O coloană care pare oficială trece pe străzile Constanței. Oamenii se strâng pe trotuar să privească. Fotograful nostru a rămas mai în spate. De acolo, printre cei din fața lui, abia prinde în cadru câte un fragment dintr-o mașină neagră. Poate că nici nu știe cine se află înăuntru sau ce anume se întâmplă, dar intuiția îi spune să fotografieze. Totul pare să fi durat câteva secunde. Patru cadre trase în grabă, unele mișcate. Cam atât pentru el. Pentru noi, peste ani, e o bucurie să vedem în ele un colț al Constanței de atunci și câțiva dintre locuitorii ei.
Cele patru negative din Arhiva Florin Toader au fost realizate în centrul Constanței, la intersecția cunoscută sub numele de Miga, după farmacia cu același nume. Aici, bulevardul Tomis întâlnește bulevardul Republicii, numit astăzi Ferdinand. Două inscripții fixează locul mai bine decât orice alt detaliu din imagini. Pe o plăcuță se citește „Hotel Victoria”, iar pe fațada alăturată, cu litere mari, „Biblioteca Municipală”. Un ghid al Constanței din 1967 · Istoricul Farmaciei Miga
Indiciul care ne apropie cel mai mult de data fotografiilor se află la marginea unuia dintre cadre. Pe ceea ce pare a fi un fragment de drapel se disting două linii oblice, mai deschise, care mărginesc o bandă întunecată. Fondul pare să aibă aceeași nuanță de gri de o parte și de alta a diagonalei. Cea mai bună potrivire este drapelul Republicii Democratice Congo, folosit între 1966 și 1971. Steagul avea fond albastru, o bandă roșie în diagonală, mărginită cu galben, și o stea galbenă lângă hampă. Dacă pânza era parțial înfășurată pe hampă, steaua putea rămâne ascunsă, iar diagonala putea să pară că pornește de la mijlocul laturii scurte. Drapelul congolez din 1966–1971
Drapelul Tanzaniei are și el o bandă diagonală cu două margini galbene. Presa consemnează prezența unei delegații tanzaniene în România în iulie 1970 și vizita unei alte delegații în județul Constanța în octombrie 1971. Cele două câmpuri ale drapelului sunt însă de culori diferite, unul verde și celălalt albastru. În fotografia noastră nu se distinge o diferență de ton între câmpuri. Asta susține ipoteza steagului congolez, deși culori diferite pot apărea în nuanțe apropiate de gri într-o fotografie alb-negru. Drapelul Tanzaniei · Scînteia tineretului, 25 iulie 1970 · Bibliografia Dobrogei pe 1971, fișa 380
Despre vizită
Președintele congolez Joseph-Désiré Mobutu s-a aflat în România între 25 și 29 august 1970. Joi, 27 august, după o vizită la Baia Mare, delegația a aterizat la Mihail Kogălniceanu. Oaspeții au mers mai întâi la Mamaia, unde au urcat pe terasa Hotelului Riviera, apoi la Constanța, unde au vizitat Edificiul Roman cu Mozaic. Relatarea publicată a doua zi în Scînteia consemnează că localnicii au salutat delegația pe străzile orașului. Ziarul nu numește intersecția Miga. Fragmentul de drapel și trecerea documentată prin oraș fac din 27 august 1970 data cea mai probabilă a fotografiilor. Scînteia, 28 august 1970, p. 5 · Comunicatul vizitei, 30 august 1970
Constanța a primit multe delegații în acei ani. Președintele finlandez Urho Kekkonen trecuse prin oraș în septembrie 1969. În 1970, înaintea lui Mobutu, au venit președintele turc Cevdet Sunay, șahul Iranului și împărăteasa Farah, apoi Jean-Bédel Bokassa. În iunie, presa descria trecerea coloanei iraniene pe bulevardele orașului. O mulțime adunată la marginea străzii s-ar potrivi cu oricare dintre aceste vizite. Drapelul este detaliul care restrânge căutarea. Kekkonen · Sunay · Vizita iraniană · Bokassa, p. 2 · Delegația tanzaniană, p. 7
Despre oameni
Pentru câteva clipe, toți au același lucru de privit. La bibliotecă, câțiva oameni se apleacă peste balustrada balconului. Jos, un bărbat ridică mâna cu palma deschisă, iar o persoană din prim-plan pare să fluture un steguleț. Alții rămân pe loc și întorc doar capul după mașină. Fotograful are aceeași problemă ca oamenii din fața lui: trebuie să găsească, între două siluete, locul prin care se vede ceva.
Faptul că oamenii s-au așezat pe ambele laturi ale străzii ne dă impresia că așteptau trecerea coloanei. Saluturile sunt răzlețe. Din fotografii nu putem spune cum s-a adunat lumea. Vedem însă felul liber în care oamenii ocupă trotuarele, se apleacă de la balcon sau își caută un loc mai bun de unde să privească.
