Revenim în Bucureștiul anului 1975, prin două diapozitive Kodachrome realizate de un fotograf al cărui nume nu îl cunoaștem, dar care era probabil un turist american, potrivit informațiilor despre lotul din care provin imaginile. De această dată, el a surprins trecerea unei coloane oficiale prin Piața Romană.
Indiciul care ne apropie de identificarea evenimentului este perechea de drapele de lângă intrarea localului: tricolorul românesc și drapelul nord-coreean, recognoscibil prin benzile sale și discul alb. Împreună cu anul cunoscut al fotografiilor, ele indică foarte probabil vizita lui Kim Ir Sen în România, desfășurată între 22 și 26 mai 1975. Vizita s-a încheiat cu semnarea unui tratat de prietenie și colaborare între cele două state, la București, pe 26 mai. Documentul prevedea dezvoltarea relațiilor politice, economice, științifice și culturale dintre România și Coreea de Nord. Tratatul și comunicatul, publicate în Scînteia.
Bineînțeles, din aceste două cadre nu putem identifica niciunul dintre conducătorii politici. Fotograful cuprinde mai ales strada și câteva automobile ale coloanei. Tocmai acest lucru face imaginile interesante: pe lângă evenimentul oficial, ele păstrează detalii ale orașului care, pentru autorul fotografiilor, puteau fi doar un simplu fundal.
Clădirea care domină imaginile este blocul Palladio, întâlnit și sub numele Palladium, cunoscut de bucureșteni drept „Turist”, după localul de la parter, vizibil și în imagini. Blocul aparține modernismului interbelic și a fost ridicat în a doua jumătate a anilor 1930, pentru societatea Creditul Minier, după proiectul arhitectului Marcel Locar. Volumul vertical al colțului vitrat, ferestrele și retragerile îi ofereau o prezență foarte distinctă la vremea respectivă. Colțul acesta a dispărut după cutremurul din 4 martie 1977. Blocul a fost grav avariat, partea vulnerabilă dinspre Piața Romană a fost demolată parțial, iar intervenția a schimbat substanțial forma clădirii. Fotografiile comparate de Institutul Național pentru Fizica Pământului arată foarte clar această transformare. Identificarea arhitecturală, UAUIM, figura 6, pagina 19. Documentarea INFP, secțiunea „Blocul Palladium/Turist”.
În dreapta, lângă intrarea în strada Mendeleev, se vede Casa Nicolae Petrașcu, proiectată de Ion Mincu și construită, potrivit cercetării de arhivă, în 1907. Proprietarul, diplomat, scriitor și critic de artă, a fost fratele mai mare al pictorului Gheorghe Petrașcu. Casa fusese gândită și pentru un salon literar și muzical.
Dacă ne întoarcem la coloana oficială, vedem că berlinele negre (numărăm cel puțin cinci astfel de automobile în coloană) sunt foarte probabil Mercedes-Benz din familia W108/W109, produsă între 1965 și 1972. Grilele, farurile verticale și proporțiile caroseriei susțin identificarea. Arhiva oficială Mercedes-Benz.
Există și o informație interesantă despre automobilul folosit de cei doi președinți la sosirea din 22 mai. Istoricul Petre Opriș identifică un Mercedes-Benz 600, înmatriculat 1-B-111. Același automobil avea să fie utilizat, în august 1975, și pentru vizita președintelui american Gerald Ford. Mașina respectivă nu poate fi identificată în cele două diapozitive pentru că numerele de înmatriculare nu sunt suficient de vizibile. Studiul lui Petre Opriș.
Continuând cu automobilele, Volkswagenul din prim-plan este mult mai ușor de recunoscut: e un Beetle, Type 1, cu mai mulți ocupanți. Volkswagen Beetle nu reprezenta neapărat o apariție deosebită pe străzile bucureștene; România cumpărase Volkswagenuri inclusiv pentru Miliție. Documentarea achizițiilor, Arhivele Olteniei, 34/2020, pagina 207.
În fundal apare și un automobil care pare să fie o Dacia 1300 sau un Renault 12, modele foarte apropiate vizual. Mașina respectivă pare a fi un taxi în așteptarea unor clienți. Dacia 1300 intrase în producție în 1969, în urma colaborării cu Renault. Istoricul oficial Dacia.
E interesant că Volkswagenul, taxiul Dacia/Renault din fundal, dar și o a treia mașină pe care o vedem în cadru prezintă această culoare turcoaz. Sigur că o singură fotografie nu înseamnă prea mult, iar totul poate fi o coincidență. E prea puțin pentru a spune că turcoazul ar fi fost o culoare preferată pentru automobilele perioadei, dar mi-a trecut asta prin gând.
În privința oamenilor adunați, vedem grupuri adunate de o parte și de alta a bulevardului. Ne putem imagina strada blocată de trecerea coloanei oficiale, lucru care a dus la formarea unor grupuri consistente de curioși. Terasa Turist e și ea plină de clienți, curioși și ei în legătură cu trecerea acestei coloane. Sunt și oameni adunați la ferestre, într-o poziție avantajoasă pentru această panoramă. Presa vremii descrie primirea în vocabularul festiv al regimului și vorbește despre „sute de mii” de participanți, dar nu este cazul în fotografiile noastre. Coloana oficială pare a se afla într-o trecere rapidă, fără niciun moment festiv în sine care să justifice o adunare organizată de oameni. Relatarea contemporană a primirii.
Fotograful a realizat două imagini, una după alta. A doua imagine este „mișcată”, adică are acel motion blur specific fotografiilor realizate cu expuneri lungi, în lumină puțină. Acest cadru cu „defect” nu aduce prea multe elemente noi de analiză, în afară de reclama luminoasă aflată pe clădirea „Turist”, pe care citim „INOL DUROL IDEAL”, denumirile a trei sortimente de vopsea emailată produsă de întreprinderea chimică Sinteza din Oradea. Reclama pare să fi rămas pe clădire cel puțin până la momentul cutremurului din 1977.
Revenind la fotograful nostru, despre care avem semnale destul de clare că este un turist american, având în vedere sursa din care am primit imaginile, dar și conținutul întregului lot, putem spune că prezența unui fotograf occidental era perfect plauzibilă. Un raport contemporan al Băncii Mondiale, bazat pe datele Ministerului Turismului, consemnează pentru 1975 aproximativ 631.000 de sosiri din țări nesocialiste. Raportul, tabelul 15.3, pagina 294. E interesant și contextul: un turist american vizitează România și are capacitatea de a fotografia coloana oficială a liderului Coreei de Nord, pe străzile din București, în 1975.
Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Alex Gâlmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop noncomercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluția hi-res și printurile sunt disponibile contra cost.
