București, începutul anilor 1960, probabil 1960–1962. Fotograf neidentificat. Arhiva Florin Toader / Muzeul de Fotografie.
Un elicopter apare deasupra clădirilor, iar oamenii se opresc să-l privească. Câțiva au rămas lângă trotuare, alții au înaintat în mijlocul străzii. La ferestre se adună grupuri întregi, iar balcoanele devin, pentru câteva clipe, locuri de observație. Fotograful urmărește aparatul de zbor între acoperișuri și apoi îl surprinde aproape vertical, pe dedesubt.
Suntem pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Ion Câmpineanu, în fosta Piață a Teatrului. Un loc emblematic și istoric al orașului, dar încă păstrând răni ale cutremurelor și bombardamentelor întâmplate cu două decenii în urmă.
București, anii ’20, meci pe Maidanul Primăriei. Fotograf necunoscut. Colecția Alex Gâlmeanu / Muzeul de Fotografie.
Înainte de construirea actualului Teatru Național și a Hotelului Intercontinental, în această parte a centrului Bucureștiului se întindea Maidanul Primăriei, un adevărat teren de joc în centrul Bucureștiului. Numele maidanului păstra amintirea unei clădiri dispărute. Aici se aflase casa lui Ion Hagi Moscu, construită la începutul secolului al XIX-lea și cumpărată de municipalitate în 1882 pentru a fi transformată în sediul primăriei orașului. Timp de trei decenii, deciziile administrative în ceea ce privește capitala au fost luate din această clădire, asta până în 1912, când pretențiile administrației s-au ridicat peste capacitatea acestei vechi clădiri, care a fost demolată pentru construirea unei primării mai mari, mai frumoase și adaptate dezvoltării orașului. Demolarea a avut loc, dar reconstrucția nu. Proiectul nu s-a realizat niciodată, iar terenul a rămas disponibil pentru alte utilizări. Fișa Muzeului Național de Istorie a României.
În primă instanță, Maidanul Primăriei a devenit un teren de sport, probabil involuntar, dar nu după mult timp, activitatea sportivă practicată pe maidan a primit și un cadru organizat. La 1 octombrie 1921, YMCA a inițiat o acțiune de curățare a terenului, la care organizația afirma că participaseră 500 de liceeni. Aici au fost amenajate instalații sportive pentru elevi, episod documentat de istoricul Bogdan Popa pe baza presei vremii. Educație fizică, sport și societate în România interbelică, p. 239.
Meci de box, Brăila primăvara 1960. Fotograf necunoscut. Colecția Florin Toader / Muzeul de Fotografie.
Un ring în aer liber, doi boxeri și un arbitru îmbrăcat în alb. În jurul lor, spectatorii ocupă aproape fiecare loc din care se poate urmări meciul. Mulțimea ajunge până la zidurile clădirilor, oamenii se apleacă la ferestre, umplu balcoanele și urcă pe acoperiș. Pentru câteva ore, o curte din mijlocul orașului devine locul unui spectacol colectiv.
Cele patru fotografii au fost realizate în Brăila, în primăvara anului 1960, la vechea Arenă de Box de pe strada Republicii, numită cândva și Regală, la adresa cunoscută astăzi drept Mihai Eminescu nr. 51.
Fotograful urmărește schimburile de lovituri de lângă ring. Corzile traversează cadrele, iar într-un colț se văd nodurile și materialele folosite pentru protejarea stâlpului. Dincolo de sportivi, fotografiile înregistrează cu aceeași atenție publicul: bărbați cu șepci și pălării, copii, femei, oameni așezați aproape de platformă și alții care privesc de sus. Balcoanele locuințelor funcționează ca tribune, iar vecinătatea participă la eveniment. Sigur că la prima vedere pare a fi un ring de box rudimentar, organizat cumva în „curtea casei”, dar, la vremea respectivă, pe arena aceasta se desfășurau competiții sportive oficiale, despre care se scria în presa sportivă a vremii.