Se văd cămăși cu mânecă scurtă, pantaloni cu talie înaltă, sacouri, fuste drepte până la genunchi și genți purtate pe braț. Un bărbat în cămașă dungată ține la spate ceea ce pare a fi un ziar rulat. Altul privește cu mâinile în șolduri. Un copil, prins între adulți, abia ajunge la înălțimea portierei. Hainele și gesturile sunt cele ale unei zile de vară pe o stradă comercială, când lumea se oprește pentru câteva secunde din treburile ei.
Despre oraș
Clădirea de colț, de la Tomis 57 și Ferdinand 7, fusese ridicată ca Hotel Grand. Comerciantul Stavru Dumitriu cumpărase terenul în 1912, iar documentația urbanistică a Constanței datează construcția între 1915 și 1920 și o atribuie arhitectului E. L. Goue. Hotelul avea restaurant, sală de lectură și muzică, electricitate și încălzire centrală. La parter a funcționat și reprezentanța Ford a lui Dumitru St. Dumitriu, fiul proprietarului. După naționalizare, hotelul a funcționat sub numele Victoria, cel pe care îl vedem pe plăcuță. La nivelul străzii, pe vitrine, se citesc alte trei cuvinte, scrise cu litere mari: „mezeluri”, „brînzeturi”, „sardele”. După 1989, imobilul a fost redobândit de urmașii familiei Dumitriu și a trecut prin mai multe renovări. Documentația urbanistică a municipiului · Marian Moise, Constanța veche, p. 242 · Istoricul Hotelului Grand · Renovarea clădirii
Imobilul alăturat, de la Ferdinand 7 bis, a fost ridicat ca locuință cu prăvălii. Comerciantul armean Tacvor Benlian cumpărase terenul în 1913 chiar de la Stavru Dumitriu. Autorizația de construire datează din 7 aprilie 1915, iar presa locală indică 1916 ca an al construcției. Arhitectul rămâne neidentificat. În clădire a funcționat ulterior o tipografie, iar în 1963 s-a instalat biblioteca. Instituția a redevenit municipală în 1968 și a primit statut județean în 1973. În 1980, sălile de lectură și serviciile tehnice s-au mutat în Palatul Episcopal, în timp ce secțiile de împrumut au rămas o vreme pe Ferdinand. În 2000, imobilul a trecut în administrarea Curții de Conturi și a fost folosit ca sediu al Camerei de Conturi. Actele privind imobilul Benlian · Datarea din presa locală · Istoricul bibliotecii, în Biblion, pp. 1–2 · Hotărârea de Guvern nr. 343/2000
Automobilul deschis la culoare din prim-plan, cu portbagaj metalic pe plafon, este foarte probabil un Trabant 601, după farurile rotunde și forma grilei. Mașina de lângă el pare să fie o Škoda din familia 1000 MB. Fantele de pe aripa din spate sunt indiciul cel mai bun: ele sunt caracteristice acestei familii de automobile cu motorul în spate. Ambele modele circulau deja în 1970. Portbagajele de pe plafon sunt un detaliu familiar pe litoral, unde și într-o mașină mică trebuia să încapă o vacanță întreagă. Prospectul Trabant 601 din 1964 · Škoda 1000 MB, arhiva constructorului
Tocmai mașina care atrage toate privirile se vede cel mai puțin. Se disting linia plafonului, geamurile laterale și câteva reflexe pe caroserie. Ar putea fi un Mercedes de protocol. Grila, emblema și numărul de înmatriculare nu se disting, iar oamenii din fața fotografului îi ascund pe cei din mașină.
Despre context
În după-amiaza de 27 august, delegația congoleză a văzut două dintre lucrurile pe care Constanța le arăta oaspeților străini: litoralul nou construit și vestigiile vechiului Tomis. De pe terasa Hotelului Riviera se vedea o stațiune în plină extindere. La Edificiul Roman cu Mozaic, gazdele prezentau o descoperire arheologică pusă recent în valoare. În apropiere, portul se extindea cu noi cheuri, diguri și spații de depozitare. Vizita avea și o latură economică: în dimineața aceleiași zile, la Baia Mare, Mobutu se interesase de utilajele miniere pe care România le-ar fi putut livra țării sale. Relatarea vizitei · Istoricul Edificiului Roman cu Mozaic · Istoria extinderii portului
La Miga, vedem cum arăta o asemenea vizită de la nivelul străzii. Hotelul ridicat de un negustor purta acum numele Victoria. În casa negustorului de alături se împrumutau cărți. Prin fața vitrinelor alimentarei trecea o mașină pe care toată lumea încerca s-o vadă. Din acele câteva secunde ne-au rămas, cel mai limpede, oamenii de pe trotuar.
Imaginile din acest articol fac parte din colecția www.muzeuldefotografie.ro / Florin Toader. Imaginile pot fi utilizate în scop noncomercial, cu menționarea sursei. Nu ștergeți watermark-ul prezent pe imagini.
