Un elicopter deasupra Căii Victoriei, la începutul anilor ’60

Un elicopter apare deasupra clădirilor, iar oamenii se opresc să-l privească. Câțiva au rămas lângă trotuare, alții au înaintat în mijlocul străzii. La ferestre se adună grupuri întregi, iar balcoanele devin, pentru câteva clipe, locuri de observație. Fotograful urmărește aparatul de zbor între acoperișuri și apoi îl surprinde aproape vertical, pe dedesubt.

Suntem pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Ion Câmpineanu, în fosta Piață a Teatrului. Un loc emblematic și istoric al orașului, dar încă păstrând răni ale cutremurelor și bombardamentelor întâmplate cu două decenii în urmă.

Multe clădiri sunt ușor de recunoscut. Un exemplu este clădirea cu ceas, Palatul Adriatica–Socomet, existentă și astăzi, construită undeva între 1933 și 1937 (sursele METACULT și studiul istoric PMB, p. 201, menționează date diferite) și care, în perioada comunistă, a găzduit la parter atât un magazin numit Electrolux cât și Tehnometal, așa cum se întâmpla la momentul fotografiei. Alături de ea vedem o altă clădire interbelică existentă astăzi, blocul de la Ion Câmpineanu 22, proiectat de State Baloșin și construit în 1938 în locul clădirii care adăpostea celebra Berărie Gambrinus, care a fost manageriată pentru o perioadă de însuși Ion Caragiale. Un alt exemplu este blocul-turn de pe Ion Câmpineanu, ridicat odată cu ansamblul din jurul Sălii Palatului în jurul anului 1960, care apare aproape finisat și într-o fotografie, distribuită de United Press International, care prezenta noile blocuri drept o demonstrație a programului de construcții al regimului, pe care am publicat-o anterior pe acest site. Fotografia UPI, publicată anterior pe site.

Dintre clădirile prezente în imagine și dispărute astăzi, se remarcă un imobil cu mansardă, lucarne și o fațadă bogat ornamentată. Foarte probabil, clădirea este casa Tanoviceanu, de la vechiul număr 6 al străzii Câmpineanu, o lucrare a arhitectului Arghir Culina datată 1909, care este lipită de blocul interbelic de la Ion Câmpineanu 22, menționat mai sus. Casa asta este dispărută astăzi, iar locul ei va fi ocupat de construcțiile care completează astăzi frontul străzii. Evidențele administrative datează corpurile de la actualul număr 24 în anii 1960–1962, deși anul exact al demolării casei rămâne de verificat.

O altă absență este la fel de utilă în intenția de a data imaginea. Dincolo de imobilul Adriatica–Socomet (Tehnometal), pe partea vestică a Căii Victoriei, vedem un gol și un calcan unde se va ridica blocul cunoscut cu numele de magazinul Muzica. Noul magazin avea să se deschidă spre sfârșitul anului 1963, potrivit istoricului Uniunii Compozitorilor. Istoricul UCMR.

La capitolul absențe, merită remarcată și o clădire, probabil din secolul al XIX-lea, aflată cândva în spatele Teatrului Național vechi, cu acces probabil din Ion Câmpineanu. Clădirea, în pozele noastre, poartă inscripția „Terasa Victoriei” și este mascată, din perspectiva aparatului foto, de un gard ca de șantier. Comparată cu fotografiile aeriene interbelice, ea pare să fie una dintre anexele vechiului Teatru Național, dar adevărul este că nu știm prea multe despre această clădire. Ca o notă adiacentă, am găsit și lucrarea „Terasa Victoriei”, din 1959, o linogravură colorată de Geta Brătescu, aflată la Muzeul de Artă Brașov. Prezentarea muzeală spune că reprezintă Grădina Victoria din București, cu mese, umbrele și ospătari, dar nu pare a avea o relevanță imediată aici. Prezentarea lucrării.

Vechiul Teatru Național dispăruse deja. Avariat în bombardamentele din august 1944, el fusese demolat în toamna anului 1947, după cum consemnează cercetările arheologice efectuate ulterior pe amplasament. Piațeta rezultată găzduia monumentul dedicat tipografilor, documentat aici încă din 1956. De altfel, un piedestal cu placa comemorativă este vizibil în imagini. Raportul arheologic; descrierea monumentului din 1956.

Împreună, reperele de mai sus și documentarea lor plasează seria aceasta la începutul anilor ’60, cel mai probabil între 1960 și 1962. Este, așadar, Bucureștiul perioadei lui Gheorghiu-Dej.

Evident, motivul acestor fotografii este apariția acestui elicopter care survola zona. Nu știm dacă este vorba de un elicopter prezidențial, dar caracterul lui oficial este ușor de imaginat. Bineînțeles, nu știm cine sunt ocupanții aparatului de zbor și nici ocazia cu care ei au survolat, nu știm nici destinația finală a elicopterului, dar presupunem că sunt șanse mari să fi fost sediul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român la vremea respectivă (CC al PCR începând cu 1965), care avea un heliport amenajat pe clădire.

