Brașov, la sfârșitul anilor ’60, prin ochii unui turist american.

Avem încă o exclusivitate: am descoperit o serie destul de amplă de diapozitive Kodachrome, realizate de către un turist american într-o călătorie prin România anului 1968. Setul conține mult prea multe imagini pentru a le publica într-un singur articol, așa că o să le împărțim pe subiecte, iar pentru asta, cum ar zice englezul, stay tuned.

Prima serie pe care o publicăm astăzi e realizată în Brașov, în 1968. Imagini în care vedem aspecte de pe strada Republicii, din Piața Sfatului, de pe bulevardul Eroilor, de la Aro Palace și din jurul Bisericii Negre. Fotografiile, așa cum spuneam, sunt realizate de un turist american venit în țara noastră, adică sunt fotografii realizate de un amator, nu de către un fotograf profesionist, lucru care ne încântă. Așa cum știți, pe acest site și în cadrul proiectului muzeuldefotografie.ro, suntem mult mai încântați să analizăm fotografiile amatorilor devenite istorice, pentru că ele sunt realizate cu o anumită onestitate, lipsite de vreo restrângere legată de cenzură, propagandă sau de alte elemente specifice perioadei comuniste. Imaginea asta „raw”, nerealizată cu vreun scop anume în afară de propria amintire, ajunge, după decenii, să ilustreze cu o mult mai mare obiectivitate viața de zi cu zi din perioada comunistă. Nu avem nici „realizările patriei” scoase în prim-plan, nici vreun alt tip de discurs politic, doar viața, as it is, prin ochii simpli ai unui turist bucurându-se de experiențele sale.

Apropo de fotografii de turist, dacă vă plac culorile, aflați că există un motiv: imaginile sunt realizate pe diapozitiv Kodachrome, care, prin procesul de developare K-14, un proces complex în 14 etape, cu coloranți incluși în substanțele de developare și nu în emulsia propriu-zisă, produce culori intense, ce se păstrează foarte bine în timp. Sigur că Brașovul din fotografiile astea este surprins într-o zi noroasă, care nu maximizează capacitățile acestui diapozitiv, dar culorile sunt acolo, păstrate bine, chiar și după aproape 60 de ani.

Din păcate, autorul fotografiilor rămâne necunoscut. Nu știm numele celui care a realizat imaginile, iar diapozitivele originale pe care le avem în custodie nu poartă nicio însemnare prin care l-am putea identifica.

Prima imagine

Prima imagine din serie este realizată pe strada Republicii, la intersecția cu strada Mihail Sadoveanu. Aceasta, după cum bine știți, e principala arteră comercială a Brașovului istoric, perpendiculară pe Piața Sfatului, deschizându-și panorama către Biserica Neagră, vizibilă în capătul străzii. La momentul 1968, strada nu devenise pietonală, chiar dacă traficul pe care îl vedem este aproape în totalitate pietonal. Vedem un spectru destul de larg de magazine deschise pe stradă: de la frizerie, magazin de ciorapi, birou de copiat acte, articole pentru copii și ceasornicării, până la magazine de băuturi și librării.

Dintre toate magazinele, aș insista un pic pe biroul de copiat acte, vizibil în stânga, o firmă cu galben. Nu vă imaginați că ar fi existat vreun copiator de tipul celor moderne în interior, ci copierea se realiza pur și simplu prin redactilografierea, la mașina de scris, a documentului original.

Camionul din imagine este, probabil, un SR-101 (edit: camionul pare a fi un GAZ 51, produs în URSS), produs de Uzina Steagul Roșu din Brașov începând cu 1954. E adevărat că el seamănă izbitor cu rusescul ZIS-150, după care SR-101 a fost copiat, dar, până la proba contrarie, o să considerăm că acest camion este unul românesc, produs la Brașov, lucru interesant și ca joc de imagine: un Brașov, cu un „made in Brașov” în același cadru. Oricum, în jurul camionului se întâmplă o activitate lucrativă: șoferul este vizibil la volan, câțiva muncitori se află pe platforma camionului, iar unul dintre ei iese cu o lopată pe umăr chiar din biroul de copiat acte, sau cel puțin așa pare.

