Continuăm călătoria prin România anului 1968 cu nouă diapozitive color realizate la Histria, în Dobrogea, pe teritoriul actualului județ Constanța. Imaginile provin din același lot ca fotografiile din Mamaia despre care am vorbit anterior și documentează o altă oprire a aceluiași fotograf sau grup turistic. Autorul rămâne necunoscut, iar presupunerea că era un turist american se păstrează și pentru această serie, având în vedere proveniența imaginilor.
De această dată, atenția fotografului se împarte între ruinele cetății, restaurantul din apropiere și oamenii întâlniți aici. Avem două fotografii ale vestigiilor antice, trei cadre în jurul unei terase și patru imagini dedicate unor persoane în costume populare. Privite împreună, ele ne arată destul de bine cum putea să arate o excursie la Histria la sfârșitul anilor ’60.
Dacă vreți să știți: Histria a fost întemeiată în secolul al VII-lea î.Hr. de către coloniști veniți din Milet, oraș grecesc de pe coasta Asiei Mici. Așezarea a traversat aproximativ paisprezece secole de existență, iar vestigiile sale aparțin mai multor perioade, de la orașul grecesc până la cel roman și roman târziu. Cercetările arheologice sistematice au început în 1914; adică, în 1968, șantierul avea deja peste o jumătate de secol de cercetări în urmă. MINAC, istoricul cercetărilor publicat de CIMEC.
În fotografia cu zidul masiv și deschiderea îngustă vedem turnul mic al zidului de incintă. Blocurile din jurul intrării pot fi recunoscute într-o fotografie publicată în ghidul muzeului. În dreapta se păstrează scara de piatră pentru accesul în turn, iar în stânga apar vase mari de provizii, numite dolia, păstrate parțial îngropate. Ghidul consemnează aceste recipiente chiar la intrarea turnului. Ghidul ilustrat al Histriei, pp. 49–50.
Celălalt cadru arheologic, cu trei fragmente de coloane canelate și apa în fundal, corespunde vederilor zonei sacre a cetății. Grupul de coloane apare și în documentația ilustrată a acestui sector, unde sunt identificate templele lui Zeus și Afroditei, altare și o construcție de acces interpretată drept posibil propylon. Atribuirea fiecărui fragment din diapozitiv unui monument anume cere însă o comparație mai detaliată cu planurile arheologice. Ghidul ilustrat, pp. 46–50.
Apa pe care o vedem dincolo de ruine este lacul Sinoe. Poziția lui explică o parte esențială din istoria locului: Histria fusese întemeiată lângă un golf marin, într-un peisaj litoral care s-a modificat considerabil de-a lungul timpului. Prezentarea sitului, MINAC.
O altă parte a seriei ne duce la restaurantul de lângă sit. Este o construcție ușoară, joasă, cu tâmplărie verde-albăstruie și pereți care par îmbrăcați în rogojini de stuf, cu mese simple și scaune din țeavă metalică. Sub acoperiș se desfășoară o friză pictată cu romburi, păsări stilizate și motive vegetale. Întregul decor sugerează o ambianță rustică, potrivită unei opriri turistice care promitea și o întâlnire cu tradițiile românești. Fotografiile par realizate la un final de zi, iar cele mai multe dintre mese sunt libere la momentul fotografierii. Totuși, în partea de terasă acoperită se disting mai mulți clienți.
Oferta principală este scrisă cu litere mari pe frontul restaurantului: „PUI FRIPȚI / CU MUJDEI ȘI MĂMĂLIGUȚĂ”. Același preparat este prezentat și în engleză și germană. Cele două traduceri sunt printre cele mai interesante detalii ale fotografiilor.
În engleză apare „GRILLED-CHICK / WITH GARLIC AND TORTILLA”. Pentru preparatul servit la masă, cuvântul firesc este chicken. Chick desemnează în primul rând un pui de pasăre și sună nepotrivit într-o asemenea formulare de meniu. Cambridge Dictionary: „chick”.
Mai surprinzătoare este „TORTILLA”. În sensul mexican, tortilla este o lipie subțire din porumb sau grâu, iar în cel spaniol poate desemna o omletă. Niciunul dintre aceste sensuri nu corespunde mămăligii. O formulare englezească mai potrivită ar fi fost „Grilled chicken with garlic sauce and polenta”. „With garlic” este inteligibil, dar pierde precizarea că puiul era însoțit de mujdei. Cambridge Dictionary: „tortilla”.
Textul german este mai apropiat de preparatul românesc. Pe panou citim „BRATHUHN”, urmat de o traducere în care începutul cuvântului pentru sosul de usturoi este parțial acoperit de frunziș. Terminația se vede însă suficient de bine: „…LAUCHSAUSE UND MAISBREI”.