Piața Unirii, noiembrie 1941. Fotograf necunoscut. Colecția Alex Gâlmeanu / Muzeul de Fotografie.
În actuala Piață a Unirii din București, printre clădiri care nu mai există, câțiva militari germani se fotografiază în vehicule sovietice capturate. Trapele sunt deschise, oamenii zâmbesc, iar în spatele lor publicul se plimbă printre șirurile de armament. Nu suntem pe front, ci la o expoziție cu o evidentă funcție propagandistică.
Vehiculul mare din centrul uneia dintre imagini este un tanc sovietic de tip BT-7 cu turelă conică, înarmat cu un tun de 45 mm. Vehiculele mici pe șenile sunt tractoare blindate T-20 „Komsomoleț”, folosite pentru tractarea tunurilor și transportul servanților acestora. Deși seamănă cu niște tancuri în miniatură, funcția lor principală era una de transport și tractare.
Locul poate fi identificat după clădirile din fundal. Într-o fotografie apare Hala Mare, ridicată în secolul al XIX-lea și demolată în 1986. În cealaltă se vede unul dintre corpurile complexului Spitalului Brâncovenesc, demolat în anii 1984–1985.
Stațiunea Mamaia fotografiată în 1968. Fotograf necunoscut. Colecția Alex Gâlmeanu / Muzeul de Fotografie.
Revenim cu patru imagini de pe litoralul românesc al anului 1968. Fotografiile au fost realizate, cel mai probabil, de la una dintre ferestrele Hotelului Flora din Mamaia și reprezintă panorame oarecum succesive. Ele au fost realizate de presupusul turist american care a vizitat România în anul 1968 și care ne-a lăsat și imaginile din Brașov și de pe Calea Victoriei, despre care am vorbit în articolele trecute. Cu alte cuvinte, toate imaginile, cele de aici, dar și cele din articolele anterioare, au fost realizate în timpul aceleiași călătorii, în același an și pe același tip de film: diapozitiv Kodachrome de 35 mm.
În imagini vedem stațiunea Mamaia la sfârșitul anilor ’60, într-un moment în care sistematizarea modernistă a sectorului sudic era cât se poate de vizibilă. Vedem celebrele hoteluri „lamă” Doina, Sirena, cunoscut ulterior sub numele Meridian, și Aurora, iar în planul cel mai îndepărtat, „turnul” Hotelului Parc. În plan mai apropiat vedem și mai micul Hotel Sulina, dar și Restaurantul Flora. În cele ce urmează, o să descriem imaginile pe rând, în așa fel încât să extragem cât mai multă informație din ceea ce vedem.
Grădina de vară Bar Avion din Herăstrău, fotografiată în mai 1975. Fotograf necunoscut. Colecția Alex Gâlmeanu / Muzeul de Fotografie.
Două diapozitive Kodachrome realizate de un turist american în Bucureștiul anului 1975 păstrează imaginea unuia dintre cele mai neobișnuite localuri ale orașului: Bar Avion din Herăstrău. Imaginile fac parte dintr-un lot destul de amplu de diapozitive intrat în colecția noastră.
Bar Avion, o grădină de vară a Herăstrăului, se desfășura în jurul unui avion adevărat, retras din serviciul comercial. Aparatul purta încă însemnele TAROM și numărul de înmatriculare YR-TAF. Nu era însă un Douglas DC-3, cum ar putea părea la prima vedere, ci un Lisunov Li-2P, versiunea sovietică a celebrului avion american.
Imagini de la evenimentul Ștafeta Flăcării Olimpice, Calea Victoriei, București, 1 iulie 1980. Fotograf necunoscut. Colecția Alex Gâlmeanu / Muzeul de Fotografie.
Avem încă o exclusivitate: două imagini realizate la 1 iulie 1980, cu ocazia ștafetei flăcării olimpice, care, în drumul ei spre Moscova, a traversat și România.