Oamenii de pe stradă se află și ei într-un amestec destul de eterogen, cu femei, bărbați și copii de diferite vârste prinși într-o dinamică specifică străzii. Dacă femeile sunt îmbrăcate, pe alocuri, foarte colorat, pe bărbați îi vedem în general îmbrăcați în culori închise, în tot felul de variațiuni de costum (sacourile par a fi foarte prezente). Oricum ar fi, vedem vestimentații specifice sfârșitului anilor ’60, începutului anilor ’70, destul de prezente în toată Europa, mai ales în cea de est.

Sigur, în fundal, impunătoare, se află Biserica Neagră, dar vom avea ocazia să vorbim despre ea în detaliu, în imaginile următoare.

A doua imagine.

A doua imagine este realizată în Piața Sfatului, cu vedere către Biserica Neagră. Remarcăm imediat că piața încă nu fusese închisă traficului auto, iar dacă tot am menționat traficul auto, remarcăm taxiurile de culoare albastră GAZ-21 Volga, realizate în URSS între 1956–1970. Aceste mașini au reprezentat modelul standard de TAXI în România până la mijlocul anilor ’70, iar semnul lor distinctiv nu era reprezentat de o casetă luminoasă instalată pe plafon, ci de pătrățelele alb-negru aplicate pe uși, de altfel un semn distinctiv al TAXI-urilor din tot blocul estic, la acea vreme. În același timp, autobuzul din dreapta pare a fi un TV, produs în București, probabil principalul mijloc de transport al turiștilor aduși în zonă.

În piață vedem același tip de forfotă ca și pe strada Republicii, oameni de toate vârstele prinși în dinamica străzii. În stânga, ușor ieșită din cadru, se află Casa Hirscher (sau „Casa Negustorilor”), construită în 1545 de văduva judelui, Apollonia Hirscher; aici funcționa restaurantul „Cerbul Carpatin”, una dintre cele mai cunoscute braserii ale Brașovului socialist, frecventată de turiști străini și promovată de ONT (Oficiul Național de Turism) în pliantele internaționale. Sigla din fier forjat „Cerbul Carpatin”, atașată de colțul clădirii, există și astăzi, dar nu este foarte clar dacă nu a suferit modificări între timp.

În continuare, observăm că aliniamentul de clădiri din centru-stânga devenise o singură clădire, cel puțin la nivelul parterului, care pare ocupat în întregime de un magazin oarecum universal, în care se vindeau tricotaje, încălțăminte, artă populară, galanterie, marochinărie și confecții. Acest aliniament conține, de fapt, trei clădiri distincte, așa cum apar ele astăzi și în care funcționează Muzeul Civilizației Urbane și Librăria Humanitas. Renovarea actuală a acestor clădiri pune în evidență faptul că ele sunt, de fapt, distincte. Astăzi este înlăturată și intervenția de la parter pe care o vedem în fotografia din ’68, fațada vitrată a parterului, specifică magazinelor universale comuniste. Spre centrul imaginii vedem și o siglă „Tourist”, probabil un birou ONT.

Bineînțeles, în centru vedem impresionanta Biserică Neagră, cea mai mare biserică gotică din sud-estul Europei, construită între 1383–1477 de comunitatea săsească. Clădirile din dreapta sunt parțial acoperite de autocarul prezent în imagine, așa că e imposibil să știm ce tip de magazine ascundeau la parter.

A treia imagine.

A treia imagine ne prezintă un cadru fotografiat în imediata apropiere a statuii lui Johannes Honterus (1498–1549), lângă latura sudică a Bisericii Negre, chiar în curtea acesteia. Despre această imagine nu sunt foarte multe lucruri de spus, în afară de faptul că Honterus a fost umanist, geograf, teolog și reformator-cheie al sașilor transilvăneni, a introdus Reforma luterană în Brașov (1542–1543), a fondat atât prima tipografie din orașul Brașov (1539) cât și prima moară de hârtie din spațiul românesc. Statuia, operă a sculptorului Harro Magnussen, a fost dezvelită în 1898 cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la nașterea sa.

Totuși, există un mic detaliu care ar putea fi remarcat, anume că unele dintre pietrele zidului bisericii se află în stadiu avansat de degradare, ele au fost renovate astăzi. De asemenea, pe stâlpul din centru-dreapta pare că vedem urma unei fresce circulare, mult prea degradată pentru a înțelege ce reprezintă, frescă oricum dispărută la renovările ulterioare.

