a acestei crăpături în tencuială este păstrată astăzi.

Strada în sine, la momentul 1930, avea mai degrabă un aspect de „piață” medievală, prezentând un pavaj neuniform, realizat din piatră neregulată de râu, în amestec cu zone de pământ bătătorit. Există totuși câteva trotuare trasate ceva mai îngrijit. În centru-dreapta, vedem că zidul vechi al Colegiului Brukenthal intră destul de mult în stradă, iar accesul către dreapta se făcea, probabil, atât printr-o alee îngustă, de-a lungul zidului, cât și prin poarta cu aspect gotic a clădirii Muzeului de Istorie (pct.9). De asemenea, zidul Colegiului Brukenthal părea că funcționează și ca un panou de afișaj public, mărturie stau câteva afișe care se văd lipite (pct.10).

În planul cel mai apropiat, în stânga-jos, vedem și un stâlp de început de balustradă. (pct.11). E posibil să fie balustrada de delimitare a străzii Alexandru Odobescu de strada Centumvirilor. Strada Centumvirilor este o mică stradă în rampă care se detașează printr-o diferență de nivel de strada Alexandru Odobescu.

În cadru vedem trei oameni, doi dintre ei în fundal, mult prea neclari și lipsiți de detalii încât să vorbim despre ei, și unul în prim-plan, probabil un bărbat în jurul vârstei de 30 de ani, care observă aparatul de fotografiat și poate chiar știe că va fi surprins în imagine. El este îmbrăcat într-un costum în trei piese (jachetă, vestă, pantalon), cu cravată, probabil o ținută tipică a clasei mijlocii urbane din epocă, posibil funcționar, comerciant sau meseriaș cu ceva stare.

Imaginea în sine are legătură cu un clișeu publicat recent, care surprinde o scenă urbană a Căii Victoriei din București. Cele două imagini au venit împreună și avem motive să credem că au fost realizate de către același fotograf, cu același aparat de fotografiat, eventual în același an, cu ocazia unei singure călătorii. Cele două imagini au venit din Viena, dar nu de la vreo persoană care să aibă legătură cu fotograful sau cu familia acestuia, și se prezintă sub forma unor negative format mediu, 6×4,5. Fotograful este necunoscut, iar imaginile nu au venit însoțite de note, mențiuni sau alt tip de informații din care l-am putea identifica.

Încheiem aici povestea acestei imagini, dar nu înainte de a vă invita să completați datele de aici cu alte informații care nu au fost spuse, sau să le corectați, dacă este cazul, pe cele menționate deja.

Share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro/Alex Galmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluție hi-res și print sunt disponibile contra cost.