Oamenii ieșiți la ferestre și imaginile aparatului surprins din mai multe unghiuri sunt compatibile cu un survol prelungit sau repetat, dar pot fi explicate și printr-o singură trecere la mică înălțime. Zborul nu trebuie să fi fost neapărat legat de o acțiune politică oficială sau de deplasarea unor autorități. Ocaziile ar fi fost multiple, inclusiv propagandistice; de exemplu, am găsit că „Sportul Popular”, apărut luni, 20 iunie 1960, nr. 3635, a publicat la pagina 4 o imagine aeriană realizată de fotoreporterii AGERPRES, cu legenda: „Noile blocuri din Piața Republicii, văzute din elicopter”.

Elicopterul este probabil un Mil Mi-4, de fabricație sovietică. Cele două imagini realizate de dedesubt îi arată foarte bine trenul de aterizare cu patru roți și gondola de sub fuselaj. Tipul de aparat se afla deja în serviciu în România, inclusiv în aviația Ministerului Afacerilor Interne. Muzeul Aviației Poloneze; istoria aviației MAI.

În același timp, aparatul de zbor din fotografii pare să poarte numărul de bord 127, ceea ce sugerează că este chiar primul elicopter intrat în dotarea aviației militare române. Acest Mil Mi-4 a sosit din Uniunea Sovietică la 10 iunie 1956, adus în zbor de un echipaj sovietic și livrat la aerodromul Pipera. Înmatriculat inițial 0127 și devenit ulterior 127, aparatul a fost folosit pentru pregătirea primilor piloți români de elicopter, instruiți la Pipera și Clinceni. Unitatea sa s-a mutat apoi la Boteni și, în 1958, la Otopeni, potrivit lucrării Elicoptere în România. După încheierea serviciului, elicopterul a ajuns în colecția Muzeului Aviației, fiind menționat în inventarul publicat în 1995. Mulțumim lui Johann Nunweiler pentru semnalare.

La nivelul străzii, circulația pare suspendată. Oamenii ocupă carosabilul și privesc în aceeași direcție; bărbații în uniformă urmăresc și ei elicopterul. Ar putea fi un dispozitiv organizat pentru trecerea acestuia. Nu avem însă o mărturie sau un document care să confirme motivul opririi traficului. Totuși, cu siguranță, trecerea unui astfel de aparat de zbor prin centrul orașului reprezenta un eveniment în sine, având în vedere mulțimea de oameni interesată de acest aspect.

Există o fotografie ulterioară care explică de ce scena ne pare familiară. În 1987, Andrei Pandele surprindea un elicopter deasupra Pieței Palatului. În comentariul publicat mai târziu, fotograful lega oprirea circulației de sosirea lui Ceaușescu și de aterizarea la CC. Este o mărturie pentru acel episod, petrecut cu aproximativ un sfert de secol după imaginile noastre. Fotografia și comentariul lui Andrei Pandele.

Legătura dintre cele două serii are și un detaliu neașteptat. Pandele povestește că în 1987 lucra în turnul cu ceas al imobilului Electrolux, de unde putea privi spre Piața Palatului și sediul CC. Este chiar clădirea care domină unul dintre cadrele prezentate aici, pe vremea când la parter se afla Tehnometal. Amintirile lui Pandele, publicate la LiterNet.

Rămân, între timp, detaliile mici ale acestei opriri pe stradă: o femeie surprinsă în mers, un copil lângă adulți, oamenii aplecați la ferestre, copertinele magazinelor și ceasul care pare să indice puțin după ora unsprezece, presupunând că mecanismul lui chiar funcționează. Nu știm încă ziua și nici numele pasagerilor. Putem însă vedea destul de bine orașul peste care au trecut: cu noile blocuri terminate, cu alte șantiere pregătite și cu câteva dintre vechile case încă la locul lor.

Sunt de remarcat și detalii adiacente, de exemplu, textul „expoziție” pe frontul intrării în Tehnometal (probabil o expoziție temporară legată de profilul obiectelor comercializate acolo). E de remarcat și frontul de mici magazine, care coboară în panta străzii Matei Millo, vizibil în extrema stângă a uneia dintre imagini (vedem și textul „WC Public”, atașat pe un dispozitiv ieșit în consolă, lipit de peretele unuia dintre spațiile aflate acolo).

Imaginile de aici au fost recuperate de Florin Toader, care, undeva înainte de 2020, a cumpărat dintr-un târg o cutie cu negative. El ne-a oferit negativele spre scanare și publicare, iar, chiar dacă ele nu veneau însoțite de niciun fel de informație, din lot am dedus că filmele aparțineau unui cadru militar, membru al Armatei Române, într-o structură și cu un grad care îi permiteau dese plimbări prin țară. Vom reveni cu imagini din acest lot.

Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Florin Toader. Imaginile pot fi utilizate în scop noncomercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini.