Este marți, 5 iulie 1966, înainte de prânz. În Piața Sfântul Anton din București, copertinele dungate sunt coborâte deasupra vitrinelor cu flori. Două femei merg pe lângă hală, iar în prim-plan doi bărbați stau de vorbă. Soarele luminează acoperișurile, fațadele prăvăliilor și automobilele adunate în micul spațiu dintre ele. Deasupra tuturor se ridică turla Bisericii „Sfântul Anton” – Curtea Veche.
Biserica oferă reperul cel mai sigur pentru recunoașterea locului. Fosta biserică domnească, ctitorie a lui Mircea Ciobanul din secolul al XVI-lea, apare cu turla sa înaltă, decorată prin succesiuni de arce și benzi de cărămidă. Aspectul pe care îl vedem include intervențiile restaurării din 1928–1935. Corpul bisericii este ascuns parțial de copaci și de construcțiile comerciale, într-o vecinătate strânsă, care explică felul în care monumentul participa la viața cartierului. Biserica pare înconjurată de aceste prăvălii, cel puțin pe latura vizibilă aici. Repertoriul Arheologic Național
În dreapta, Hala de Flori ocupă o parte importantă a cadrului. Pavilionul rotund de la colț, cu ferestrele dispuse sub acoperișul conic și cu streașina ondulată, are o eleganță aparte. Aripa lungă continuă spre marginea fotografiei, împărțită în prăvălii și vitrine umbrite.
Istoria acestei activități comerciale vine din secolul al XIX-lea. Un studiu publicat de Muzeul Municipiului București leagă numele „Piața de Flori” de instalarea pavilioanelor metalice pentru negustorii de flori la sfârșitul acelui secol. În imaginea din 1966, această specializare a locului este încă ușor de citit: cuvântul „Flori” se repetă pe firme, de la magazinul mic de lângă frizerie până la frontul halei. Urbanitas, IV, p. 72
Fontul și forma firmelor sunt similare, iar inscripțiile par să indice apartenența ambelor prăvălii la aceeași întreprindere, Horticola „1 Mai”, aflată în subordinea Sfatului Popular al Capitalei. Prăvălia de lângă frizerie are însă un aspect diferit. Ușa de la intrare pare deschisă, dar vitrinele par acoperite cu un strat albicios, care nu permite vederea înăuntru. Probabil că spațiul se află în renovare. Mențiune contemporană despre Întreprinderea Horticolă „1 Mai”
E de remarcat și frizeria. Firma mare, ușa deschisă, perdelele din vitrine și inscripțiile „Frecții” și „Manichiură” păstrează detalii ale unui serviciu obișnuit în acea perioadă. Sub denumirea prăvăliei se poate distinge „Unitatea nr. 105”, iar sigla cu litera „I” pare să aparțină cooperativei Igiena. Pe aliniamentul acestor prăvălii, spre centrul imaginii, distingem și o agenție Loto, parțial ascunsă, din perspectiva noastră, de copertina halei. Firma roșie este aproape complet acoperită, dar în vitrină vedem anunțuri pentru premii mari: sume între 20.000 și 80.000 de lei și autoturisme. De altfel, unul dintre trecători pare să citească textul anunțurilor cu atenție.
Automobilele completează imaginea epocii. Mașina albastru închis din centru este foarte probabil un Fiat 1100 D, model apărut în 1962. La marginea stângă se vede parțial un automobil cu însemne de taxi, iar alte caroserii sunt tăiate de limita de jos a cadrului, astfel că mărcile lor sunt greu de identificat. Istoricul modelului Fiat
Raportul cercetărilor arheologice din zonă consemnează dezafectarea Pieței de Flori în 1967. Imaginea din 5 iulie 1966 ne arată piața încă în funcțiune, cu vitrinele sale și cu oamenii care o foloseau. Ne aflăm, așadar, în anul dinaintea dezafectării pieței. Raportul arheologic din 2006
Data fotografiei este consemnată pe rama diapozitivului, într-o însemnare în cehă: „5. 7. 1966 – dop. – slunce”. Prescurtarea „dop.” vine de la dopoledne, adică „înainte de prânz”, iar „slunce” înseamnă „soare”. Cineva a păstrat astfel, alături de ziua fotografierii, două informații despre împrejurările în care a fost făcut cadrul. Ștampila de pe ramă indică developarea în septembrie 1966.
Tot pe ramă apare și o mică eroare de localizare. În partea de sus scrie „Bukurešť, náměstí Sjednocení”, urmat de denumirea românească „Piata Unirii”. Expresia cehă se traduce chiar „Piața Unirii”, însă fotografia surprinde Piața Sfântul Anton, cunoscută și ca Piața de Flori, aflată în imediata apropiere. Poate că reperul mai cunoscut din vecinătate i-a fost suficient celui care a făcut însemnarea. Autorul fotografiei rămâne deocamdată neidentificat.
Din această dimineață au rămas gesturile, firmele și câteva suprafețe de culoare. Biserica ne ajută să recunoaștem locul; prăvăliile și trecătorii ne ajută să ne imaginăm cum era locuit. Între o tunsoare, un buchet de flori și o conversație la soare, fotografia a păstrat o zi exactă din viața orașului.
Share it if it’s worth it. Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Alex Gâlmeanu. Imaginile pot fi utilizate în scop non-comercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini. Rezoluția hi-res și printurile sunt disponibile contra cost.