Greșeala este litera S din „SAUSE”, care trebuia să fie C: Knoblauchsauce. Este corectă și forma Knoblauchsoße. Altfel, Brathuhn este un termen german pentru pui fript, iar Maisbrei, literalmente un terci de porumb, care ar reprezenta o traducere rezonabilă pentru mămăligă. Inscripția corectată ar fi „Brathuhn mit Knoblauchsauce und Maisbrei”. Duden: „Knoblauchsoße / Knoblauchsauce”, „Maisbrei”.
Despre băuturile servite în acest local, nu avem prea multe indicații, în afară de cuvântul “sirop”, vizibil la fereastra punctului de servire, într-una dintre imagini.
Peste greșelile gramaticale, aceste inscripții arată că restaurantul se adresa explicit și vizitatorilor străini. Ele se potrivesc cu direcția turismului românesc din anii ’60, când autoritățile urmăreau atragerea turiștilor occidentali, atât pentru veniturile în valută, cât și pentru imaginea țării. Litoralul, vestigiile antice și folclorul făceau parte din aceeași ofertă. Un ghid al României publicat în 1968, analizat de istoricul Adelina Ștefan, propunea chiar combinarea litoralului cu siturile grecești și romane și cu obiectivele de artă populară. Studiul despre turismul internațional în România socialistă.
În trei fotografii, centrul atenției devine un măgar negru. O femeie într-o rochie scurtă, cu dungi verticale galbene și verzi, îl mângâie și se apropie de el pentru fotografie. Într-un alt cadru se strâng în jurul animalului mai mulți vizitatori, iar apoi îl vedem mergând printre mesele terasei. Aceste imagini păstrează și continuitatea grupului: femeia cu rochia galbenă, bărbatul cu pulover bej și femeile cu rochii albastre sau în dungi reapar în cadre diferite. Probabil că acești oameni fac parte din grupul fotografului și sunt chiar turiștii pe care îi regăsim în aceste fotografii de vacanță..
Evident, fotograful urmărește această mică întâmplare a excursiei, întâlnirea cu acest măgar, suficient de interesantă pentru a-i dedica mai multe diapozitive. Din fotografii nu este clar dacă măgarul era ținut aici pentru turiști sau dacă apropierea lui de terasă a fost întâmplătoare.
Parcarea din spate merită și ea privită. În cadrul în care măgarul merge printre mese se distinge un Renault 10 cu faruri rotunde, alături de mai multe Volkswagen „Broscuță”, unul chiar decapotabil. Cele două berline, una vișinie și una albastră, par să aparțină familiei Simca 1300/1500, deși varianta exactă rămâne de verificat.
În fotografia de grup apare și un automobil albastru cu două uși, foarte probabil un Opel Kadett B. Familia Kadett B fusese lansată în 1965 și includea mai multe variante de caroserie, potrivit istoricului modelului publicat de Opel. În fundal apare, foarte probabil, și un IFA F9, un automobil est-german din anii 1950, cu caroseria vopsită în două culori. E interesant faptul că automobilele identificabile din acest „parc auto” provin din Franța, Germania de Vest și Germania de Est.
Ultimele patru imagini ne arată întâlnirea cu un mic grup de persoane în costume populare. Ca tipologie, costumele lor par mai apropiate de sudul Transilvaniei, în special de Mărginimea Sibiului, decât de portul dobrogean local. Indiciul cel mai puternic este costumul bărbatului: cămașa cu poale plisate, asemănătoare unei „fustanele”, pantalonii albi strânși pe picior, chimirul lat și pieptarul deschis. Muzeul ASTRA documentează această combinație la Săliște. Exemplul muzeal.
Bărbatul cu ochelari, îmbrăcat în haine moderne, care poartă și el un pieptar asemănător, cel mai probabil împrumutat pentru poză, e într-o scenă care sugerează o fotografie de suvenir și, posibil, o întâlnire cu temă folclorică, organizată special pentru vizitatori. Rolul exact al participanților rămâne necunoscut: nu avem suficiente informații pentru a-i prezenta drept localnici, angajați ai restaurantului sau membri ai unui ansamblu.
În spatele portretelor vedem gardul metalic al sitului, alei de pietriș, balustrade joase și câteva clădiri, între care o casă din piatră cu acoperiș în patru ape. Imaginile păstrează astfel și amenajarea de atunci a accesului la cetate. Actuala clădire a muzeului a fost inaugurată în 1982, la paisprezece ani după această vizită. CIMEC.
Seria de la Histria completează foarte bine fotografiile din Mamaia. După hoteluri și panorame ale stațiunii, aceeași călătorie ne aduce la ruine, la o masă cu pui fript și la câteva portrete făcute lângă poartă. În aceste diapozitive rămân atât obiectivul excursiei, cât și lucrurile mărunte care au făcut-o memorabilă pentru participanți: un costum împrumutat, un măgaruș prietenos și un meniu românesc tradus cu aproximație în două limbi străine.
Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Alex Gâlmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop noncomercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluția hi-res este disponibilă contra cost.