Flacăra intrase în România în dimineața zilei de 1 iulie 1980, pe la Giurgiu, unde fusese preluată de la sportivii bulgari. Primul purtător român a fost Dumitru Pîrvulescu, campion olimpic la lupte greco-romane. După traversarea mai multor localități, ștafeta a ajuns în Capitală, la stadionul Dinamo.
București, probabil 1917. Colecția Alex Gâlmeanu / muzeuldefotografie.ro, fotograf necunoscut.
Avem o nouă imagine din Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, realizată în fața Palatului Cercului Militar. Fotografia surprinde, probabil, o schimbare de gardă. Una dintre formațiunile militare pare să aștepte aliniată în fața clădirii, cu puștile și baionetele ridicate, în timp ce, din stânga, se apropie o altă coloană, tot cu armele la umăr. Fanfara traversează piața de la stânga la dreapta, iar în centrul spațiului un ofițer salută. Avem, așadar, toate elementele care sugerează o schimbare de gardă, chiar dacă nu există nicio confirmare certă a acestei interpretări.
Fotografia pare să fi fost realizată în anotimpul cald, probabil vara, judecând după frunzișul des al copacilor din cadru. Imaginea are legătură și cu un alt cadru, publicat de curând, care surprindea o scenă de la Ateneul Român. Am putea presupune că este vorba despre vara anului 1917 sau, poate, despre cea a anului 1918, acestea fiind singurele două veri care au coincis cu perioada ocupației.
De data aceasta, orientarea ar trebui să fie ceva mai ușoară. Arena uriașă din prim-plan nu lasă prea mult loc de interpretare, chiar dacă aproape nimic din ceea ce se afla în jurul ei nu mai există astăzi. Ceea ce vedem este Stadionul ANEF, fost ONEF și viitor Stadion al Republicii, fotografiat din avion undeva spre sfârșitul anilor ’30 sau începutul anilor ’40.
Stadionul ocupă aproape întreaga jumătate de jos a imaginii. Vedem terenul, pista de atletism, tribunele și zidul exterior care urmărește forma ovală a complexului. Pe latura din dreapta se află tribuna principală, parțial acoperită, probabil cel mai ușor de recunoscut element al construcției.
Avem o nouă imagine, pe care o publicăm în exclusivitate. Fotografia a fost realizată, cel mai probabil, în timpul ocupației germane a Capitalei, în perioada 1916-1918, posibil de către un fotograf german sau de către un fotograf aflat în zona administrației de ocupație. Imaginea este făcută dintr-o clădire aflată pe partea opusă Ateneului Român, în zona Palatului Regal, probabil Hotel Splendid sau o clădire din imediata apropiere, și ne arată un aspect al Căii Victoriei, cu Ateneul Român și hotelul Athénée Palace vizibile în cadru.
Contextul este cel al ocupației Capitalei de către trupele Puterilor Centrale. Bucureștiul a fost ocupat la 6 decembrie 1916, în urma bătăliei pentru București, timp în care familia regală, guvernul și Parlamentul se refugiaseră la Iași. Generalfeldmarschall August von Mackensen, născut la 6 decembrie 1849, a intrat în București chiar în ziua în care împlinea 67 de ani. Mărturiile din perioada ocupației vorbesc despre rechiziții masive, lipsuri, folosirea spațiilor publice în scopuri de război, defrișări în parcuri și transformarea acestora în grădini de zarzavat.
Revenind la imagine, ea este realizată în zona Pieței Palatului, Piața Revoluției de astăzi. Fotografia nu este datată, însă indiciile din cadru, mai ales panoul în limba germană din grădina Ateneului, o plasează foarte probabil în intervalul ocupației, 1916-1918. Fotograful rămâne necunoscut; ipoteza unui fotograf german este plauzibilă, mai ales pentru că fotografia provine din Germania, dar nu avem alte dovezi.