Personajele din imagine fac parte din două grupuri distincte: în stânga vedem trei localnici, iar în dreapta un grup de 5 oameni cu haine ceva mai elegante, care reprezintă o parte din grupul de turiști, colegi de călătorie cu fotograful acestor imagini. Știm asta pentru că ei sunt prezenți în multe dintre imaginile din seria mare, pe care o vom publica în etape, așadar o să îi mai vedeți din când în când în cadrele fotografiate.

A patra imagine.

Imaginea numărul patru reprezintă un detaliu al turnului cu ceas al Bisericii Negre. Vedem un turn mult mai degradat în comparație cu cel de azi, având în vedere renovările din ultimii aproape 60 de ani. Observăm și fresca pictată din jurul ceasului, una care nu mai există astăzi și pe care citim „RENOVATUM ANNO 1821″ (sau poate 1827), probabil un an al renovării ceasului, cu un mecanism și o pictură mai vechi la vremea respectivă.

Fotografiile de azi ne arată cei patru evangheliști pictați oarecum diferit, dar și textul „VERBUM DOMINI MANET IN AETERNUM”, o expresie venită din Biblie, din formula latină a versetului 1 Petru 1:25 (și Isaia 40:8): „Verbum autem Domini manet in aeternum”, adică „Cuvântul Domnului rămâne în veac”. O deviză importantă a Reformei protestante, adesea abreviată VDMA.

Este interesant un detaliu pe baza căruia putem face o speculație. La modul general, ansamblul pictural din jurul ceasului reprezintă timpul omenesc, măsurat de ceas, care este pus sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, transmis prin cele patru Evanghelii. Adică o combinație puternică între funcția practică a ceasului public și mesajul teologic al bisericii. În acest sens, în colțurile ansamblului sunt pictați Matei cu îngerul, Marcu cu leul, Luca cu vițelul și Ioan cu vulturul, lucru foarte clar în versiunea pictată astăzi. Totuși, la momentul 1968, în locul lui Ioan cu vulturul (dreapta-jos) vedem un personaj care pare mai degrabă feminin. Sigur că poate fi un Ioan mai tânăr, sau reprezentat diferit, pe gustul pictorului de la acea vreme, dar e greu să nu îl vedem ca fiind un personaj feminin. Undeva, neoficial, am citit că personajul feminin o reprezenta de fapt pe soția arhitectului sau a restauratorului și a fost pusă acolo ca mulțumire pentru munca depusă, dar luăm acest lucru ca speculație. Oricum, în pictura de astăzi acest detaliu nu pare a mai fi valabil, având în vedere că toate cele patru personaje par a fi masculine.

Imaginile numărul cinci și numărul șase

Imaginile numărul cinci și numărul șase ne duc pe bulevardul Eroilor, în dreptul Aro Palace, Hotel Carpați la vremea respectivă. Vedem ambele corpuri de clădire: cel vechi, art-deco, realizat de arhitectul Horia Creangă în 1937–1939 (probabil a doua clădire ca înălțime din Brașov la vremea construcției, după Biserica Neagra), dar și extinderea din anii 1963–1965, a arhitectului Iancu Rădăcină, care are la parter ceva ce pare a fi o uriașă cofetărie.

În ambele imagini ne putem delecta cu multitudinea de mărci ale mașinilor parcate. Vedem un Opel Rekord C cu numere de Belgia, ceva ce pare a fi un FSO Polski Fiat 125p cu numere de Cluj, o serie de alte mașini mai greu identificabile, dar cu design specific de sfârșit de ani ’60, un TV cu numere de București, alte GAZ 21 Volga, un Volkswagen Beetle (o mașină destul de populară în România comunistă), precum și alte mașini de toate felurile, într-un parc auto care ar putea fi considerat variat.

Încheiem aici seria aceasta dedicată Brașovului, dar vă reamintim, așa cum vă spuneam la început, că seria este mult mai largă. Vom reveni pe subiectul călătoriilor acestui turist american în România, cu multe alte imagini, promitem, surprinzătoare. Stay tuned.

„Like it” if you like it, share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro/Alex Galmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluție hires și print sunt disponibile contra-cost